Stilul de programare

În vremurile de demult, fiecare programator lucra așa cum credea el, cum învățase la școală sau cum îl învățaseră cărțile de unde citise despre limbajele de programare și unde se găseau numeroase exemple. Eu am avut marele noroc:

- să am profesori speciali care știau programare și scriau programe elegante;

- să studiez cărți de programare ale IBM care erau scrise de meseriași;

- să citesc reviste precum Communication of the ACM unde se publicau programe;

- să consult imprimante cu programe scrise de programatori de înaltă clasă;

- să merg la Biblioteca Americană din București unde erau și cărți și reviste tari.

Prin 1984 o echpă de cercetare într-ale informaticii și statisticii formată din Baron Tudor, Ivan Ion, și Balog Alexandru  au elaborat lucrarea Informaticã Economicã: Calitatea programelor si stilul de programare, de 43 pagini pe care au publicat-o în  litografia Academiei de Studii Economice din Bucuresti. La nivelul acelor ani, când programarea era o artă și programatorii de FORTRAN sau de COBOL niște artițti, prin stil de programare se înțelegea existența unor:

- convenții acceptate de toată lumea legate de cum se scriu textele sursă;

- structuri de secvențe de instrucțiuni considerate a fi eficiente;

- reguli de utilizare a bibliotecilor de programe pentru a reutiliza componente;

- soluții și structuri de programe care trebuiau implementate obligatoriu;

- modalități de a alege definirile numelor de operanzi și de etichete;

- indicatori de măsurare a nivelului de autodocumentare pentru a stimula comentariile;

- mijloace de a comunica între programatori pentru a asigura creșterea calității;

- dogme cum că așa trebuie sau așa este bine să se utilizeze instrucțiuni și nu altfel.

Ideia stilului de programare era de a se asigura omogenitatea subprogramelor, a modulelor și a programelor în totalitatea lor, știut fiind faptul că de la un anumit nivel de complexitate încolo era imposibil să se scrie un produs software de către o singură persoană. În plus, toate achizițiile pozitive ale experienței acumulate în timp, prin includerea de reguli care să le reflecte, ducea la continuarea în munca tuturor programatorilor a respectivelor cuceriri.

Școala de programare IBM atât pentru programe FORTRAN prin SSP, cât și pentru COBOL-iști a fost, este și va fi un etalon în materie de stil de programare, căci orice persoană din exterior avea ocazia să preia texte sirsă elaborate în bibliotecile software IBM direct, fără nicio dificultate, de parcă toate programele de acolo fuseseră scrise de către un singur programator. În realitate, exista un stil de programare, însușit de toată lumea și aplicat la perfecție.
Stilul de programare este singura modalitate de a se asigura omogenitatea și eficiența textelor sursă scrise de către o schipă în care programatorii lucrază independent unii de alții, ceea ce în întreprinderea virtuală și în telelucru este condiție de bază a calității outputurilor.

(20 decembrie 2017)