La foarte multe facultăți se predau cursuri de inițiere în informatică, uitând lumea că acum în anul 2017 nu mai este ca acum 30 de ani când accesul la calculator era o problemă chiar și pentru programatorii cu experiență. Acum lumea se duelează între puterea laptopurilor sau capacitatea discurilor sau uneori în plăcile grafice.
M-am uitat și eu pe niște parograme analitice adică niște curricula cum se zice acum de când am intrat în UE și nu m-a cuprins entuziasmul câtuși de puțin, fiind impresionat neplăcut de descriptivismul oarecum deșănțat care bântuie acele abordări. Pe vremuri prin bazele informaticii se înțelegea prezentarea:
- calculatorului;
- resurselor calculatorului;
- sistemului de operare;
- compilarea;
- editarea de legături;
- limbajelor de programare;
- sistemelor informatice;
- elementelor de birotică;
- folosirii rezultatelor.
Acum când tot copilul are o tabletă și unii știu niște chestii cu mult mai detaliate decât utilizatorii maturi de calculatoare, este de-a dreptul vulgar să se mai înceapă cu chestiile de acum 30 de ani sau măcar pe structura de atunci. Acum trebuie să se intre:
- abrupt,
- direct,
- concret,
- detaliat,
- practic,
- diversificat,
pornind de la problemele existente și profesorii să se adapteze exact la ceea ce știu deja studenții lor, căci informatică se face începând cu clasa a VIII-a.
Trebuie pornit de la ce vrea facultatea de la student și pentru a atinge respectivul obiectiv, profesorul adaptează totul, fiind cu mult mai practic și mai interesant ca să capteze și nu să plictisească. Bazele informaticii trebuie să aibă rol de sistematizare și mai puțin de învățare ca acum 30 de ani, pentru că studentul începător nu este deloc începător în ale informaticii, ci știe lucruri care trebuie numai ierarhizate în vederea creșterii eficienței în a utiliza a computerul pentru a-și face meseria cât mai bine.
(27 octombrie 2017)
No comments:
Post a Comment