Mediul virtual

Mediul virtual se confundă cu Internetul. Este un concept care include tot ce este pe internet. Există pe Internet:

- poștă electronică,

- youtube,

- magazine virtuale,

- aplicații de B2B,

- aplicații web,

- portaluri,

- jocuri,

- instrumente,

- cărți pdf,

- albume foto,

- orice.

Oricare dintre noi are tot ce trebuie pentru a construi conținut digital pe care să-l plaseze în mediul virtual cu costuri zero, asumându-și toate riscurile și beneficiile din ceea ce face conștient și nesilit de nimeni.

Există în mediu virtual aplicații accesate:

- direct,

- după crearea unui cont,

- condiționat de vârstă,

- după efectuarea unei plăți,

- cu flux în timp real.

Cred că nu există ceva care să nu fie în mediul virtual pentru a permite documentarea, relaxarea sau pentru a satisface curiozități de orice natură. Mediul virtual ne-a invadat pentru că noi ne-am dorit acest lucru. Așa că n-ar trebui să pozăm în victime inocente, pentru că nu suntem, din moment ce ac acceptat să selectăm tot feluri de opțiuni și în final ne dăm seama că lucrurile nu au stat așa cum am gândit inițial. Ipoteza că nu există alții mai deștepți ca noi și în mediul virtual este falsă, cu atât mai mult cu cât în acest mediu se află mai mulți indivizi decât se află în cercul nostru real în care ne învârtim.

(21 aprilie 2018)

Banca virtuală

Când acum mulți ani am fost într-o comisie de doctorat cu o teză de bănci virtuale, totul mi se părea de domeniul fantasticului, pentru că trebuiau îndeplinite multe condiții, care la noi sunt greu de îndeplinit și pentru BNR dar și pentru băncile clasice. Acum am cont la o bancă virtuală din Londra și mă simt confortabil.

O bancă virtuală:

- nu are sucursale fizice,

- nu plătește salarii exorbitante unor salariați aroganți și nepricepuți,

- nu justifică acele comisioane aberante,

- oferă facilități nebănuite de plăți, conversii și transferuri,

- are un nivel de securitate foarte bun al tranzațiilor.

banca virtuală nu este neapărat doar un calculator, ci mulți bani proprii și înscrierea în sistemul bancar cu tot ceea ce acesta impune. Banca virtuală face tot felul de operații pe care și băncile clasice le efectuează, dar costurile sunt cu mult mai mici. Dacă băncile clasice nu vor avea replici în sistemul băncilor virtuale, va fi vai și amar de ele.
Banca virtuală este concurenta băncii reale prin nenumăratele avantaje pe care le oferă. Există însă și condiții realabile pe care acestea trebuie să le îndeplinească, strict dependente de studiul propilului fiecărui client. Acordarea de credite presupune analize automate pentru capacitatea de plată și pentru comportamentul clienților, căci în niciun caz nu este posibilă o armată de funcționari care să analizeze dosare. Mediul virtual permite studierea profilului oricărui client și fundamentarea corectă a deciziei de a acorda sau nu a creditului în condiții de risc asumate.

(21 aprilie 2018)

Realitate virtuală

Realitatea virtuală este cel mai frecvent folosită la jocurile pe calculator dar și în filme. Acum toate incendiile, toate salturile în gol ale mașinilor, animalele preistorice sau efectele cele mai spectaculoase sau înfricoșetoare, sunt făcute pe calculator, Este rodul construcțiilor virtuale, cu imagini generate ale unei realități, astfel încât nu există mari diferențe între ceea ce ar fi fost în realitate și ceea ce este în realitatea construită pe calculator.

Acum este o literatură extrem de bogată pe virtual reality, există software specializat să construiască jocuri și filme de animație care se înscriu în zona aceasta a realității virtuale. Chiar pe piață există mici aplicații unde este dată figura unei persoane și cu era se fac tot felul de chestii, inclusiv aceasta este pusă să vorbească, de parcă avem în față persoana reală, în condițiile în care totul pornește de la po singură poză.

Realitatea virtuală apare la jocurile unde se merge cu mașini, cu motociclete sau se simulează lupte armate, unde chipurile sunt ale unor actori sau chiar ale noastre. Realitatea virtuală face minuni și atunci când se falsifică probe în instanță, cu poze trucatem cu filme trunchiate și cu pixelul albastru.
Realitatea  virtuală este marea provocare. Acum doar ideile trebuie să existe și orice chestie imposibilă inițial, devine posibilă, cu actori reali, cu mașini reale, într-un decor real, fără pagube, fără riscuri  și fără victime.

