Dintotdeauna universitățile au excelat prin activitatea unor cercuri științifice de cercetare puternice, în care studenții cu preocupări de aprofundare a domeniilor, desfășurau o intensă activitate de documentare, de cercetare în a găsi soluții originale problemelor de informatică pe care ei le considerau interesante, foarte apropiate de anumite discipline de studiu.
Încă din anii'60 de , pe vremea când eram student am cunoștință de existența cercurilor de cercetare științifică studențească care dintotdeauna ca și acum, avea sesiunea la nivel de ASE în aprilie și după decernarea diplomelor și premiilor în Aula Magna se dădea o masă la Cantina Cihoschi cea din vecinătatea ASE-ului vechi din Romană. Ceva mai târziu am aflat de existența și a sesiunilor științifice naționale ale cercurilor științifice. Mulți ani am păstrat două broșuri, una de la o sesiune a cercurilor științifice de la Universitatea din Timișoara în 1978 și alta de la sesiunea națională organizată de Universitatea Al. I. Cuza, în 1981.
La acele sesiuni naționale unde am participat am regăsit colegi de la alte universități, care-și însoțeau studenții în echipe destul de numeroase, studenți care aveau lucrări interesante și pe care le-au prezentat și argumentat din câte îmi amintesc, într-un mod foarte convingător.
Toate secțiunile unde am fost prezent era pe probleme de informatică, deci dacă istoria informaticii va trebui să consemneze rolul cercurilor științifice studențești în dezvoltarea informaticii, cu siguranță că trebuie luate pliantele acelor sesiuni științifice naționale și trebuie văzut care dintre studenții de atunci au devenit cercetători sau cadre didactice ulterior. Cu siguranță confirm că toți asistenții pe care i-am întâlnit la sesiunile științifice studențești însoțind echipele de la informatică sau computer science, acum sunt nume de referință ale informaticii românești. Cu nostagie am constatat acest lucru atunci când am revăzut pliantul din 1981 cu lucrările de la cercul de cercetare științifică la nivel național de la Iași. Sunt sigur că așa au stat lucrurile și în alte cazuri, pentru că numai cine a făcut cercetare științifică în studenție pe vremuri a fost selectat să rămână în învățământul superior, criteriile valorice fiind deosebit de funcționale pe când cererea depășea cu mult oferta locurilor în catedrele de vârf, cum sunt cele din domeniul informaticii.
Și după Revoluție cercetarea științifică studențească a fost importantă, numai că noul context definit prin:
- opționalitatea activităților de curs și seminarii,
- posibilitatea de a avea job,
- dinamica tehnologiilor informatice,
au generat o cu totul altă abordare, iar economia de piață a influențat major modalitățile de a aborda problemele orientându-le preponderent către soluții concrete. Cercetarea științifică studențească joacă un rol major acum când stagiile doctorale au o durată de 3-5 ani și ritmul uzurii morale a conceptelor este tot mai accelerat. Numai un absolvent de licență și de master care a frecventat cercuri de cercetare științifică are acea experiență care să-i permită realizarea unei documentări corecte și derularea unui ciclu de cercetare cap-coadă, urmărind realizarea de soluții originale, eficiente și mai ales realizarea unei diseminări la nivelul impus de o teză de doctorat.
(01 octombrie 2017)
No comments:
Post a Comment