Tb, Gb, Mb și cartelele perforate

Voi considera unitatea de bază pentru informație bitul.

Voi considera că se lucrează cu grupuri de 8 biți pentru a reprezenta 256 de caractere. Grupul de 8 biți see numesc byte sau octet și-l voi nota cu b.

Voi utiliza tabelul:

Denumire      Simbol Binar           Număr de bytes                       Egal cu

Kilobyte         Kb          2¹⁰                                   1.024                      1024 b

Megabyte Mb          2²⁰                            1.048.576                      1024 Kb

Gigabyte         Gb          2³⁰                     1.073.741.824                      1024 Mb

Terabyte         Tb          2⁴⁰               1.099.511.627.776                      1024 Gb

Petabyte         Pb          2⁵⁰        1.125.899.906.842.624                      1024 Tb

O cartelă perforată are 80 de coloane, echivalentul a 80 de bytes.

Cartelele se păstrează în cutii a câte 2.000 de cartele cutia.

Dacă o cartelă are dimensiunea 187.325 mm × 82.55 mm o cutie de cartele este un paralelipiped de 200 mm × 100 mm × 400 mm = 8.000.000 mm cubi, adică 8.000 cm cubi, adică 8 dm cubi, adică 0,008 m cubi.

Pentru a stoca informația corespunzătoare unui Kilobyte sunt necesare 12,8 cartele, adică rotunjind, sunt necesare 13 cartele în care sunt perforații pe toate coloanele.

Pentru a memora informația corespunzătoare unui Megabyte pe cartele sunt necesare 13.107,2 cartele, adică 13.108 cartele, adică 7 cutii cu cartele, chiar dacă a VII-a cutie este plină doar pe jumătate, ceea ce nu este foarte mult.

Pentru a memora informația corespunzătoare unui  Gigabyte sunt necesare 13.421.773 cartele, adică 6711 cutii cartele, ceea ce înseamnă 54 metrii cubi, exact cât este un dormitor de 18 mp plin ochi cu cutii de cartele până la tavanul înalt de 3 m față de podea.

Pentru a memora informația corespunzătoare unui Terabyte pe cartele sunt necesare 13.743.895.348 cartele, adică 6.871.948 cutii cu cartele, chiar dacă ultima cutie este plină doar puțin peste jumătate, ceea ce  este deja foarte mult, căci ele ocupă 54,975 m cubi, adică exact cât o cameră de 18, 325 m pătrați cu tavan la 3 m de la podea.

La recensământul populaţiei şi al locuinţelor din ianuarie 1977 au fost folosite cartelele perforate. În ipoteza că fiecare persoană a fost descrisă pe 3 cartele,la o populație de 21.559.910 sunt necesare 64.679.730 cartele, adică 32.340 cutii cu cartele, ceea ce ar ocupa 259 m cubi, adică un apartament de 3 camere de 87 mp înțesat cu cartele până-n tavanul înalt de 3 m.

Să nu uităm niciodată că s-a lucrat în toată informatica din țara noastră între 1970 și 1992 cu cartele perforate la greu și au fost înregistrate rezultate remarcabile.

(26 octombrie 2017)

Discul extern

Discul extern a reprezentat o mică revoluție în spargerea barierelor legate de volumul de informații stocate, localizarea informațiilor ca părți dintr-un întreg și de viteza de accesare a informațiilor.

În vremurile de demult cursurile de sisteme de operare descriau cu lux de anănunte:

- structura unității de discuri;

- organizarea suprafețelor;

- mișcările discurilor;

- mișcările capetelor de citire;

- modul de scriere a informațiilor;

- cum se citeau datele de pe disc;

- capacitatea unităților pistă, cilindru, disc;

- performanțe ca viteză și capacitate;

- greutate unitate de discuri;

- mod de montare și utilizare.

Dacă acum un HDD de 512 Gb este în zona obișnuitului, iar un HDD de un Tb econsiderat foarte bun, în anii '70 lucrurile nu stăteau nici pe departe așa. O unitate de discuri și aici mă refer nu la echipamentul pe care se montau discurile, ci doar la purtătorul tehnic de informații, avea între 10 și 15 kg pentru sub 4Gb, costul fiind foarte mare, în timp ce acum un disc extern de 2 Tb nu depășește 500 gr, iar costul este sub 125USD, accesibil oricărui utilizator. În anul 1993 un calculator Digital produs de compania DEC din USA, cu 8 Mb RAM și un HDD de 512 Mb, cu un procesor DX2/50 depășea 3.200 USD.

