7 semne că programatorul era foarte bun

În vremurile de demult, aici mă refer la perioada 1965  -  1989, activitatea de programare se baza pe cartele perforate și nu se lucra nici cu PC-uri și nici cu laptop-uri. Despre programatorii care rulau programe pe cartele folosind  mainframe computers IBM sau FELIX C-256 am cele 7 semne care-i distingeau spre a fi numiți programatori foarte buni, adică de elită.

1. Programatorii foarte buni aveau o foaie de hârtie pe care își notau detalii legate de algoritm, de variabile, de schema logică și de structura programului, înainte de a se dezlănțui să scrie instrucțiunile pe foile de programare.
2. Programatorii foarte buni diacutau în echipa din care făceau parte în legătură cu soluția propusă și dacă primeau sugestii nu le respingeau indiferent din partea cui veneau, acceptând ceea ce era constructiv și aducea un plus soluției lor de start.
3. Programatorii foarte buni reutilizau componente deja existente, căci întreaga lor muncă era astfel concepută încât să scrie subprograme în ideia de a fi reutilizate, imediat ce identificau elemente de generalitate care să le permită așa ceva.
4. Programatorii foarte buni utilizau în programele lor o cât mai mare varietate de instrucțiuni în modul cel mai bine plasate și oricine ar fi citit textele lor sursă ar fi recunoscut că într-adevăr o altă variantă mai bună era foarte dificil de găsit.
5. Programatorii foarte buni scriau texte sursă folosind toate convențiile stilului de programare acceptat în Centrul de Calcul și uneori reușeau să îmbunătățească acel stil de programare folosind facilități care rezultau în procesul de scriere a programelor de către ei înșiși.
6. Programatorii foarte buni nu ezitau nicio clipă în a autodocumenta programele pe măsură ce scriau secvențele, fără să se gândească vreo clipă că timpul pentru autodocumentare le răpește din timpul scrierii programului, diminuându-le productivitatea muncii, știut fiind faptul că unii indicatori de productivitate nu iau în calcul comentariile ca linii sursă.
7. Programatorii foarte buni își testează subprogramele pe care trebuie să le predea, găsind ei înșiși seturi de date de test cu rezultate intermediare sau formule de calcul specifice inducției matematice, pentru a-și asigura independența de lucru, mai ales atunci când ei se află undeva către finalul fluxului de elaborare de componente.

Nu mai iau în calcul alte semne pe care eu le-am identificat și despre care lumea ar zice că sunt cusurgiu sau ciufut, deși ele m-au călăuzit să colaborez fără greșeală cu oameni de toată isprava doar pentru faptul că foile lor de programare nu aveau nenumărate ștersături, corecții sau inserții sau săgeți de interschimb. De asemenea, programatorii care ședeau la perforat cartele pentru corecții acolo la dispecerat pentru a da programele corectate pe loc erau de apreciat în raport cu cei care nu concepeau să se așeze să perforeze cartele, fiind sub demnitatea lor de persoane elevate, care erau dispuse să piardă zile bune așteptând ca alții să facă o muncă pe care și ei ar fi făcut-o dacă se uitau în oglindă.

(22 decembrie 2017)