Showing posts with label PC. Show all posts
Showing posts with label PC. Show all posts

Wednesday, December 6, 2017

Introducere: considerații la istoria informaticii românești

Între anii 1999 -2003 am asistat la nenumărate întâlniri cu oameni de meserie din informatică reuniți pentru a pune bazele realizării unei istorii a informaticii de la noi. Discuțiile s-aun împotmolit la;
- titlu;
- întâietăți;
- etapizări;
- dimensiune;
- detaliere;
- atribuire;

- durată;
- fonduri.
Titlul a fost cel mai greu lucru de stabilit. Mi-am adus amintre de trei prieteni care se întâlnesc duminică dimineața să discute ce vor face în acea zi, cum își vor petrece timpul. Ei parlamentează, nu se înțeleg, vin cu tot felul de variante, argumente și contraargumente și îi găsește seara tot parlamentând. Exact așa a fost și aici. Se discuta dacă acelei cărți să i se spună istoria Informaticii românești sau istoria Informaticii din România, existând două tabere foarte echilibrate numeric dar și ca voci care își susțineau cu ardoare punctele de vedere. Această chestiune a făcut ca totul să treacă în plan secundar și progresele de la o ședință la alta să fie nesemnificative.
Întâietățile n-au depășit nici în informatică celebra dilemă despre cine a fost mai întâi, oul sau găina sau amândouă, zic eu. În acea sală erau foarte mulți dintre cei care au avut contribuții majore la dezvoltarea informaticii din țatra noastră, fără a exista o modalitate de a cunatifica importanța și nici documente din care să rezulte ziua, ora și minutul în care s-a produs nu oarecare eveniment. Pentru a lămuri care sunt întâietățile trebuiau definite criterii și ales unul care să nu se schimbe niciodată și respectivul criteriu să genereze lista imuabilă a întâietăților și punct.
Etapizările au generat discuții dintre cele mai aprinse, întrucât există nenumărate criterii. Cei ce au îmbrățișat ideia de a etapiza în timp aveau argumentele lor, cei care abordau probleba după criteriul teritorialității veneau și ei cu argumentele celor trei provincii românești, iar cei care demonstrau necesitatea etapizării după generașiile de calculatoare își căutateu și ei dreptatea, nimeni neavând izbândă și totul terminându-se în coadă de pește.
Dimensiunea cărții de istorie a informaticii se vrea ceva monumental, unii dintre participanții la discuții făceau referire la cartea lui George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent, publicată în anul 1941. Alții vedeau eliminarea limitelor de dimensiune din moment de o astfel de abordare se realizează exclusiv în mediul virtual, dedicându-i-se un site despre al cărui nume s-au purtat discuții interminabile, deci fără rezultat concret.
Detalierea a depins de fiecare dată de efortul pe care autorii au fost dispuși să și-l asume, dar toată lumea a invocat necesitatea lucrului pe documente, cu exactitatea de ceasornic, ca și cum totul se realizează pornind de la zero, deși există nenumărate materiale despre evoluția informaticii, căci toți cei care au aniversat câte ceva au scris fie memorii, fie cărți, fie articole, deci există ceva.
Atribuirea de capitole pe autori a devenit o mare problemă mai ales că printre cei prezenți în sală se aflau persoane care se considerau deschizători de drumuri, fondatori și tătici ai informaticii românești, căci mămici nu erau invitate să aibă contribuții la atingerea obiectivului. De regulă, când apar coordonatori de organizații cărora li se atribuie sarcini exacte, deși ei spun că fac și dreg, cu siguranță că ei transferă sarcinile unor subordonați și materialele apar anonime, căci nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea unor materiale eterogene, făcute fără plată și mai ales fără dirijor.
Durata realizării unei istorii a informaticii de la noi a plutit la toate întâlnirile sub imperiul incertitudinii, datorită a numeroși factori dintre care dorința unei abordări științifice, obiective era factorul dominant. Este adevărat că pofta vine mâncând și totuși caracterul obiectiv este relativ căci nimeni nu știe apriori ce și cum despre ceva care face obiectul unei cercetări.