(21 aprilie 2018)

Întreprindere virtuală

Mulți vorbesc despre întreprinderile virtuale amintind strict de producția de software. Am studiat problema și pe producția de confecții. Totul este posibil, cu condiția existenței:

- unui management special,

- banilor cu care plățile să fie prompte,

- calității sistemelor informatice,

- disciplinei de producție,

- unui transport dedicat și rapid,

- securității efective de flux.

Să presupunem definirea unui obiecti, care va fi concretizat printr-un produs finit. Produsul finit este format din subansamble și repere. Pentru a avea produsul finit la poartă trebuie efectuate o serie de activități. Întreprinderea virtuală presupune:

- un calculator,

- bani, ideia de produs,

- obiectivul,

- informația,

- managementul.

De pe Internet se știu:

- producătorii de repere,

- furnizorii de materiale,

- compamniile de transport,

- prețurile,

- calitatea proceselor, persoanelor, produselor,

- riscurile care apar la producție, asamblare, transport.

Cel care se ocupă de întreprinderea virtuală angajează:

- persoane care să facă proiecte și plătește,

- companii de producție repere șim plătește,

- companii de transport și plătește,

- persoane care asigură managementul calității și plătește.

Se definesc fluxuri de producție, de transport, de asamblare, de livrare, de plăți și de încasări, fără ca producătorii efectivi, cei ce asamblează, cei ce fac transportul și cei ce fac livrările la beneficiari să se cunoască între ei. Se separă managementul de producție, virtualitatea apare din faptul că toate fluxurile sunt generate de pe un calculator, iar riscurile sunt 100% ale managerului întreprinderii virtuale, căci el trebuie să se asigure că deciziile luate sunt în cunoștință de cauză. În întreprinderea virtuală metricile de analiză sunt esențiale, iar sentimentalismele sunt catastrofale.
Întreprindera virtuală este și pentru producția de software dar și pentru producția de cămăși bărbătești și pentru avioane. Robotizarea permite acel nivel de flexibilitate încât să fie satisfăcute cele mai excentrice abordări personale.

(21 aprilie 2018)

Magazin virtual

Ma gazinul virtual este acela de la care cumpărăm de pe Internet orice. Amazon.com e-Mag.ro bilete.ro booking.com okazii.ro și multe altele sunt exemple clare de magazine virtuale. Un magazin virtual trebuie să conțină informații despre: 

- mărfuri,

- prețuri,

- bonusuri,

- reduceri,

- plăți,

- livrări,

- securitate,

- costuri,

- returnare,

- eficiență,

- calitate.

Acum este și banal să mă apuc eu să fac apologia magazinelor virtuale, căci cine a vrut confort și economie a apelat la un magazin virtual, cine nu, nu și nici nu o va face vreodată.
Magazinul virtual este o formă de comerț modern dar și o sursă de îmbogățire a unor escroci. la noi sunt prea mulți intermediari care nu dispun de depozite, nu fac investiții, dar fac comerț electronic, la prețuri cam cu 30% mai mari ca la alții, iar calitatea produselor livrate este jalnică, datorită lăcomiei, nepriceperii și conjuncturilor.

(22 aprilie 2018)

Bază de date virtuală

Bazele de date virtuale sunt cele mai frecvente în informatica modernă și cazul celabru de astfel de bază de date virtuală este acela creat prin aplicația luiCambridge Analytica unde niște băieți deștepți s-au plimbat peste tot pe Internet și au pus cap la cap înregistrări din tot felul de baze de date, constituind o bază de date virtuală, doar cu adresele de unde au ciugulit informații, după care au tot prelucrat, iar rezultatele le-au vândut pe bani adevărați.

Acum există tot felul de vaze de date. Important este să fie accesate, luate adresele înregistrărilor care interesează și cu aceste adrese să se constituie o bază de date. Cine este deștept va ști ce să facă din acele informații dispersate prin tot felul de baze de date, dar reunite  în baza de date virtuală. Nici nu trebuie să existe datele propriu-zise, ci adresele unde ele se află și informații despre forma în care ele sunt stocate în bazele de date inițiale. 

