Generația a II-a de dispozitive de calcul

Generația a II-a de dispozitive de calcul corespunde mașinilor eletro-mecanice de calcul, adică acelor mașini care dispuneau de nenumărate roți dințate, taste și care scoteau un zgomot îngrozitor. Manivela aceea care declanșea adunarea era înlocuită de un motoraș electric. La apăsarea tastei de calcul a totalului care era de regulă un semn de egal, motorașul intra în funcțiune și atunci se declanșea dezastrul, căci roțile acelea începeau să se învârtească, se producea și o mișcare de translație uneori, iar numai după terminarea unui ciclu complet de rotire eectrică a axului mașinii apărea rezultatul. Mașinile de adunare, scădere erau foarte fiabile. Și cele care făceau înmulțiri erau destul de fiabile, dar mașinile de calcul electromecanice pentru împărțire erau cele mai puțin fiabile din cauza complexității sistemelor de rpți dințate și a mișcărilor ce trebuiau executate.

În studenție am lucrat pe acele mașini în anul al II-lea de studii și nu era deloc comod pentru că nu lucrul era baza, ci explicarea principiilor de lucru a acestora.

Cartea Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic sub coordonarea lui Manea Manescu, membru coresppondent al Academiei RSR, cum ii placea sa se autointituleze si avand coautori pe conf. Mircea BULGARU, ing. Vasile BIȚĂ, ing. Grigore GRAMA si ing. Valeriu PESCARU, aparuta in Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1966. Acolo la paginile 45-70 era prezentată mașinile de calcul SARK-SOEMTRON, CELATRON de care m-am plictisit cât le-am frecat-o, iar la paginile 71-102 era descria mașina de facturat ASCOTA, tot electromecanică și ea sărăcuța. Pe aceasta n-am văzut-o la treabă că era tot timpul defectă la laboratorul din ASE, dar în 1972 am văzut-o la ICL Alimentara din Cluj unde funcționa foarte inteligent, căci acolo era un domn șef contabil care m-a uimit ce reușise să facă cu această mașină căci era programabilă și făcea cam tot ce cerea contabilitatea la acele vremuri. Schema mașinii ASCOTA este:

Am folosit o pagină  din lucrarea referită prin Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU, Grigore GRAMA - Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic,Editura Didactica si pedagogica, București, 1966.

Tot aici includ tabulatorul, acea mașină electromecanică cu 8 totalizatoare ce lucrau în paralel și ale cărei date de intrare proveneau de pe cartele perforate. Pentru a înțelege fluxurile la această mașină trebuia mai întâi discutat despre:

- mașina de perforat cartele;

- mașina de verificat cartele;

- mașina de sortat cartele;

- mașina de interclasat cartele.

În anul al III-lea de studenție am lucrat pe tot setul de mașini și în practica din anul universitar 1967-1968 am văzut acest lanț la treabă în mediu real la DJS Argeș din Pitești. Fără a greși spun că tabulatoarele afu făcut marele salt spre a impulsiona dezvoltarea mașinilor de calcul electronice din anii următori, căci practica a demonstrat cât de importante sunt datele agregate pentru marile decizii politice și a deschis apetitul pentru simulări și prognoze, atât de necesare pentru economia modernă.
Calculatorul MARICA - Mașina Aritmetică a Institutului de Calcul al Academiei, calculator bazat pe releee electromagnetice, proiectul nu a fost finalizat 100%.
 a fost realizat la ITC Cluj. Tabulatorul T-4 realizat tot cu relee magnetice a fost de producție sovietică și utilizat foarte mult în sistemul statistic de agregare a datelor.

     *
*          *
Voi fi recunoscători turutor celor care  mă vor ajuta fie cu detalii, fie cu elemente care să corecteze cele relatate aici. Toate materialele propuse de mine aici la generații de echipamente de tehnică de calcul sunt provizorii, întrucât documentarea provine din mai multe surse pe care nu am avut posibilitatea să le verific.

(04 noiembrie 2017)

Mașinile electrice de calcul

Pe mașini electrice de calcul am lucrat și eu în priomii ani de studenție, unde se prezentau mecanismele cu care se efectuau cele patru operații. Mașinile erau zgomotoase și puțin fiabile. În laboratoare erau munți de mașini cu car mobil defecte. Un muzeu virtual trebuie să pornească de la

un exemplar real, să-i prezinte didactic părțile componente, după care să se treacă la prezentarea mecanismelor interne și a sistemului electric de punere în mișcare a acestora.

