Costin PRIBEANU, cercetătorul

În legătură cu Costin PRIBEANU am a mă lăuda că-l cunosc de foarte, chiar foarte mulți ani, când amândoi eram tineri, chiar foarte tineri și băteam la porțile consacrării în meserie, fiecare pe felia lui.



El a publicat multe lucrări, dintre care amintesc aici cărțile:
Costin PRIBEANU - Proiectarea interfeţei cu utilizatorul. Editura ASE, Bucureşti, 2003. ISBN 973-594-285-2. 165p.
Costin PRIBEANU - Proiectarea interfeţelor om-calculator. Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2001. ISBN 973-685-290-3. 142p.
Costin PRIBEANU - Baze de date si aplicaţii. Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2000. ISBN 973-685-155-9. 154p.
Costin PRIBEANU - Interacţiune om-calculator. Editura Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 1999. ISBN 973-30-3078-3. 192p.
Cercetătorul Costin PRIBEANU este sufletul conferinței RoCHI pe care o organizează fără întrerupere din anul 2004, găsint tot timpul resurse să dezvolte un eveniment de nișe care s-a bucurat de un succes răsunător de fiecare dată în rândul cercetătorilor, cadrelor didactice și specialiștilor din companiile dezvoltatoare de software. Edițiile sunt referite peun coordonatele:
RoCHI 2017 A paisprezecea Conferinţă de Interacţiune Om-Calculator, Craiova, 11-12 Septembrie.
RoCHI 2016 A treisprezecea Conferinţă de Interacţiune Om-Calculator, Iaşi, 8-9 Septembrie.
RoCHI 2015 A douăsprezecea Conferinţă de Interactiune Om-Calculator, Bucureşti, 24-25 Septembrie.
RoCHI 2014 A unsprezecea Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Constanţa, 4-5 Septembrie.
RoCHI 2013 A zecea Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Cluj-Napoca, 2-3 Septembrie.
RoCHI 2012 A noua Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Bucureşti, 6-7 Septembrie.
RoCHI 2011 A opta Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Bucureşti, 8-9 Septembrie.
RoCHI 2010 A şaptea Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Bucureşti, 2-3 Septembrie.
RoCHI 2009 A şasea Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Cluj-Napoca, 3-4 Septembrie.
RoCHI 2008 A cincea Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Iaşi, 18-19 Septembrie.
RoCHI 2007 A patra Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Constanţa, 20-21 Septembrie.
RoCHI 2006 A treia Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Bucureşti, 21-22 Septembrie.
RoCHI 2005 A doua Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Cluj-Napoca, 15-16 Septembrie.
RoCHI 2004 Prima Conferinţă Naţională de Interacţiune Om-Calculator, Bucureşti, 23-24 Septembrie.
Am văzut multe dintre volumele cu comunicările de la aceste conferințe și conchid că acolo au fost prezentate multe lucruri de substanță, originale și de mare profunzime.

Costin PRIBEANU este absolvent al Facultății de Cibernetică, promoția 1982 și are un doctorat din anul 1997 când a finalizat teza de doctorat  Structuri de interactiune om-calculator, sub îndrumarea colegului meu de catedră profesorul Constantin-Gelu APOSTOL, lucrare prezentată și în colectivul de catedră și primită cu deosebit interes pentru că autorul  ei a realizat acolo o cercetare științifică cu  adevărat valoroasă.
Pe când eram șef de catedră am avut ocazia să colaborez cu Costin când el a realizat o conferință internațională pe probleme de interfețe și am apreciat poziția sa deosebită în raport cu o serie de specialiști veniți din străinătate și modul în care el era tratat arăta cp se bucură de un imens prestigiu. Consider și acum o mare eroare faptul că nu a devenit membru al catedrei noastre, doar datorită unor idei preconcepute, cum că din afară au drept să vină specialiști indiferent de cine sunt ei, la început doar pe poziție de lector universitar, ceea ce era prea puțin pentru Costin, în raport cu valoarea sa de la acel moment, când s-a pus problema.

Am admirat la Costin PRIBEANU statornicia cu care și-a dedicat multe resurse pentru domeniul interacțiunii om-calculator, știut fiind impacrtul pe care îl au interfețele asupra atractivității aplicațiilor online în general și a aplicațiilor mobile în special.
Costin PRIBEANU, cercetătorul care face parte din marea familie a celor dedicați aprofundării cu succes a unui domeniu din informatică pentru care aplicațiile online sau cele mobile vor fi sau nu de succes, dacă interfețele sunt de cea mai bună calitate, sau din contră, încalcă reguli elementare, îndepărtându-i pe utilizatori de acele aplicații.

