Comisia guvernamentală

În vremea când eram student în anul al V-lea am auzit pentru prima dată de  Comisia guvernamentală, care era un potențial loc de muncă pentru noi cei care absolveam Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic din cadrul Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică din ASE. Era o denumire misterioasă și de nepătruns. Știam doar că avea sediul undeva pe strada Roma într-o clădire unde era și o secție financiară, pe la primul etaj.Cum stătea bine oricărei entități, aceasta avea și ea o denumire lungă și pompoasă: Comisia guvernamentală pentru dotarea economiei naționale cu echipamente de calcul și automatizarea prelucrării datelor. A luat ființă la 1 noiembrie 1967 și s-a ocupat de pregătirea înființării:

- centrelor teritoriale de calcul;

- liceelor informatice;

- fabricilor de tehnică de calcul.

Știam eu pe acolo pe unii și pe alții, dar cinstit să fiu nu am avut niciodată o părere prea bună despre cei care nu au răspuns corect la întrebările legate de ierarhizările cu cei cu care să se dezvolte cooperări pe baze temeinice. Mă gândesc aici la faptul simplu și cotidian că s-a achiziționat licența de producere a unui calculator care la mama lui nu se mai producea, iar caracterul sumar al documentațiilor de utilizare spunea totul. ca să fii undeva sus, trebuie să stai la masă cu cei care sunt puternici pe domeniul respectiv. Tocmai de aceea l-am apreciat pe Manea Mănescu pentru decizia înțeleaptă de a achiziționa pentru Centrul de Calcul al ASE un calculator IBM 360 și nu altceva de natură caricaturală, provincială și sentimental-istorică.

Doi colegi ai mei au ales să lucreze acolo și mă refer la Ladislau Gaspar și Elema Mănescu. De acolo a plecat programul acela de specializări masive a programatorilor și analiștilor la firme de informatică din Franța deși David Knuth și Ivan Flores nu prea scriseseră cărțile pe plaiurile lui Ioana d'Arc. Am cunoscut foarte mulți informaticieni care s-au specializat acolo și am auzit că unii s-au întors cu magnetofoane, cu bani de mașină și cu dorința de a scrie cărți pe bandă rulantă despre oarece limbaje de programare, exact așa cum le înțeleseseră ei acolo, mult prea departe de documentațiile IBM.

După ce s-a văzut că lucrurile cu informatica stau la cu totul alt nivel, s-a trecut la dezvoltarea de entități precum ICI, ITC și filiale teritoriale, concepție care s-a dovedit a fi benefică.
Oricând se vine cu argumente și pro și contra, dar eu rămân la părerea mea, cum că nu europenii erau cei mai tari în materie de calculatoare și de software de bază, cum nici acum nu sunt. Punct.

(11 octombrie 2017)