Dezvoltatorii de software

Înainte de 1989 produsele software se realizau în:

- centre de calcul ale întreprinderilor;

- centrele teritoriale de calcul;

- institute de cercetări dotate cu tehnică de calcul;

- laboratoarele universităților care aveau facultăți de informatică;-

- laboratoarele liceelor de informatică;

- filialele ITC din țară.

Dezvoltatorii de sisteme informatice de pe vremuri aveau probleme de rezolvat, căci industria cerea soluții concrete pentru fluxuri de producție complexe, pentru forța de muncă numărată cu miile de salariați, pentru contractele cu beneficiarii, căci trebuia gestionat totul pentru a se cunoaște nivelurile realizate în vederea calculării abaterilor față de nivelurile planificare. Totul trebuia să meargă asemeni acelor unui ceasornic și informatica permitea realizarea acestui deziderat. În vremurile de demult la ICI se elaborau metodologii pentru dezvoltarea sistemelor informatice, metodologii care acopereau toate etapele ciclului de realizare, în care analiza, proiectarea, programarea, testarea, implementarea, exploatarea, mentenanța și reingineria erau etape clar definite cu sarcini, responsabilități, termene, costuri, riscuri, resurse, precedențe, metrici și activități.

După Revoluția din Decembrie 1989 au apărit foarte mulți producători de software. Companii producătoare de software din România sunt: Alfa Software, Arobs Transilvania Software, Ascenta, BitDefender, BITSoftware, CoSoSys, EBS, Fiba Software, GECAD Group, IP Devel, ITC Networks, Magister Software, Novensys, Siveco, SoftVision, SOFTWIN, Transart și Wizrom Software. 

În Cluj există dezvoltatori de software precum: Agis Computer, Alfa Software, Arobs Transilvania Software, CoSoSys, EBS, Hosterion, Intend Computer, IQuest, Net Brinel, Plus Computers, SoftVision, Starnet Consulting, Transart și Yonder

Toate acestea au portaluri unde-și prezintă proiectele de succes și personalul cu care lucrează. În realitate există mult mai mulți producători de software, care lucrează în mediul virtual sau care dezvoltă produse destinate unei piețe super-specializate.

Procesul de informatizare este lent la noi deoarece:

- nu există o strategie coerentă, cu etape clare;

- nivelul investițiilor este foarte scăzut;

- relația stat-dezvoltatori este afectată grav de acte de corupție;

- pirateria software scăpată de sub control reduce șansa de recuperare a investițiilor;

- exodul forței de muncă de înaltă calificare duce la scăderea calității;

- tehnologiile utilizate nu sunt de top, deși cele de top sunt ieftine;

- accesul la finanțare este selectiv, fără criterii valorice;

- inițiativa privată este incipientă;

- stimulentele din informatică sunt minimaliste;

- decalajele dintre oferta de resurse și cerere sunt prea mari.

Conchid că dacă în vremurile de demult erau acoperite cam 20% din nevoile de prelucrare din economie și societate, acum acest procent este undeva sub 5%, ceea ce înseamnă că și în următorii 50 de ani va fi o nevoie stringentă de forță de muncă de înaltă calificare care să lucreze în informatică, știut fiind faptul că sunt prea puține sistemele informatice complexe cu portabilitate transnațională.

(21 octombrie 2017)