Despre fonduri s-a discutat mult și neproductiv, ca să nu spun nerealist. Mi-am adus aminte de meșterii care pun gresie care în loc de a arăta ce știu să facă și pe unde au lucrat, vin și troznesc un preț de te îndoaie, ei neștiind ce sunt aceia distanțieri. La acele ședințe exact acest aspect m-a izbit profund, anume banii. În loc să se procedeze la a face un text ca ofertă pentru obținerea finanțării pentru un proiect, unii dintre potențialii autori vorbeau de bani, de pretenții și nu corelau efortul și rezultatul cu sumele de încasat.
Toate acestea m-au determinat la un moment dat să scriu o carte de istorie a informaticii de la noi cu mult mai tendențioasă decât cartea din 1952 a lui Mihail ROLLER intitulată Istoria RPR, manual pentru învățămîntul mediu. Cartea conținea nenumărate interpretări simpliste, eronate și neștiințifice, dar i-a făcut pe alți istorici să treacă deîndată la scrierea de istorii pe care ei le considerau și științifice și obiective și românești, caracteristici care în mare parte rămâneau la stadiul de deziderat datorită restricțiilor impuse de partidul aflat la putere până în 1989.
După o analiză mai atentă mi-am zis că nu merită, pentru că ar fi pentru mine o abordare negativă și dacă tot fac ceva, să nu fie nici în dorul lelii și nici ceva aiuritor care nu folosește nimănui.
Obiectivul lucrării este de a prezenta cât mai obiectiv, dar selectiv, aspecte esențiale din evoluția de-a lungul anilor a informaticii de la noi din țară.
Am structurat lucrarea fără a folosi un criteriu anume, ci exact așa cum am considerat că este util pentru a da o imagine cât mai bună privind informatica românească, pentru că lucrării i-am dat titlul Istoria informaticii românești, căci așa mi-a venit primul gând, având senzația că am posibilitatea să includ cât mai multe lucruri, fără a fi extrem de pretențios și de generalizator.


(26 septembrie 2017)

Monday, October 30, 2017

Profesorul Ion Gh. ROȘCA

Despre profesorul Ion Gh. ROȘCA am de scris nu un roman, ci o mie de romane, căci ne cunoșteam din anul universitar 1967 - 1968 pe când locuiam la căminul C1 din Agronomie, eu fiind student în anul al III-lea la Mecanizare cum se spunea secției de Mecanizare și automatizare a calculului economic de la Facultatea de Calcul economic și cibernetică economică din ASE. El era student în anul întâi tot la Mecanizare. Ne-am cunoscut la un telefon public. El a intrat în vorbă cu mine. Pe atunci era un tânăr înalt, slăbuț, cu mustață, cu o pălărie cu borul foarte mare și cu un raglan larg și lung, legat cu cordon în jurul mijlocului. De atunci am rămas într-o excelentă relație de colegialitate, până în 29 octombrie 2011.
Ion Gh. ROȘCA a terminat facultatea șef de promoție în anul 1972.
Ion Gh. ROȘCA a devenit asistent universitar stagiar în toamna anului 1972.
Ion Gh. ROȘCA a fost promovat prin concurs lector universitar în anul 1979.
Ion Gh. ROȘCA a devenit conferențiar universitar în anul 1990.
Ion Gh. ROȘCA a ocupat prin concurs funcția de profesor universitar în 1994.
Ion Gh. ROȘCA a coordonat doctorate începând cu anul ..............
Ion Gh. ROȘCA a fost primul șef al Catedrei de Informatică Economică începând cu anul 1990.
Ion Gh. ROȘCA a ocupat funcția de rector al ASE în intervalul 2004 -2012.
Ion Gh. ROȘCA a primit premiul Academiei RSR pentru cartea Informatica în 1987.
Ion Gh. ROȘCA a primit premiul Academiei Române Petru S. AURELIAN în 2006.
Profesorul Ion Gh. ROȘCA este coautor a numeroase articole și cărți. Dintre cărți enumăr:

  • Ion Gh. ROȘCA (coordonator), Constantin APOSTOL, Bogdan GHILIC-MICU, V. ROȘCA - Prelucrarea fişierelor în PASCAL, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, 228 pag.
  • Ion Gh. ROȘCA (coordonator), Constantin APOSTOL, Bogdan GHILIC-MICU, V. ROȘCA,, Adriana IONESCU, Ileana VREJBA - COBOL complet pentru calculatoare profesionale, Editura ALL, Bucureşti, 1994, 343 pag.
  • Ion Gh. ROȘCA, Constantin APOSTOL (coordonatori), Bogdan GHILIC-MICU, V. TEODOR, Manole VELICANU – Tehnica programării COBOL pentru calculatoare IBM PC, Editura ALL, Bucureşti, 1992, 315 pag.
  • Ion Gh. ROȘCA, Ion LUNGU, Nely MUȘAT. – Baze de date relaţionale. Utilizarea limbajului SQL PLUS, Editura ALL, Bucureşti,, 1992, 179 pag.
  • Ion Gh. ROȘCA, Gheorghe DODESCU ş.a. – Sistemele de operare MIX şi programarea în limbajul MACRO, volumul II, Editura, Tehnică, Bucureşti, 1991, 367 pag.
  • Ion Gh. ROȘCA, Gheorghe DODESCU ş.a. – Informatica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, 602 pag. 
Mai sunt multe, chiar foarte multe de scris, dar voi încheia cu ceea ce mi se pare mie extraordinar, adică despre grupul de lucru format din tinerii din acele vremuri de demult Valer ROȘCA, Ion Gh. ROȘCA, Constantin APOSTOL și Ion IVAN, adică subsemnatul, care munceam din greu la disciplina de Limbaje de programare și care ne zbuciumam să scriem cărți precum:

  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare. Limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucuresti, 1977, 516 pg.
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Memorator pentru limbajul de programare ASSIRIS, Lito ASE, Bucuresti, 1977, 167 pg.
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare - Limbajul FORTRAN si FORTRAN conversational, LITO ASE, Bucuresti, 1980, 224 pg.
  • Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROSCA, Pavel NASTASE, Ion IVAN - Indrumar pentru elaborarea proiectelor la disciplina Limbaje de programare a calculatoarelor electronice, LITO ASE, Bucuresti, 1982, 138 pg.
  • Valer ROSCA,Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Sergiu COMAN, Ion Gh. ROSCA - LIMBAJE DE PROGRAMARE, metoda programatorului sef. Studiu de caz, Editura ASE, Bucuresti, 1979, 115 pg

A mai fost un moment pe care nu vreau să-l ratez: ondeva la mijlocul anilor '80 la o sesiune de examen s-a produs un fenomen neașteptat în sensul că au promovat la disciplina Limbaje de programare sub 25% dintre studenții. Cursuri susțineau la acea disciplină lectorii doctori Valer ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA. Am fost chemați la un prorector împreună cu decanul, șeful de catedră și secretarul de partid. După ce ne-a porcăit cum a știut el mai bine, respectivul a comandat un panou pe care erau numele noastre, ale celor patru, procentele de promovabilitate în dreptul fiecăruia și o serie de întrebări dure adresate nouă. Efectul a fost pe dos, căci colegii cu care ne întâlneam ne felicitau pentru curajul de a arăta adevărata stare a ceea ce se întâmpla într-un învățământ superior politizat la maximum. Numai intervenția marelui profesor Alexandru GHEORGHIU la recotor a făcut să dispară acel panou mârșav. Peste ani, prin 2011 respectivul a primit din mâna lui Ion Gh. ROȘCA o importantă distincție. Atunci i-am zis colegului meu că victima își premiază călăul. 
Au mai fost și alte momente, dar deocamdată, atât.




(30 octombrie 2017)