Se va prezenta modul în care se efectuează adunările prin tastare, prin acționarea tastei de adunare. Apoi se prezintă cum funcționează în interior, rotiță cu rotiță cu încetinitorul pentru a fi percepută mișcarea axului mașinii, mișcare imprimată de un motor electric. Se vor prezenta și operațiile de înmulțire și se va evidenția că operația este posibilă numai pentru mașinile cu car mobil, care reproduc exact algoritmul din înmulțirile cu hârtia și creionul. Pentru împărțire se va arăta că există două rânduri de taste, un rând pentru deîmpărțit și altul pentru împărțitor. Se va arăta cum se face culegerea celor doi operanzi, cum se declanșează împărțirea, cum se mișcă acel car mobil și unde apare rezultatul.

Pentru a explica modul intern de efectuare a îmărțirii se va apela la o schemă foarte simplificată, căci puzderia de roți dințate ar face imposibil modul de înțelegere a principiului.

(18 octombrie 2017)

Mașinile mecanice de calcul

Dacă la tabletele de azi problema includerii lor într-un muzeu virtual nu mai este de nicio dificultate, în cazul mașinilor de calcul mecanice lucrurile stau altfel. Într-o primă variantă se vor folosi:

- fotografii;

- scheme de funcționare;

- scheme ale mecanismelor;

- filme cu utilizarea.

După ce s-a obținut un material coerent este rezonabil să se treacă la realizarea unui film de animație

care să porneacă de la o secvență cu o mașină de calcul mecanică reală, după care prin stilizare și schematizare să de intre în animație, cu prezentarea acelor elemente simplificate care dau explicațiile modului în care_ se tastează;

- cum tastele acționează roți dințate;

- cum se fixează numărul;

- mișcarea mateneti axului mașinii;

- adunarea;

- efectuarea transferurilor de la unități spre zeci;

- animația va evidenția principiul roții Odner;

- se va reveni la schema generală;

- se vor fixa niște numere;

- se vor face adunări;

- se va evidenția modul de funcționare din interior.

Duăî ce lucrurile sunt clare, tot cu film dar de această dată pe o mașină reală, se vor face câteva operații și se va evidenția zgomotul și efortul de introducere și de mișcare a manivelei. Ar fi rezonabil să existe mașina operațională într-un muzeu al tehnicii de calcul și cine vrea să experimenteze, s-o facă fără probleme.

(18 octombrie 2017)

Disciplina de sisteme de calcul

Am în față niște fori îngălbenite de vremuri de la cursul Programarea și exploatarea mașinilor de calcul, nedatat, dar care sunt sigur că se ținea înainte de 1980. Mai întâi, durata cursului era de 34 de ore adică 15 cursuri și se referea la: 

- mașina de sortat cartele, 2 cursuri, 4 ore;

- mașina de tabelat numerică, 8 cursuri, adică 16 ore;

- mașini de tabelat alfanumerice 1 curs, 2 ore;

- mașinile de calcul de capacitate medie 3 cursuri, adică 6 ore.

Planul tematic al cursurilor era extrem de detaliat și studentul care nu avea acces la Internet că așa ceva nu exista, primea toate detaliile.

La cursul 1 se discuta despre:

