Generația a II-a de dispozitive de calcul

Generația a II-a de dispozitive de calcul corespunde mașinilor eletro-mecanice de calcul, adică acelor mașini care dispuneau de nenumărate roți dințate, taste și care scoteau un zgomot îngrozitor. Manivela aceea care declanșea adunarea era înlocuită de un motoraș electric. La apăsarea tastei de calcul a totalului care era de regulă un semn de egal, motorașul intra în funcțiune și atunci se declanșea dezastrul, căci roțile acelea începeau să se învârtească, se producea și o mișcare de translație uneori, iar numai după terminarea unui ciclu complet de rotire eectrică a axului mașinii apărea rezultatul. Mașinile de adunare, scădere erau foarte fiabile. Și cele care făceau înmulțiri erau destul de fiabile, dar mașinile de calcul electromecanice pentru împărțire erau cele mai puțin fiabile din cauza complexității sistemelor de rpți dințate și a mișcărilor ce trebuiau executate.

În studenție am lucrat pe acele mașini în anul al II-lea de studii și nu era deloc comod pentru că nu lucrul era baza, ci explicarea principiilor de lucru a acestora.

Cartea Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic sub coordonarea lui Manea Manescu, membru coresppondent al Academiei RSR, cum ii placea sa se autointituleze si avand coautori pe conf. Mircea BULGARU, ing. Vasile BIȚĂ, ing. Grigore GRAMA si ing. Valeriu PESCARU, aparuta in Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966. Acolo la paginile 45-70 era prezentată mașinile de calcul SARK-SOEMTRON, CELATRON de care m-am plictisit cât le-am frecat-o, iar la paginile 71-102 era descria mașina de facturat ASCOTA, tot electromecanică și ea sărăcuța. Pe aceasta n-am văzut-o la treabă că era tot timpul defectă la laboratorul din ASE, dar în 1972 am văzut-o la ICL Alimentara din Cluj unde funcționa foarte inteligent, căci acolo era un domn șef contabil care m-a uimit ce reușise să facă cu această mașină căci era programabilă și făcea cam tot ce cerea contabilitatea la acele vremuri. Schema mașinii ASCOTA este:

Am folosit o pagină  din lucrarea referită prin Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU, Grigore GRAMA - Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic,Editura Didactica si pedagogica, București, 1966.

Tot aici includ tabulatorul, acea mașină electromecanică cu 8 totalizatoare ce lucrau în paralel și ale cărei date de intrare proveneau de pe cartele perforate. Pentru a înțelege fluxurile la această mașină trebuia mai întâi discutat despre:

- mașina de perforat cartele;

- mașina de verificat cartele;

- mașina de sortat cartele;

- mașina de interclasat cartele.

În anul al III-lea de studenție am lucrat pe tot setul de mașini și în practica din anul universitar 1967-1968 am văzut acest lanț la treabă în mediu real la DJS Argeș din Pitești. Fără a greși spun că tabulatoarele afu făcut marele salt spre a impulsiona dezvoltarea mașinilor de calcul electronice din anii următori, căci practica a demonstrat cât de importante sunt datele agregate pentru marile decizii politice și a deschis apetitul pentru simulări și prognoze, atât de necesare pentru economia modernă.
Calculatorul MARICA - Mașina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei, calculator bazat pe releee electromagnetice, proiectul nu a fost finalizat 100%.
 a fost realizat la ITC Cluj. Tabulatorul T-4 realizat tot cu relee magnetice a fost de producție sovietică și utilizat foarte mult în sistemul statistic de agregare a datelor.

     *
*          *
Voi fi recunoscători turutor celor care  mă vor ajuta fie cu detalii, fie cu elemente care să corecteze cele relatate aici. Toate materialele propuse de mine aici la generații de echipamente de tehnică de calcul sunt provizorii, întrucât documentarea provine din mai multe surse pe care nu am avut posibilitatea să le verific.

(04 noiembrie 2017)