Saturday, October 28, 2017

Tabletele

Tabletele reprezintă culmea atinsă de tehnologia echipamentelor de calcul întrucât aceste produse îndeplinesc 100% dorințele oricărui utilizator fiind:
- ușoare;
- independente;
- prietenoase;
- intuitive;
- fiabile;
- simple,
- rezistente;
- stabile;
- ieftine;
- universale.
În momentul de față sunt nenumărați producători de tablete și prețurile lor variază de la câteva sute de dolari la peste o mie de dolari , neajungând la două mii în niciun caz.
Pe Amazon se comercializa azi 29 ocotmbrie 2017 Apple iPad Pro Tablet cu 128GB, Wi-Fi, display 9.7", cu dimensiuni de  9.4 x 6.6 x 0.24 inches, procesor Dual-Core 2.26 GHz Twister, bluetooth, GPS, multi-touchscreen scratch-resistant, iOS 9, memorie RAM 2Gb, memorie internă 128 Gb, camera cu rezoluție de 11 Megapixeli , greutate sub 750 grame, bateria asigură autonomie 8 ore, la un preț de $459.95.
Acum, la 1279 $ se achiziționează un iPad Pro cu display Retina  de 12.9‑inch, rezoluția fiind de 2732x2048 pixeli  cu 264 pixels per inch, având dimensiunile 305,7 mm x 220,6 mm x 6,9 mm și o greutate de 677 grame, memorie RAM 4Gb, memorie internă 512 Gb, tastatură virtuală, bateria oferă autonomie de până la 10 ore.
Pe măsurră ce voi identifica și alte tipuri de tablete le voi include aici.
Acum nu acordăm nicio atenție evoluției tabletelor și în câțiva ani ne vom da seama că modele de acum cinci sau zece ani ce și-ar găsi un loc special într-un muzeu virtual sunt pierdute, așa cum au fost pierdute și alte echipamente de calcul de dinaintea lor. Acum ar trebui fotografiate, analizate, stocate detalii despre ele și create premisele ca peste ani să fie toate informațiile despre ele, ca generațiile ce vor veni să știe că la un moment dat și tabletele au figurat în panoplia echipamentelor de calcul ale oamenilor din vremurile trecute, căci așa se va spune prin anul 2050 despre perioada dintre 2015 și 2025.



(29 octombrie 2017)



Wednesday, October 18, 2017

Aportul agenților privați la informatizare

Agenții privați au apărut după 1989 în zona informaticii și s-au remarcat prin:
- organizarea de companii de dezvoltare software;
- provideri de Internet;
- cursuri de informatică;
- elaborarea de cărți;
- tipărirea de reviste;
- vânzarea de calculatoare;
- asamblare de calculatoare;
- vânzare de licențe utilizare software;
- montarea de fibră optică improvizată;
- realizare sisteme informatice;
- producere de aplicații web;
- hosting domenii web;
- promovarea tehnilogiilor IT&C cele mai noi;
- gestionarea de standarde;
- realizarea de certificări și auditări informatice.
Statul a rămas doar undeva o piesă de decor ușor neputincioasă în fața avalanței de inițiative private din domeniul informaticii. Centrele Teritoriale de Calcul au dispărut, locațiile lor devenind sefii de bănci sau de tot felul de agenții, deși pentru prelucrările locale ar fi fost și mai necesare decât erau în vremurile de demult.
Trebuie lămurit raportul dintre firmele de informatică private și stat, căci am văzut că unele s-au înfruptat din contracte cu statul, iar în condițiile în care lucrurile nu au fost prea clare au apărut nenumărate acte de corupție, care în loc să ducă la progres domeniul, l-au ținut pe loc. Un exemplu edificator este acela al eliminării pirateriei prin vânzarea de licențe de utilizare software la cât mai multe posturi de lucru din școli, universități, administrație și din toate celelalte entități ale statului.
Eliminându-se impozitul pe salariu de 16% pentru absiolvenții de facultăți de informatică lucrători în firme de software domeniul producției de aplicații informatice s-a dezvoltat foarte mult și cei din M.F. s-au tăvălit în chinuri ani în șir că le-au dispărut sume importante, uitând că firmele dezvoltatoare de software le virau 300 milioane de USD ca impozit de profit. Îmi aduc aminte că prin anul 2006 un creier neted din M.F. a lansat zvolnul că s-ar reveni la impozitarea salariilor din IT, ceea ce a dus la un exod masiv de creiere în Occident unde salariile erau de 3-4 ori mai mari ca la Ro, nici în Ro nefiind de neglijat. 
Mediul privat este cel care dezvoltă telelucrul, comerțul electronic și activități în întreprinderile virtuale, deși în ultimul timp lipsa investițiilor statului în IT&C și-a spus cuvântul în rău.
Aportul agenților privați la informatizare este imens acum, dar în istoria informatică, perioada timpurie se vorbea doar de inițiative timide privat ca acte individuale în centre de calcul ale unor programatori care realizau produse program neincluse în preocupările oficiale planificate ale organizațiilor.