• principiile generale privind organizarea și funcționarea unui centru de calcul unde se găseau ca echipamente tot ce era legat de mașini electro-mecanice de lucru cu cartele perforrate: mașini de perforat, mașini de sortat, mașini de interclasat, tabulatoare; se găseau acolo operatori pentru aceste mașini; analiștii acelor centre de calcul erau cei care preluau cerințele beneficiarilor, stabileau care sunt calculele de făcut, proiectau machetele de transpunere a datelor în cartele și tot ei fixau și modalitățile de programare a tabulatoarelor prin fișele pe tabloul de comandă; prelucrările însemnau adunări pe coloane prin calcule paralele și ceva adunări pe linii între totalizatoare; în acele centre de calcul fluxurile erau foarte simple, dar bine definite, iar rezultatele erau imprimate preponderent sub forma unor coloane foarte-foarte lungi de cifre, inalizate cu niște totaluri pe coloane;
• la mașina de sortat studentului i se prezentau principii generale, schema bloc, modalități de sortare, normală, selectivă, formarea de grupe, după caracteristica precedentă, dar și separarea cartelelor după o caracteristică formată din mai multe cifre; erau sortările de la mic la mare și de la mare la mic, cum se zicea în folclor;
• pentru mașina de tabelat, cea căreia i se asociau  8 cursuri studentul afla multe date tehnici legate dedispozitivul de introducere a cartelelor, de percepere a informațiilor perforate în acestea, legate de dispozitivul de imprimare unde se vorbea de carul de imprimare, automatul de intervale; în ceea ce privește abordarea aspectelor de calcul se vorbea despre totalizatoare, relee de calcul, dispozitivul de selecție, dispozitivul de comandă, adică partea de programare rudimentară prin conexiuni, butoane și întrerupătoare; operațiile care se efectuau la un tabulator erau: înreegistrarea datelor în totalizator prin adunări succesive, imprimarea de date, obținerea mai multor grupe de totaluri, efectiarea de transferuri cu plus sau cu minus între totalizatoare, avansul hârtiei, pentru fiecare stabilindu-se bornele pe tabloul de comandă se zicea acum, de programare zic eu acum;
• modul de preluare a informațiilor din cartele mai la început era prin folosirea unor perii metalice flexibile care baleiau cartele și la întâlnirea unei perforrații se închidea un circuit pus în corespondență cu mișcarea axului mașinii, ceea ce însemna o anumită cifră; principiile electromecanicii evidențiau corelația dintre deplasarea rectilinie a cartelei cu kișcarea circulară a axului mașinii de calcul și se realiza transpunerea informației perforate cu deplasări de roți dințate ce determinau efectuarea de adunări din compuneri de mișcări circulare și de angrenări de la dreapta către stânga a roților dințate pentru a face transportul din adunarea clasică;
• cursurile al V-lea , al VI-lea, al VII-lea și al VIII-lea erau dedicate bornelor tabloului de comandă, gupate pe foarte multe categorii și se conectau cu fișie numai după anumite reguli între ele, tabloul având o formă dreptunghiulară, fiind amovibil, iar bornele erau organizate pe linii și pe coloane, pentru fiecare grupă existînd o încadrare într-un dreptunghi desenat cu alb; fiecare bornă avea în dreptul ei fie un număr, fie un simbol alfabetic din care rezulta semnificația sa și care permitea o identificare rapidă și corectă pentrun programator;
• cursul al IX-lea era destinat etapelor întocmirii unui talou de comandă, etape pe care le voi enumera și eu: întocmirea machetei lucrării, stabilirea regimului de funcționare, stabilirea gradelor de control, repartizarea datelor pe secții de imprimare, stabilirea numărului de cicluri intermediare, schema transferurilor, elaborarea schemei bloc, trasarea conexiunilor de comandă, control și funcționale pe tablou, mai întâi pe o foaie tipărită și după aceea efectuarea conexiunilor concret, pe tablou.

Am a spune că în anul al III-lea de studii am învățat despre acest tabulator multe, chiar foarte multe cursuri și mă laud că am programat cu succes pentru efectuarea unei mici prelucrări, sub comanda inginerului Mihai COBZACU, specialist de excepție provenind de la Centrul de Calcul al DCS, căci pe vremurile acelea foarte mulți dintre asistenții universitari proveneau din producție, exact de acolo unde se lucra pe concret. Nu a fost puțin lucru când am văzut că tabulatorul, acea mașină imensă și zgomotoasă a citit câteva cartele, a făcut exact ceea ce doream eu să facă, adică niște adunări. 

În acele foi care descriau programa anaitică, opt dintre ele se ocupau despre tot ceea ce am scris până acum, iar temele 11 la 14 erau dedicate celorlalte aspecte. Ultima temă a XV-a se intitula repetiție generală și închiderea cursului. Acum totul este în mare viteză, toată lumea știe de toate și nu se mai impun concluzii de niciun fel, ceea ce este trist. Eu am făcut acest curs cu profesorul Vasile BIȚĂ care a fost unul dintre coautorii monumentalei lucrări coordonată de Manea MĂNESCU, referită prin Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU, Grigore GRAMA - Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.

Tot ceea ce am scris se referea la partea a II-a de la disciplina de programarea și exploatarea mașinilor de calcul, căci prima parte descria modul de funcționare și de lucru pentru mașinile mecanice, pentru mașinile electromecanice de calcul, adică de adunat, foarte multe și numai câteva de efectuare a înmulțirilor și a împărțirilor. Cele din urmă erau foarte puțin fiabile și se defectau repede, ca să nu spun cât de zgolotoase erau căci totul se efectua prin mișcarea de roți dințate și prin deplasarea unui car mogil de la dreapta la stânga.
Disciplina de sisteme de calcul a reprezentat pentru studenții secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic o piatră de încercare și de formare ca specialiști dar și ca practicieni, pentru că în laboratorul de mașini mecanografice la de subsolul clădirii din Piața Romană 6, acolo unde este acum tipografia ASE, studenții au avut ce învăța, pe ce învăța și mai ales de la cine învâța.