(31 octombrie 2017)

Cercetările solitare

Cercetările solitare erau diferite de cercetările individuale pentru că erau desfășurate de personalități marcante, recunoscute într-o zonă a informaticii și acceptate ca ca atare, cărora li se căuta și li se găsea finanțare pentru munca lor pentru că:

- generau contacte în străinătate;

- erau deschizătoare de drumuri;

- conduceau la publicarea în mari edituri;

- creau școală în jurul fiecărei personalități.

Ideia de a construi software de prognoză era veche, numai că trebuia pusă în operă și încă la un anumit nivel, care să dea valențe concrete, ușurință în utilizare și să fie de maximă generalitate. Așa s-a întâmplat cu produsul software EMI al lui Gheorghe RUXANDA, cercetător solitar în Centrul de Calcul al ASE, care lucra într-un laborator unde toți colegii săi îl apreciau și știau că dacă lucrează la ceva, acel ceva este un lucru special. Când a ieșit pe piață cu produsul EMI, Gheorghe RUXANDA era un tânăr cercetător care realizase un produs de prelucrări de date:

- în volume foarte mari;

- independent de dezvoltator;

- estimând coeficienți la  funcții oarecare;

- construind eșantioane;

- aplicând cunoștințe avansate de econometrie.

Cercetătorul solitar Gheorghe RUXANDA a reușit să dezvolte un produs software de maximă generalitate, cu mesaje proprii, ceea ce înseamnă că a fost gândit ca un produs de clasă A fiind foarte bine testat. 

Din discuțiile cu marele inginer de sistem Iulian SATRAN am ajuns la concluzia că a dezvoltat un model de regăsire a informațiilor cu mult înaintea descoperirii arborilor B și pe care l-a implementat cu mult înaintea acestui tim de structură de date folosită în regăsirea rapidă a informațiilor.

Fiecare dintre cei care au lucrat și mai lucrează în informatică, au secretele lor ca persoane care fac cercetări solitare, fiind convinși că vor descoperi și ei piatra filosofală, la care s-au gândit mii de ani alchimiștii și încă nu au abandonat acest vis prea frumos. Când în sesiunile științifice apar cercetări în acest sens, un oarecare nivel de delicatețe nu strică niciunui moderator pentru a nu înăbuși în fașă o ideie pe care el însuși sau cei din sală nu au înțeles-o la adevărata ei valoare, mai ales dacă vine din partea unui solitar cercetător care pe deasupra mai este și un necunoscut.
Cercetările solitare în informatică sunt uneori pepiniera ideilor geniale și nimeni nu are voie să bruscheze în vreun fel un cercetător solitar, chiar dacă el are și ceva ciudățenii sau manifestări ermetice de om neânțeles

(21 octombrie 2017)

Lucrul individual

La începuturile informaticii, absența documentației și a cărților de specialitate a făcut ca mulți dintre programatori să realizeze programe pentru soluționarea de probleme care aveau deja soluții date cu mulți ani înainte și pe care autorii acelor soluții le și publicaseră cu mult înaintea celor de aici care munciseră să redescopere fie roata, fie apa caldă cum se zice ironic pe la noi.

Am văzut la simpozioanele de demult cum persoane care doreau să prezinte soluții de sisteme, metode și programe ca siind de mare noutate erau puse la zid de către alți specialiști reproșându-li-se că acele lucruri sunt deja cunoscute și utilizate curent de ani buni în alte țări, indicându-li-se chiar cărți cu autor, titlu și an de apariție, situațiile fiind destul de jenante pentru ambele părți. Îmi amintesc că a venit un tânăr să prezinte cum a soluționat el folosind tehnici de lucru cu fișiere reprezentarea structurilor arborescente, atât de necesare în descompunerea produselor din industria constructuoare de mașini. Soluția respectivului era:

- interesantă;

- generalizată;

- testată;

- operațională;

- eficientă.

Din sală s-a ridicat cineva care fusese la specializare în Franța la compania care producea calculatoarele IRIS 50 și avea documentația de fișiere înlănțuite. Respectivul a vorbit de le système de gestion de fichiers și a prezentat apoi cu mare exactitate SCF - système de chaînage de fichiers. Atunci erau scuzabile acele redescoperiri pentru că:

- lipsea documentația;

- se motiva imposibilitatea importurilor;

- lumea invoca pionieratul.