(18 octombrie 2017)

Monday, October 16, 2017

Programul EURO-200

Programul EURO-200 pentru aplicarea Legii nr. 269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare, așa cum sunt toate legile făcute, trebuie văzută nu prin titlu, ci prin realitatea căreia i se adresează. Dacă cineva crede că pe stat l-a apucat milostenia să-i ajute pe săraci să cumpere calculatoare, este numai o abordare superficială. Programul EURO - 200 se adresează comercianților de calculatoare, care anual au asigurată vânzarea a  7364 în anul 2017, în anul 2016 au beneficiat de acest program 12.024, iar numărul beneficiarilor a fost 27.570 în anul 2005. Se observă o scădere a numărului de solicitări căci acum se lucrează pe tablete, iar în 200 de euro este greu de crezut că se achiziționează un calculator, căci de un laptom nu are cum să fie vorba. Totuși, trebuie spus că acei 200 de euro sunt numai un start, căci părinții suplimentează suma pentru a achiziționa și altceva cu mult mai bun decât un calculator banal de 200 de euro. Era dat la Tv un caz de un părinte cu venituri zero care-i cumpărase odraslei sale un computer de 1500 de euro. Mi-am dat seama de adevăratul rol al lui EURO-200 din negocierile cu asociația vânzătorilor de calculatoare care nu a dorit să cedeze nimic, prin a adăuga în mprinimia ei un oarece cât de mic la ceea ce ofereau, dacă chiar se gândeau la cei săraci și nu la profitul lor de comercianți, pentru care de fapt legea fusese făcută special, căci a stimula vânzarea unui număr de peste 10.000 de unități nu este de colea, știind că se adresa micilor vânzători și nu marketurilor care sunt sigur nu erau interesate de așa ceva.
Programul  EURO-200 este făcut în primul rând pentru comercianții de calculatoare și abia pe locul al V-lea pentru elevii săraci.
Dacă figura cu cele  un milion de laptopuri de 100 USD n-a ținut, acum trebuie inventat altceva mai credibil ca să se mai sugă niște bani de la buget cu care să se dezvolte încă ceva din zona privată așa cum a făcut-o programul EURO-200 pe care numai dinamica din IT&C l-a făcut să cadă în desuetitudine căci nici dracul nu mai cumpără calculatoare de 30 kg, cu monitoare de 15 kg care să intre în prețul acesta minimalist, iar nimeni nu va mai pretinde că este sărac dacă-și achiziționează un calculator cu un HDD de cel puțin un Tb cu o placă șmecheră șu cu un monitor de 21 inches.






(16 octombrie 2017)

Thursday, October 12, 2017

Producția de calculatoare personale

Despre calculatoarele personale se vor scrie sute și sute de tomuri pentru că ele au reprezentat acel salt așteptat de toată lumea pentru a face din calculator extensia necesară minții fiecăruia dintre noi. Prin anul 1987 la IIRUC a fost adus un calculator personal OLIVETTI pentru a fi văzut de specialiștii din ICECHIM în vederea cumpărării a câtorva exemplare. 
Sunt multiple cauzele din care țara noastră a pierdut terenul în ceea ce privește producția de calculatoare, pentru că a face PC-uri era o muncă de avangardă, lucru nu prea posibil din moment ce nici în cercetarea de vârf și nici în universități nu mai veniseră cei mai buni absolvenți decât sporadic și mai ales după zbateri nejustificat de mari. Nici programul de dezvoltare  a informaticii pentru perioada 1981 - 1990 nu era unul strălucitor, reflectând un nivel de rămânere pe loc, de automulțumire dictată de idealismul teoretic sforăitor al cuvântărilor conducătorului partidului comunist. Sunt sigur că dacă acolo sus ar fi fost pionierii informaticii de demult, cu entuziasmul și vizionarismul lor, lucrurile ar fi stat altfel, căci ei și-ar fi dat seama încî de prin 1975 că drumul nu mai trebuie parcurs cu mainframe-uri, ci cu tipul de calculatoare ce se concepea în creuzetele marilor producători de computere din acele vremuri și care prefigurau viitorul.
În zona calculatoarelor personale orice inițiativă de grup, fără investiții masive este contra-productivă și realitatea vine să arate că așa stau lucrurile.
La noi au fost realizate calculatoare personale precum:
  • aMIC este calculatorul despre care am citit numai într-o carte de prezentare a lui și am fost entuzuasmat, numai că nu am reușit să intru în posesia unui astfel de calculator, deși mi-am dorit; a fost produs sub coordonarea profesorilor Adrian Petrescu și Francisc Iacob  de la Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic București - IPB; avea un procesor Z80, memorie ROM 6 - 16 Kb, memorie RAM 16-48 Kb, avea interpreter BASIC și Floppy Drive;
  • COBRA, a fost produs în serie la Brașov începând cu 1988, dar prin piratare nenumărați speculanți l-au realizat cu diferite improvizații și în București; se lucra în limbajele FORTRAN, FORTH, C, BASIC, PROLOG, PASCAL, iar calculatorul meu opera în Basic și lucra cu un televizor ca monitor, neavând posibilitatea de a fi conectat la un casetofon așa cum s-ar fi cuvenit; regretam că n-am avut bani să cumpăr un Sinclair ZX81; avea un procesor Z80, memorie ROM 16 + 4 kB — 32 + 2 kB, memorie RAM 64 kB — 80 kB, memorie video 8 kB, tastatură alfanumerică, 58/59 de taste dispuse „QWERTY”, culori 16, sunet difuzor incorporat, porturi I/O 1 serial, 1 paralel, periferice Unitate de dischete 8" sau 5¼". casetofon, televizor/monitor alb-negru/color, imprimantă, joystick, sistem de operare BASIC, OPUS sau CP/M, software Z Spectrum, Foth, C, Fotran, dBase II, Word Star;