Cât de grozav ar fi dacă undeva sau cineva ar avea astfel de mașini în funcțiune să vadă toată lumea cum au fost în acele vremuri de pionierat, vremuri care nu se asemamănă cu infinitele resurse ale tabletelor de azi!

(17 octombrie 2017)

Tabulatorul

Tabulatorul a reprezentat piesa de bază a sistemului de calcul mecanografic, pe care eu îl consider primul sistem național de prelucrare automată a datelor întrucât:

- prelua date sub forma dărilor de seamă statistică pe formulare după care se perforrau direct cartele;

- electua prelucrări privind toate întreprinderile industriale din șară;

- avea caracteristică de regularitate, perioadele de culegere și prelucrare erau fixe;

- includeau și unitățile agricole, de educație, de sănatate, meșteșugărești și de cultură;

- formularistica era adaptată fiecărei tipologii de entități;

- nu rămânea nimic nereflectat în rapoartele finale.

Fiecare entitate completa la lună, la trimestru, la semestru dar și anual o dare de seamă statistică pe un formular utilizat direct în perforrarea de cartele, căci avea pe el cele 80 de poziții câte erau în coloanele cartelelor. Dacă erau necesare mai multe cartele pentru un formular, pe prima coloană se specifica numărul cartelei, 1 sau 2 sau 3 sau 4. După această coloană urma codul entității pentru a asigura secvențialitatea pentru descrierea unitară a acesteia pe mai multe cartele. După perforare cartelele erau sortate și se asigura completitudinea descrierii.

Am afirmat că tabulatorul era integrat într-un sistem național și justific afirmația prin faptul că:

- în fiecare județ la nivelul DJS-urilor existau tabulatoare;

- dările de seamă statistice completată la nivelul organizațiilor erau trimise în termene stabilite;

- la DJS-uri erau verificate manual și se cereau corecții care se și făceau in timp util;

- după dările de seamă se perforau cartele;

- cartelele erau prelucrate pe tabulatoare;

- imprimantele erau supuse analizelor;

- se calculau indicatori statistici la nivel județean;

- indicatorii centralizați la nivel județean   se trimiteau la DCS;

- la DCS se mai producea o centralizare și rezultau indicatorii la nivel național.

Chiar dacă tabulatoarele erau echipamente extrem de zgomotoase, eu le consider primele echipamente de calcul paralel. Un tabulator avea 8 totalizatoare T1, T2, T3, T4, T5, T6, T7, și T8 care funcționau independent unul de celălalt deși aveau comun un singur ax ce definea ciclul mașină. În cartele se defineau 8 câmpuri, fiecare cu cel mult 10 coloane, folosind niște fișe ale unui tablou de programare. Prin citirea cartelelor 8 sisteme de modificare a conținutului celor 8 totalizatoare efectuau simultan operații de adunare. Tot din tabloul de programare se comabda transferul dintre conținuturile totalizatoarelor, efectuându-se simultan 4 operații de adunare între perechi de totalizatoare (T1, T2), (T3, T4), (T5, T6) și (T7, T8). Era tot calcul paralel. Dacă se dorea un alt grad de totaluri se efectuau simultan transferurile între prechile (T2, T4), (T6, T8), ca ultimul grad de totaluri să se obțnină prin transferul între (T6, T8). Prin operația de transfer în cadrul perechii (Ti, Tj) se  înțelegea evaluarea expresiei Tj := Tj + Ti. Pentru niște echipamente care un început să fie utilizate la noi după 1965, ca prelucrări paralele, consider că însemnau foarte mult. La noi au fost utilizate tabulatoarele de producție sovietică SAM, iar descrierea lor detaliată se găsește în lucrarea Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic sub coordonarea lui Manea Manescu, pe atunci membru coresppondent al Academiei RSR, cum îi placea să se autointituleze și având coautori pe conf. Mircea Bulgaru, ing. Vasile Biță, ing. Grigore Grama și ing. Valeriu Pescaru, proaspeți absolvenți ai studiilor de specialitate de la Moscova, aparută în Editura Didactică și Pedagogică, București, 1966.
Tabulatorul este o piesă de bază a mecanografiei de peste tot unde prelucrările statistice au fost considerate esențiale pentru fundamentarea deciziilor la nivel macroeconomic. Mai ales în statele comuniste cu conducere centralizată, indicatorii agregați reprezentau fundamentul analizelor și deciziilor politice, iar statistica era instrumentul prin care partidul știa totul și conducea totul la milimetru.

(15 octombrie 2017)