(22 octombrie 2017)

Generații de suporți de stocare

Obsesia omului în general și a românului în special a fost, este și va fi capacitatea infinită de stocare a informațiilor, de asemenea, în volume dacă nu infinite, cel puțin groaznic de mari. Ca purtători tehnici de informații sunt:

• banda perforată descrisă ca fiind făcută dintr-o hârtie specială cu un sir de perforații de dimensiuni mai mici utilizate la antrenarea benzii și cu perforații care realizau o transpunere a codurilor asociate cifrelor și literelor;
• cartela perforată făcută dintr-un carton rezistent pe care era tipărite cifre dispuse pe 80m de coloane și 12 rânduri, iar combinațiile de perforații se puneau în corespondență literele alfabetului și cifrele după regula lui Herman Hollerith;
• banda magnetică care funcționează după principiul benzii de la magnetofon sau de la casetofoanele de odinioară dar ceva mai lată, mai rezistentă și de câteva sute de metri lungime
• discul magnetic, HDD - hard-disk-drive este un suport care a cunoscut evoluții dintre cele mai spectaculoase dacă se iau în considerare dimensiunile și mai ales capacitatea de stocare; îcalculatorul IBM avea o unitate de disc pe care se fixa o entitate de peste 35 cm, foarte grea și capacitatea de memorare era cu foarte mult sub 5Gb căci dacă aș spune sub 100 Mb nu m-ar crede nimeni, căci și 5Gb este numai așa pentru a se vedea limitele dure legate de stocare;
• memorie SSD - solid-state drive, acum mult mai scumpă, 
• compact discul - CD este acum la mare modă în anumite medii, dar pentru că lucrurile s-au schimbat și 

Istoria informaticii de la noi a traversat toate aceste stadii de stocare a informațiilor. Au fost create calculatoare care foloseau banda de hârtie, la CIFA 101 introducerea datelor se făcea folosind banda de hârtie. Calculatorul FELIX C-256 utiliza preponderent cartele perforate. Calculatorul IBM 370 utiliza cartele perforate dar și benzi magnetice și discuri magnetice uriașe. Mult mai târziu au apărut calculatoare fie cu cartelă magnetică, fie care utilizau discghete, căci CD-urile au apărut după 1995 în utilizare curentă, iar memoriile SSD sunt un vis datorită prețurilor, acum la nivelul anului 2017 se folosesc încă HDD-uri de mare capacitate, iar cei ce au calculatoare cu 256 Gb stau cu privirile în pământ de jenă pentru că amicii lor le vorbesc de 512 Gb lejer sau de 1Tb. Acum un HDD extern de 2 Tb nu trece de 200 USD în America dacă este mai special.

Recensământele populației din 1964 și din 1977 știu sigur că s-au făcut pe calculatorul electronic și datele de intrare au fost stocate pe cartele perforate. Recenzorii au primit formulare tipizate care permiteau perforarea cartelelor direct de pe ele. La un formular rezultau mai multe cartele perforate, ceea ce înseamnă că numărul cartelelor perforate era de ordinul a cel puțin 30 de milioane, iar dacă într-o cutie încăpeau 1.000 de cartele, au fost manipulate 30.000 cutii cu cartele. În anul 1977 am condus o ptactică studențească la Centrul de calcul mecanografic al DCS din Splai, cam unde este blocul SITRACO acum și acolo se perforau cartele, zgomotul făcut de mașinile de perforat era infernal, tocmai de aceea operatoarele lucrau numai 6 ore pe zi. Toate centrele de calcul care aveau calculatoare IBM 360 sau FELIX C-256 aveau și săli cu mașini de perforat cartele dar și mașini de verificat cartele. Verificarea se făcea la cerere. Ani în șir am rulat programe folosind cartele perforate cu toate riscurile pe care cei de azi nu știu dacă au cum să le înțeleagă.

Calculatorul personal Junior XT folosea ca suport de stocare a informațiilor duscheta de 5 1/4 inch și nu de puține ori apăreau probleme legate de calitatea stocării.

Dpă anul 1990 au fost achiziționate PC-uri care utilizau dischete de 3 1/2 inch cu capacitate de 1,44 Mb. După aceea se știe au venit calculatoare cu posibilitatea de a folosi CD sau DVD, iar mai nou se foloses discuri externe care au ajuns lejer la 2Tb și memory stick-uri cu capacități dintre cele mai variate capacități, fără a se considera ceva excentric acum 128 Gb.

Ceea ce este trist se leagă de faptul că nu-mi amintesc ca trecerea de la o generație la alta de suporți tehnici de informație să se fi făcut coerent prin conversia informațiilor de pe suporții vecii generații pe suportul unei noi generații. experiența mi-a arătat că numai informațiile de pe dischetele de 3 1/2 inch și capacitate de 1,44 MB au făcut obiectul trecerii fie pe CD0-uri fie pe un HDD extern, dar nu sistematic, ci pur și simplu dacă s-a impus reutilizarea de programe sau de fișiere de date.

(02 octombrie 2017)