Tabulatorul

Tabulatorul a reprezentat piesa de bază a sistemului de calcul mecanografic, pe care eu îl consider primul sistem național de prelucrare automată a datelor întrucât:

- prelua date sub forma dărilor de seamă statistică pe formulare după care se perforrau direct cartele;

- electua prelucrări privind toate întreprinderile industriale din șară;

- avea caracteristică de regularitate, perioadele de culegere și prelucrare erau fixe;

- includeau și unitățile agricole, de educație, de sănatate, meșteșugărești și de cultură;

- formularistica era adaptată fiecărei tipologii de entități;

- nu rămânea nimic nereflectat în rapoartele finale.

Fiecare entitate completa la lună, la trimestru, la semestru dar și anual o dare de seamă statistică pe un formular utilizat direct în perforrarea de cartele, căci avea pe el cele 80 de poziții câte erau în coloanele cartelelor. Dacă erau necesare mai multe cartele pentru un formular, pe prima coloană se specifica numărul cartelei, 1 sau 2 sau 3 sau 4. După această coloană urma codul entității pentru a asigura secvențialitatea pentru descrierea unitară a acesteia pe mai multe cartele. După perforare cartelele erau sortate și se asigura completitudinea descrierii.

Am afirmat că tabulatorul era integrat într-un sistem național și justific afirmația prin faptul că:

- în fiecare județ la nivelul DJS-urilor existau tabulatoare;

- dările de seamă statistice completată la nivelul organizațiilor erau trimise în termene stabilite;

- la DJS-uri erau verificate manual și se cereau corecții care se și făceau in timp util;

- după dările de seamă se perforau cartele;

- cartelele erau prelucrate pe tabulatoare;

- imprimantele erau supuse analizelor;

- se calculau indicatori statistici la nivel județean;

- indicatorii centralizați la nivel județean   se trimiteau la DCS;

- la DCS se mai producea o centralizare și rezultau indicatorii la nivel național.

Chiar dacă tabulatoarele erau echipamente extrem de zgomotoase, eu le consider primele echipamente de calcul paralel. Un tabulator avea 8 totalizatoare T1, T2, T3, T4, T5, T6, T7, și T8 care funcționau independent unul de celălalt deși aveau comun un singur ax ce definea ciclul mașină. În cartele se defineau 8 câmpuri, fiecare cu cel mult 10 coloane, folosind niște fișe ale unui tablou de programare. Prin citirea cartelelor 8 sisteme de modificare a conținutului celor 8 totalizatoare efectuau simultan operații de adunare. Tot din tabloul de programare se comabda transferul dintre conținuturile totalizatoarelor, efectuându-se simultan 4 operații de adunare între perechi de totalizatoare (T1, T2), (T3, T4), (T5, T6) și (T7, T8). Era tot calcul paralel. Dacă se dorea un alt grad de totaluri se efectuau simultan transferurile între prechile (T2, T4), (T6, T8), ca ultimul grad de totaluri să se obțnină prin transferul între (T6, T8). Prin operația de transfer în cadrul perechii (Ti, Tj) se  înțelegea evaluarea expresiei Tj := Tj + Ti. Pentru niște echipamente care un început să fie utilizate la noi după 1965, ca prelucrări paralele, consider că însemnau foarte mult. La noi au fost utilizate tabulatoarele de producție sovietică SAM, iar descrierea lor detaliată se găsește în lucrarea Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic sub coordonarea lui Manea Manescu, pe atunci membru coresppondent al Academiei RSR, cum îi placea să se autointituleze și având coautori pe conf. Mircea Bulgaru, ing. Vasile Biță, ing. Grigore Grama și ing. Valeriu Pescaru, proaspeți absolvenți ai studiilor de specialitate de la Moscova, aparută în Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Tabulatorul este o piesă de bază a mecanografiei de peste tot unde prelucrările statistice au fost considerate esențiale pentru fundamentarea deciziilor la nivel macroeconomic. Mai ales în statele comuniste cu conducere centralizată, indicatorii agregați reprezentau fundamentul analizelor și deciziilor politice, iar statistica era instrumentul prin care partidul știa totul și conducea totul la milimetru.

(15 octombrie 2017)