Am văzut și situații în care persoane foarte bine documentate au trecut la realizarea de produse software interesante, în care se făceau pași importanți în raport cu produse software din bibliotecile marilor firme. Așa am văzut  realizarea și finalizarea unui program FORTRAN, pornind de la o ideie din cartea lui Ion VĂDUVA de Analiza dispersionala, publicată în  EdituraTehnică, București,1970 , unde în cele  260  se găseau elemente de prezentare a algoritmului pentru luarea în considerare a trei factori și a unui număr oarecare de experiențe în celulă. Lucrul individual a fost extrem de important pentru dezvoltarea informaticii românești, numai că produsele software aveau un nivel de complexitate redus. Mulți programatori își doreau să construiască sisteme de operare sau compilatoare sau programe de calcule simbolice, dar complexitatea acestor produse era copleșitoare și fie abandonau, fie se limitau la chestiuni simpliste neoperaționale în raport cu produse deja existente realizate în firme foarte mari de peste ocean.

Ca programator mi-am dat seama rapid de acest lucru și am căutat:

- să nu mă aventurez în proiecte născute moarte;

- să nu deranjez pe nimeni cu subiecte deja alocate;

- să nu intru în dispute neproductive cu așii domeniului;

- să merg acolo unde nu deranjez pe nimeni;

- să fac rost de documentație la zi, după sfaturile lui Csaba FABIAN.

Am lucrat un timp individual, după care am lucrat în echipa coordonată de profesorul Ludovic TÖVISSI în care lucrau Emil MOSCOVICI, Alexandru BALOG, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU, Tudor BARON, Sergiu COMAN, pe probleme de calitate software, unde profesorul era maestru în metode statistice utilizate în calitatea produselor, el câțtigase împreună cu Nicolae RANCU preliul Academiei RPR pentru celebra carte referită prin:

Ludovic TÖVISSI, Nicolae RANCU - Analiza statistico-matematică a calităţii producţiei industriale, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1964,  451 pg. Cultura profesorului TÖVISSI și spiritul său de orientare m-au ferit de eșecuri atât în cercetările mele individuale, în lucrul meu ca programator, dar și la abordările din cadrul micii noastre echipe, căutând probleme originale și soluții originale, chiar dacă nu se caracterizau prin complexitate și spectaculozitate strălucitoare, evitând ridicolul strident.
Lucrul individual este o capcană greu de evitat de către programatorii de demult pentru că având un calculator care le dădea independență maximă lăsau imaginația să zburde și orgoliul să-i domine până când îi mai dobora datorită risipei de resurse alocate până la epuizare pentru a scrie programe și a implementa idei cunoscute și utilizate de alții de zeci de ani deja.

(14 octombrie 2017)

Laboratoare universitare

După 1967 s-a trecut la crearea de laboratoare de cercetare pe probleme de informatică în universități după modelul american.

Lavoratoarele Catedrei de Cibernetică Economică din ASE, coordonate de academicianul profesor Manea MĂNESCU au jucat un rol cu totul special în dezvoltarea informaticii economice și a ciberneticii economice din țara noastră. Organizarea laboratoarelor era astfel realizată încât includea un sector pentru sisteme informatice condus de dr. Vasile IONESCU, un sector pentru modelarea cibernetică condus de dr. Moisa ALTĂR, un sector pentru conducerea producției condus de dr. Vincențiu DUMITRU și un sector pentru exploatarea tehnicii de calcul condus de dr. Radu HOMESCU. Aceste laboratoare ocupau localul din intrarea MACEDONSKI. La parter erau calculatoarele IBM 360, IBM 370 și FELIX C-256 precum și dispeceratul. La etajul întâi se afla sala de perforare, la etajele al doilea și al treilea se aflau sălile unde își desfășurau cercetările cei ce lucrau în sectorul de sisteme informatice. La etajul al V-lea se aflau cabinetele celor ce făceau cercetare în modelarea cibernetică. La etajul al VI-lea se aflau cabinetele celor ce desfășurau activități de cercetare în managementul producției. La ultimul etaj, al VII-lea se afla biblioteca de specialitate garnisită cu cărți de informatică din Vest și cu teze de doctorat și studii de la marile universități ale lumii. Între 1970 - 1989 am lucrat în aceste laboratoare, fie la sala 2314, fie la sala 2320, având un birou unde îmi desfășuram activitatea alături de cercetătorii de acolo, având foarte mulți prieteni printre aceștia. Am considerat că numai făcând cercetare și lucrând la soluționarea de probleme concrete voi avea ce spune studenților.