Și la noi DNA, ANAF și alții fac astfel de baze de date virtuale, deși cred că acolo se fac și stocări de date, nu numai de adrese, căci trebuie tehnici adecvate pentru a crea baze de date virtuale, tehnici pe care spiritul nostru de a avea ceva care este al nostru, spirit care ne domină, face să se copieze conținutul din tot felul de baze de date într-o bază de date mamut, în loc ca baza de date să rămână virtuală, doar cu adresele unde datele se găsesc. la noi există și teama că datele se pierd, că bazele de date inițiale sunt volatile și pentru siguranță se fac copieri de conținut. Deci nu sunt acelea baze de date virtuale. În sistemul bancar se lucrează cu baze de date virtuale, fiecare sucursală având baza ei de date și numai la un moment dat de fac toate operațiile între baze de date și undeva se fac niște rezumate într-o bază de date virtuală, dacă. Lucrul cu o bază de date unică este vulgar și primitiv.

(21 aprilie 2018)

Campus virtual

Campusul virtual este o realitate deja la mai toate universitățile care se respectă. Un campus virtual este o construcție complexă care include:

- arhivele universității,

- baza de date a studenților,

- baza de date a profesorilor,

- baza de date a disciplinelor,

- baza de date a resurselor universității,

- calendarele și activitățile,

- cursurile în format digital,

- sisteme de testare online,

- cataloagele cu note,

- mecanisme de acces la bazele de date,

- sistem de protecție a datelor,

- componente de e-Learning,

- evaluare referate online,

- plăți online,

- eliberări de documente online,

- sisteme de teleconferință.

Cunosc multe campusuri virtuale. Lumea încă nu este familiarizată cu facilitățile lor datorită interfețelor destul de primitive și mai ales a temerilor manifestate în ceea ce privește penetrarea acestor campusuri datorită unor carențe de securitate.

cele mai mari probleme pe care le au campusurile virtuale azi sunt legate de modul neomogen de abordare și de problemele care apar în legătură cu actualizarea și cu calitatea conținutului digital, datorită preluării unor minusuri ale birocrației din viața de toate zilele și aici, în condițiile în care multe dintre operații se realizează cu totul altfel în mediul virtual prin existența semnăturii electronice, de care lumea fuge ca dracul de tămâie, deși ea este vitală.
Campusul virtual este o realitate incontestabilă a învățământului superior românesc. Acum se țin în format electronic situațiile matricole ale studenților, programele analitice, tot felul de anuunțuri, teze de doctorat, cursuri în format digital, orarii, programe analitice, programe de învățământ, planuri de învățământ, liste de cadre didactice, liste de lucrări, legi, hotărâri, conferințe, cursuri înregistrate, teste, adică aproape tot ce mișcă într-o universitate.

Mi-aș dori să trăiesc ziua în care un tânăr să termine cei 3 ani de la licență, masterul și doctoratul fără să fi călcat niciodată prin clădirea universității, fără să se fi întâlnit vreodată cu vreun profesor, dar să și primească formatul electronic al diplomelor corespunzătoare. Mi-aș dori ca tot ceea ce este scris în foaia matricolă să reflecte cu adevărat ceea ce absolventul a dobândit.

(21 aprilie 2018)

Bibliotecă virtuală

Biblioteca virtuală este cel mai ușor de realizat. Trebuie doar formatul digital al documentelor, al cărților, al revistelor și al ziarelor, precum și modalități de a le accesa rapid, cu posibilitatea de a face câteva operații precum:

- răsfoirea,

- copierea,

- extragerea,

- compararea,

- sintetizarea,

- regăsirea,

- marcarea.

Nu este deloc dificil ca toți care folosesc componente din biblioteca virtuală să facă exact ceea ce fac cu cărțile sau revistele dintr-o sală de lectură clasică. Existența bibliotecii virtuale va exclude scuzele pe care le invocă unii că nu au realizat o documentare perfectă din motive obiective. Acum materialele sunt accesate disparat, pe Internet folosind cuvinte cheie. Când vor fi definite biblioteci virtuale, cu siguranță, structurarea va fi astfel făcută încât să se găsească acolo adresele către acele componente care interesează, fără ca acele componente să existe fizic pe server-ul bibliotecii, ci doar prin adrese care să permită regăsirea rapidă.
Biblioteca virtuală presupune reunirea într-un singur loc a adreselor unde se află componentele digitate în diferite formate pentru cărți, reviste, documente de arhivă, manuscrise și ziare, toate direct accesibile oricărei persoane care dorește să citească de plăcere sau să se documenteze. Acum există niște nuclee timide de astfel de biblioteci, fiecare dintre noi având posibilitatea de a pune într-un raft virtual cărțile care ne interesează. Biblioteca virtuală este mult mai mult.