  • Junior XT realizat la Întreprinderea pentru repararea și întreținerea utilajelor de calcul-IIRUC, București și a fost comercializat și persoanelor fizice la un preț decent. Am avut un astfel de calculator, dar fluctuațiile de tensiune din apartament au dat instabilitate prelucrărilor, fiind necesare nenumărate reintroduceri ale fragmentelor de texte nesalvate încă. Printre caracteristicici enumăr:  microprocesorului Intel 8086 pe 16 biţi, lucrând la o viteză de 4,77 MHz, 640 kB de memorie RAM, adaptor grafic CGA,  controlor pentru discuri flexibile,  unitate de disc flexibil de 5¼ inches cu capacitate cuprinsă între 20 şi 70 MB, monitor 16 culori, la o rezoluţie maximă de 640×200 pixeli, compatibil cu modelul IBM PC/XT,  sistem de operare MS-DOS sau PC-DOS , compilatoare FORTRAN, C, COBOL, PL/I, PASCAL, interpretor, compilator şi bibliotecă BASIC, editoare de texte, baze de date dBASE II; comparabil cu ceea ce nu exista în ASE cred că deja mă lăudam că am acasă în 1990 un computer personal, dar comparativ cu ce știam eu de la alții de prin RFG sau USA, eram destul de în urmă;
  • Felix-PC a fost proiectat de către Institutul Politehnic București-IPB între anii 1983-1984, fiind compatibil cu IBM-PC a fost produs în serie de către Întreprinderea de Calculatoare  de pe platforma Pipera, între anii 1985-1990; nu am văzut acest calculator la treabă deși se zice că era destul de răspândit, deși vizitam ICI dar și ITC nu am văzut așa ceva pe birourile priotenilor mei, care zic eu erau cu oarecare poziții acolo;
Un inventar al calculatoarelor mari dar și a calculatoarelor personale construite la noi arată o mare dispersare a eforturilor, după cum urmează:
București: aMIC, CE1, CENA, CET, CIFA, CIP, CND1, CORAL, CUB, Diagram, DIALISP,  ECAROM2, Felix PC, HC, ET, Junior, L/B881, MAC1, MC1, MSC2, MULTIPROM2, PIC, Sages, SPOT-832, TDF, TPD
Brașov: CoBra
Cluj: MARICA, DACICC-1, DACICC-200, CESAR,  Prae, TeleRom
Timișoara; ANCA1, CETA, CM4, Independent, MECIPT, MicroTIM, MS, TIM-S
Nu trebuie confundat caracterul artizanal, individual cu producțiile de serie, ceea ce în zona calculatoarelor personale era normal să se întâmple într-un singur punct având în vedere că suntem o țară mică.


(12 octombrie 2017)