Dintre cercetătorii din aceste laboratoare, foarte mulți aveau ore de curs și de seminarii cu studenții Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică. Ioan CATONA ținea cursuri de COBOL, Doru DUȚĂ ținea cursuri de FORTRAN, Gabriel DIACONESCU a ținut cursuri de ASSEMBLER, dr. Moisa ALTĂR a ținut cursuri de cibernetică economică, Gheorghe CIOBANU a ținut cursuri de cercetări operaționale. Mulți dintre cercetătorii din aceste laboratoare au devenit cu timpul cadre didactice de mare valoare în domeniile informaticii, modelării în finanțe și ciberneticii economice și aici enumăr pe Crișan ALBU, Mihai PĂUN, Adrian BĂDESCU, Ion LUNGU, Manole VELICANU, Csaba FABIAN, Florica LUBAN, Radu STROE, Anca ANDREI, Grigore FOCȘENEANU, Liliana SPIRCU, Carmen HARTULARI, Ion DOBRE, Dan SOMNEA, Ștefan BRAD, Constantin BOB, Radu MÂRȘANU, Gheorghe BOLDUR. Au fost directori științifici al laboratoarelor prof. Edmond NICOLAU, dr. Dragoș VAIDA, dr. Valeriu PESCARU, Constantin BILCIU, prof. Mircea BULGARU, prof. Eugen ȚIGĂNESCU, ing. Vladimir DUMITRESCU.
În laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică s-a făcut cercetare științifică la greu și au fost soluționate probleme compolexe precum:
- optimizarea producției de anvelope de la Danubiana;
- optimizarea transporturilor la CCTLPP;
- proiectarea asistată a navelor la ICEPRONAV;
- sistem informatic pentru combinatul de oșeluri Târgoviște;
- modelarea zonei Mureșului superior;
- baza de date a sistemului educațional;
- raparații capitale la Rafinăria Brazi.
Laboratoarele de informatică de la Universitatea Bucurști au reprezentat locul unde s-au desfășurat cercetări de importanță deosebită pentru latura teoretică a acestui domeniu. În acele laboratoare și-au desfășurat activitatea dr. Dragoș VAIDA, dr. Silviu GUIAȘU, Gheorghe PĂUN, Cristian CALUDE, Adrian ATANASIU, Octavian BÂSCĂ, Horia GEORGESCU, Virgil CĂZĂNESCU, Ioan TOMESCU, Leon LIVOVSCHI. Liviu DINU, Victor MITRANA, Solomon MARCUS, Gheorghe ȘTEFĂNESCU, Sergiu RUDEANU, Paul CONSTANTINESCU, Constantin P. POPOVICI, Maria LOVIN, Nicolae POPOVICIU, Petre PREOTEASA, Stelian NICULESCU, Bogdan MATEI, Ion VĂDUVA, Gheorghe PETRESCU, Nicolae ȚĂNDĂREANU, Denis ENĂCHESCU, Radu NICULESCU, Șerban GAVRILĂ, Doina GHEORGHE, Marian GHEORGHE, Mircea ADAM, Emil PERJOIU. Informatica de la Universitate a fost sub auspiciile favorabile ale prezenței a două personalități de excepție, academicienii Grigore MOISIL  și  Nicolae TEODORESCU. În aceste laboratoare au fost dezvoltate:
- limbajul de simbajul de simulare SIMUB;
- limbaj de generare compilatoare;
- aplicații de gestiune pentru întreprinderi;
- dirijarea traficului în transportul urban;
- prelucrări statistice de omologare medicamente;
- optimizarea operațiunilor de prospectare zăcăminte;
- optimizarea fluxurilor în subteran;
- dezvoltări în domeniul fimbajelor formale;
- dezvoltarea de componente SICAB.
Cercetarea în mediul academic a avut la bază lucrul cu elite rezultate ca urmare a unor procese de selecție extrem de riguroase și bazate pe criterii de exigență cu totul speciale, acolo fiind concentrate forțe creatoare extrem de viguroase și mediul stimulativ impus de atmosfera specifică lucrului la standarde ridicate, a dus la rezultatele de excepție de acolo.CCUB - Centrul de Calcul al Universității București înființat în 1967 as-a dovedit locul ideal unde cercetătorii au găsit mediul propice verificării ipotezelor dezvoltate în procesul de cercetare, ceea ce a explicat perenitatea rezultatelor.
Laboratoarele de informatică de la Institutul Politehnic București au reprezentat creuzetul în care au fost concepute o serie de calculatoare românești.
Laboratoarele de informatică de la Institutul Politehnic din Timișoara au reprezentat locul unde a fost creat calculatorul MECIPT - Masina Electronica de Calcul a Institului Politehnic Timisoara, în anul 1962. Acolo a lucrat echipa profesorului Alexandru ROGOJAN, din care au făcut parte Vasile BALTAC, Crișan STRUGARU, Vasile POP, Toma HENȚEA, Dan FARCAȘ, Josef KAUFMANN, H. HARTMANN, I. MUNTEANU, Wilhelm LÖWENFELD, Mihai FILDAN.
Laboratoarele de informatică de la Universitatea babeș-Bolyai au reprezentat prin contribuțiile academicianului Tiberiu POPOVICIU și ale discipolilor săi acel fundament durabil al informaticii din Ardeal, ale căror rezultate teoretice au fost recunoscute în întreaga țară.