(21 aprilie 2018)

Televiziune virtuală

Acum există un program Tv care pe zile și pe ore prezintă ceea ce sunt transmise de către diferite canale de televiziune. Televiziunea virtuală presupune:

- un produs software prietenos,

- un motor de căutare performant,

- componente digitizate,

- acces la emisiuni live,

- un sistem de accesare componente,

- propuneri cu caracter informativ.

Fiecare dintre noi, într-un timp extrem de redus își crează propriul program Tv fixând emisiunile pe zile și ore, dar mai ales selectând filme, concerte, selecții de hituri și topuri muzicale. Existența sau inexistența de reclame se va face prin prețurile de acces la resurse. Produsul software permite crearea unei scheme de program care se completează automat cu anumite elemente, așa cum sunt știrile, buletinul meteo sau serialele, ținând seama de timpul disponibil al fiecărui utilizator sau de opțiunile unui grup de utilizatori.

În realitate nu există un post Tv, ci fiecare dintre noi accesează după bunul plac resurse de pe Internet plătind un abonament, astfel încât să folosească la maximum timpul liber.

Televiziunea virtuală va face să dispară tot felul de emisiuni care nu au nicio valoare și sunt de umplutură, iar ideia de reclame nu va mai fi nici pe departe ceea ce este acum, adică element de tortură pentru telespectatorul care acum mai și plătește abonamente.

(21 aprilie 2018)

Muzeu virtual

Acum este la modă crearea de muzee virtuale care să faciliteze accesul oamenilor la valorile culturii universale. Există mai multe modalități de a crea muzee virtuale.

O modalitate constă în a filma exact ceea ce se află într-un muzeu rreal și după digitizare, se realizează un produs care prin mijloace specifice permite derularea integrală, dar și selectarea doar a unor elemente care interesează la un moment dat.

O altă modalitate constă în a fotografia operele de artă, după care fotografiile sunt dispuse într-o aplicație web care permite fie traversarea tuturor fotografiilor, fie selectarea doar a celor care interesează.

Cea mai apropiată modalitate de ceea ce se dorește a fi un muzeu virtual constă în a face o constreucție multimedia complexă, care să permită tot felul de combinații destinate să satisfacă cele mai diverse cerințe, de la regăsirea după cuvinte cheie, până la prezentarea de opere de artă în detaliu la nivel de specialiști.

La ora actuală orice construcție este posibil să fie realizată pentru că nu mai sunt rrestricții de niciun fel. Aparatele de fotografiat cu deschidere de 360 grade, eliminarea restricțiilor privind rezoluția fotografiilor și existența unei mari diversități de instrumente care permit agregarea de fragmente și de fișiere neomogene, sunt numai câteva din resursele disponibile pentru a da frâu liber imaginației legate de a realiza un muzeu virtual, oricum cu totul altceva decât a filma un muzeu real sau de a înșira poze ale tablourilor dintr-un muzeu.

Un muzeu virtual ar fi acela care să cuprindă toate picturile lui PICASSO, picturi răspândite prin toată lumea. Acestea se dispun fie cronologic, fie pe teme, fie pe perioade specifice pictorului. În cazul în care se fac analize cu raze Röntgen, evident, rezultatele se includ în șirul fotografiilor referitoare la un anumit tablou.

(21 aprilie 2018)

Virtualitatea în informatică

Virtualitatea în informatică este un concept care a început să domine viața de zi cu zi și care va lua amploare pe măsură ce se vor dezvolta tehnicile și metodele informaticii care vor pătrunde în viața de zi cu zi a oamenilor. Deja se vorbește ca despre lucruri obișnuite despre:

- mediul virtual 

- realitate virtuală 

- campus virtual 

- bancă virtuală 

- intreprindere virtuală

- magazin virtual 

- bibliotecă virtuală 

- bază de date virtuală 

- televiziune virtuală 

- muzeu virtual.

Este vorba de resurse care sunt puse în mișcare folosind calculatorul și care generează efecte dintre cele mai spectaculoase, mai ales în zona economiei de timp și de bani, dar și în zona amplificării opțiunilor puse la dispoziția utilizatorilor, în vederea maximizării gradului lor de satisfacție. la noi în țară sunt dezvoltate toate aceste elemente, căci noi suntem bine conectați prin IT&C la tot ceea ce este mai nou în domeniu, iar populația care are acces la Internet este destul de numeroasă, iar cei care produc aplicații web și ei sunt numeroși. Să nu uităm că suntem renumiți în rpu prin producție prea mare de hackeri mioritici, care bântuie prin toată lumea.

(21 aprilie 2018)