Generații de suporți de stocare

Obsesia omului în general și a românului în special a fost, este și va fi capacitatea infinită de stocare a informațiilor, de asemenea, în volume dacă nu infinite, cel puțin groaznic de mari. Ca purtători tehnici de informații sunt:

• banda perforată descrisă ca fiind făcută dintr-o hârtie specială cu un sir de perforații de dimensiuni mai mici utilizate la antrenarea benzii și cu perforații care realizau o transpunere a codurilor asociate cifrelor și literelor;
• cartela perforată făcută dintr-un carton rezistent pe care era tipărite cifre dispuse pe 80m de coloane și 12 rânduri, iar combinațiile de perforații se puneau în corespondență literele alfabetului și cifrele după regula lui Herman Hollerith;
• banda magnetică care funcționează după principiul benzii de la magnetofon sau de la casetofoanele de odinioară dar ceva mai lată, mai rezistentă și de câteva sute de metri lungime
• discul magnetic, HDD - hard-disk-drive este un suport care a cunoscut evoluții dintre cele mai spectaculoase dacă se iau în considerare dimensiunile și mai ales capacitatea de stocare; îcalculatorul IBM avea o unitate de disc pe care se fixa o entitate de peste 35 cm, foarte grea și capacitatea de memorare era cu foarte mult sub 5Gb căci dacă aș spune sub 100 Mb nu m-ar crede nimeni, căci și 5Gb este numai așa pentru a se vedea limitele dure legate de stocare;
• memorie SSD - solid-state drive, acum mult mai scumpă, 
• compact discul - CD este acum la mare modă în anumite medii, dar pentru că lucrurile s-au schimbat și 

Istoria informaticii de la noi a traversat toate aceste stadii de stocare a informațiilor. Au fost create calculatoare care foloseau banda de hârtie, la CIFA 101 introducerea datelor se făcea folosind banda de hârtie. Calculatorul FELIX C-256 utiliza preponderent cartele perforate. Calculatorul IBM 370 utiliza cartele perforate dar și benzi magnetice și discuri magnetice uriașe. Mult mai târziu au apărut calculatoare fie cu cartelă magnetică, fie care utilizau discghete, căci CD-urile au apărut după 1995 în utilizare curentă, iar memoriile SSD sunt un vis datorită prețurilor, acum la nivelul anului 2017 se folosesc încă HDD-uri de mare capacitate, iar cei ce au calculatoare cu 256 Gb stau cu privirile în pământ de jenă pentru că amicii lor le vorbesc de 512 Gb lejer sau de 1Tb. Acum un HDD extern de 2 Tb nu trece de 200 USD în America dacă este mai special.

Recensământele populației din 1964 și din 1977 știu sigur că s-au făcut pe calculatorul electronic și datele de intrare au fost stocate pe cartele perforate. Recenzorii au primit formulare tipizate care permiteau perforarea cartelelor direct de pe ele. La un formular rezultau mai multe cartele perforate, ceea ce înseamnă că numărul cartelelor perforate era de ordinul a cel puțin 30 de milioane, iar dacă într-o cutie încăpeau 1.000 de cartele, au fost manipulate 30.000 cutii cu cartele. În anul 1977 am condus o ptactică studențească la Centrul de calcul mecanografic al DCS din Splai, cam unde este blocul SITRACO acum și acolo se perforau cartele, zgomotul făcut de mașinile de perforat era infernal, tocmai de aceea operatoarele lucrau numai 6 ore pe zi. Toate centrele de calcul care aveau calculatoare IBM 360 sau FELIX C-256 aveau și săli cu mașini de perforat cartele dar și mașini de verificat cartele. Verificarea se făcea la cerere. Ani în șir am rulat programe folosind cartele perforate cu toate riscurile pe care cei de azi nu știu dacă au cum să le înțeleagă.

Calculatorul personal Junior XT folosea ca suport de stocare a informațiilor duscheta de 5 1/4 inch și nu de puține ori apăreau probleme legate de calitatea stocării.

Dpă anul 1990 au fost achiziționate PC-uri care utilizau dischete de 3 1/2 inch cu capacitate de 1,44 Mb. După aceea se știe au venit calculatoare cu posibilitatea de a folosi CD sau DVD, iar mai nou se foloses discuri externe care au ajuns lejer la 2Tb și memory stick-uri cu capacități dintre cele mai variate capacități, fără a se considera ceva excentric acum 128 Gb.

Ceea ce este trist se leagă de faptul că nu-mi amintesc ca trecerea de la o generație la alta de suporți tehnici de informație să se fi făcut coerent prin conversia informațiilor de pe suporții vecii generații pe suportul unei noi generații. experiența mi-a arătat că numai informațiile de pe dischetele de 3 1/2 inch și capacitate de 1,44 MB au făcut obiectul trecerii fie pe CD0-uri fie pe un HDD extern, dar nu sistematic, ci pur și simplu dacă s-a impus reutilizarea de programe sau de fișiere de date.

(02 octombrie 2017)