(13 octombrie 2017)

Cercurile științifice studențești

Dintotdeauna universitățile au excelat prin activitatea unor cercuri științifice de cercetare puternice, în care studenții cu preocupări de aprofundare a domeniilor, desfășurau o intensă activitate de documentare, de cercetare în a găsi soluții originale problemelor de informatică pe care ei le considerau interesante, foarte apropiate de anumite discipline de studiu.

Încă din anii'60 de , pe vremea când eram student am cunoștință de existența cercurilor de cercetare științifică studențească care dintotdeauna ca și acum, avea sesiunea la nivel de ASE în aprilie și după decernarea diplomelor și premiilor în Aula Magna se dădea o masă la Cantina Cihoschi cea din vecinătatea ASE-ului vechi din Romană. Ceva mai târziu am aflat de existența și a sesiunilor științifice naționale ale cercurilor științifice. Mulți ani am păstrat două broșuri, una de la o sesiune a cercurilor științifice de la Universitatea din Timișoara în 1978 și alta de la sesiunea națională organizată de Universitatea Al. I. Cuza, în 1981.

La acele sesiuni naționale unde am participat am regăsit colegi de la alte universități, care-și însoțeau studenții în echipe destul de numeroase, studenți care aveau lucrări interesante și pe care le-au prezentat și argumentat din câte îmi amintesc, într-un mod foarte convingător.

Toate secțiunile unde am fost prezent era pe probleme de informatică, deci dacă istoria informaticii va trebui să consemneze rolul cercurilor științifice studențești în dezvoltarea informaticii, cu siguranță că trebuie luate pliantele acelor sesiuni științifice naționale și trebuie văzut care dintre studenții de atunci au devenit cercetători sau cadre didactice ulterior. Cu siguranță confirm că toți asistenții pe care i-am întâlnit la sesiunile științifice studențești însoțind echipele de la informatică sau computer science, acum sunt nume de referință ale informaticii românești. Cu nostagie am constatat acest lucru atunci când am revăzut pliantul din 1981 cu lucrările de la cercul de cercetare științifică la nivel național de la Iași. Sunt sigur că așa au stat lucrurile și în alte cazuri, pentru că numai cine a făcut cercetare științifică în studenție pe vremuri a fost selectat să rămână în învățământul superior, criteriile valorice fiind deosebit de funcționale pe când cererea depășea cu mult oferta locurilor în catedrele de vârf, cum sunt cele din domeniul informaticii.

Și după Revoluție cercetarea științifică studențească a fost importantă, numai că noul context definit prin:

- opționalitatea activităților de curs și seminarii,

- posibilitatea de a avea  job,

- dinamica tehnologiilor informatice,

au generat o cu totul altă abordare, iar economia de piață a influențat major modalitățile de a aborda problemele orientându-le preponderent către soluții concrete. Cercetarea științifică studențească joacă un rol major acum când stagiile doctorale au o durată de 3-5 ani și ritmul uzurii morale a conceptelor este tot mai accelerat. Numai un absolvent de licență și de master care a frecventat cercuri de cercetare științifică are acea experiență care să-i permită realizarea unei documentări corecte și derularea unui ciclu de cercetare cap-coadă, urmărind realizarea de soluții originale, eficiente și mai ales realizarea unei diseminări la nivelul impus de o teză de doctorat.

(01 octombrie 2017)