Banda perforată

Banda perforată reprezintă unul dintre importanții purtători tehnici de informații ai începuturilor informaticii  și de la noi, ca și din alte țări. Banda perforată este formată din hârtie de foarte bună calitate, rezistentă, cu lățime stabilită, iar lungimea era dată de cantitatea de informații ce trebuia stocată. Banda venea cu perforații pentru mecanismul de antrenare, perforații circilare ceva mi mici în diametru comparativ cu perforațiile făcute pentru a stoca informațiile. Citirea benzilor perforate era

citire optică, cu o fantă de lumină care determina închiderea unor circuite. Viteza de derulare a benzii de hârtie era considerabilă pentru acele vremuri. Banda de hârtie prezenta dezavantajul căci a face corecții însemna de fapt a relua procesul de perforare, căci dacă la cartelă a insera o cartelă nu era un lucru deosebit, la banda perforată, a insera un caracter era deja o problemă. S-a folosit cu succes la calculatoarele de dinainte de 1970. S-a pornit de la ideia deja utilizată în telegrafie, aducându-se perfecționări în ceea ce privește codificarea, acceptânduse 7 ca număr suficient de canale pentru a codifica un set de caractere cu cel mult 127 simboluri. Grosimea hârtiei era de 0,1mm, lățimea hârtiei era de 25,4mm, perforațiile de antrenare erau cu diametrul de 1,17mm și perforațiile pentru coduri aveau diametrul de 1,83mm.

În anul al IV-lea de studenție am lucrat pe calculatorul NEAC 1240 de proveniență japoneză care avea ca intrare a datelor banda perforată. Am fost impresionat de cutiuțele în formă paralelipipedică și cu capac, frumos etichetate, ținute într-un dulap, unde erau programele care se rulau pe acel calculator.

dacă la cartela perforată era prezentat în manulae sistemul de codificare Herman Hollerith, în cazul benzii perforate standardele au fost impuse cu mai mare dificultate pentru a limita portabilitatea utilizării programelor scrise pe benzi perforate ca politică a dezvoltatorilor de computere.

(22 octombrie 2017)