Societatea informațională este un vis frumos, chiar prea frumos să fie adevărat acolo unde corupția a atind cote inimaginabile, iar produsele software nu se văd, ceea ce înseamnă că informatica este zona propice unde se fură ca-n codru și nimeni nu se supără foarte tare. Începutul a fost cu pirateria software, iar după aceea s-a trecut la furatul cu comerțul de licențe. Ceea ce se știe și se vede este stadiul în care este procesul de informatizare din spațiul mioritic, proces care nu numai că este incipient dar are faze de-a dreptul caricaturale.
Prin informatizare, toată lumea cu scaun la cap înțelege:
- respect total față de cetățean;
- facilități pentru cetățean;
- economie de timp la cetățean;
- soluții inteligente pentru cetățean.
Totul este în jurul cetățeanului, ceea ce nu se întâmplă câtuși de puțin în interacțiunile om-calculator de la noi, lucru care se datorează disprețului pe care oamenii și-l împart cu generozitate unii altora, uitând că fiecare ocupă la un moment datr locul de cetățean. Este mai ușor să se obțină acea resemnare păguboasă cu care tot românul estre obișnuit în mioritismul său funciar, frecvent, permanent și delirant.
Dacă înainte de 1995 societatea informațională era definită numai în măsura în care populația simțea indirect efectele utilizării calculatoarelor, după anul 2000 deja apariția Internetului la scară destul de mare a schimbat radical poziția cetățeanului față de accesul la resursele financiare și materiale, cu condiția ca el, cetățeanu să fie în centrul tuturor proceselor în care apare calculatorul legat în rețea. dacă analizăm ce se întâmplă, vom vedea că nici pe departe nu este așa, căci toate entitățile caută să-și conserve privilegiile dobândite abuziv prin însăși definirea lor de la înființare.
faptul că acum în anul 2017 nu există un portal cu numele țării în care prin două click-uri cetățenii să ajungă la informațiile de care au nevoie, spune multe. Faptul că oamenii pierd foarte mult timp așteptând să soluționeze probleme doar pentru faptul că nu există portaluri unde să se facă programări arată atutudinea entităților față de cetățean, care atitudine nu este alta decât de dispreț și de desconsiderare față de cel pentru care entitățile există.
Absența respectului față de cetățean este dată de lipsa interacțiunilor între bănci și furnizorii de servicii, administrații și furnizorii de utilități astfel încât cetățeanului să-i fie cu mult mai ușor să facă plăți, fără a mai fi nevoit să introducă acele coduri absurde ale facturilor și chiar și sumele, în cazul în care acele sume sunt plătite integral, ci doar să fie dat un OK și atât pentru a se face plata și pentru a se emite după aceea forma printabilă sau un pdf pentru ordinul de plată. Nici diplomele de bacalaureat nu circulă în format digital și cu atât mai puțin înscrierea la o facultate nu se face 100% online, căci toată lumea are plăcerea de a-i vedea pe candidați înșirați să-și plătească taxa de înscriere și să stea la alte cozi pentru a-și depune dosarele. Să nu mai spun nicio vorbă despre calvarul trăit de cei care doresc să obțină o autorizație de construcție, despre fluxurile informaționale aberante parcurse până când omul răsucește cheia în ușa noii sale locuințe, dacă mai apucă să fie sănătos la minte. Nici despre obiceiurile bizare ale unei bănci de stat numită ceva cu trezorerie care are obiceiuri de-a dreptul barbare, lipsite de flexibilitate mai ales în ceea ce privește comunicarea cu administrația. Pe o scară de la 1 la 10 acum în 2017 nota pe care o merită nivelul atins de societatea informațională este 3(trei), hai 3,0001 (trei virgulă zero, zero, zero unu).
(19 octombrie 2017)
No comments:
Post a Comment