BNP - Biblioteca Națională de Programe

Istoria Bibliotecii Naționale de Programe - BNP se pierde în negura istoriei informaticii românești, căci existența ei este confirmată de unii dintre cei ce au lucrat acolo începând cu 1980 și care la venire au găsit o structură bine pusă la punct deja, cu sediu, cu director, cu compartimente și cu fluxuri definite riguros. Eu confirm existența acesteia pentru că la disciplina de Programe aplicative am lucrat cu programe obținute de la BNP pentru rezolvarea problemelor de transport, de programare liniară și a celor de stocuri.

La BNP-ul de demult au lucrat:

Ladislau GASPAR,

Marian MĂCEȘANU, 

Romulus ARHIRE,

Vasile PETROVICI,

Rodica GASPAR

și mulți alții.

BNP avea misiunea de a gestiona produsele program realizate în centrele de calcul teritoriale dar și în alte locuri, pentru a menține un standard ridicat de calitate și de generalitate în procesele de producție. În acele vremuri, când proprietatea era a întregului popor nu s-a pus nicio clipă problema drepturilor de proprietate asupra produselor program în contextul existent azi, ci era o problemă de a soluționa problema drepturilor de autor în ideia ca la nivelul BNP să se știe cine este autorul produsului software, unde se găsește în exploatare curentă. Cine dorea să fie cunoscut în țară, mergea la BNP și depunea o documentație, produsul software și dacă acesta era acceptat, era înscris în catalogul de programe al BNP și toată țara știa de existența acelui produs, pentru că la BNP se făcea testarea și acceptarea însemna de fapt garanția că produsul software este OK, adică e bun.

Acum există o aplicație web de prezentare a unei noi biblioteci naționale de programe, alt BNP care spre surprinderea mea, nu-și revendică trecutul glorios dealtfel, al acelui BNP de dinainte de Revoluția din Decembrie 1989. Acest nou BNP a fost înființat în cadrul ICI, prin HG 1621/2003 și prin Ordinul Ministrului Comunicațiilor și Societății Informaționale, având misiunea de a colecta și păstra informațiile despre produsele software care se produc în țara noastră, de a omogeniza gradul de documentare a produselor software în sensul creșterii acestuia, obținerea unui nivel sporit al interoperabilității și integrabilității produselor software, precum și promovarea produselor software existente, în ideia creșterii nivelului de reutilizare a acestora. 

Se observă că BNP-ul de azi apelează la ceea ce se produce ca software pentru organizațiile de stat și în centrele de calcul ale acestora sau în firme private, pentru a nu se dezvolta noi procese de realizare de produse software care există deja. În contextul existenței Internetului, a portalurilor pe care le au dezvoltatorii de software dar și cei mai mulți dintre utilizatori schimburile de informații au o cu totul altă intensitate și cu totul alți emițători, respectiv, receptori, nefiind necesară trecerea printr-un filtru în condițiile în care nu există un catalog online al tuturor produselor software, așa cum realizase vechiul BNP, iar chestiunile de costuri acum când toată lumea dorește gratuităși sund împovărătoare.
Biblioteca Națională de Programe a renăscut dar în alte condiții pentru că dreptul de autor și dreptul de proprietate sunt lucruri despre care nu se pomenea înainte de 1989 și noul BNP trebuie să navigheze ținând seama de ele, acolo asigurându-se garanția că produsul software acceptat îndeplinește 100% condițiile pentru care a fost creat.

(01 octombrie 2017)

Grigore Moisil

Grigore MOISIL este una dintre cele mai importante personalități ale informaticii românești, pentru că întreaga sa viață și-a dedicat-o construirii pas cu pas a acestui domeniu, căci prin lucrările sale științifice, prin eforturile depuse a făurit o școală puternică de informatică la Universitatea București unde s-au format numeroase generații de specialiști de înaltă clasă. Academicianul Grigore MOISIL a pus temelia unei specializări de Mașini de calcul în anul 1960, în cadrul Facultății de Matematică, iar în anul 1962 a contribuit esențial la înființarea Centrului de Calcul al Universității București.

Începând cu 1970 academicianul Grigore MOISIL a ținut în revista de cultură Contemporanul rubrica Știință și umanism, fiecare scriere a sa am urmărit-o în acele vremuri cu mult interes pentru că textele sale erau dinamice, interesant și însemnau foarte mult pentru generațiile tinere căci ilustrau un alt mod de gândire decât era la mulți vectori de opinie din acele vremuri.

Pe când eram în ultimul an de studenție am mers de multe ori în Aula Facultății de Drept de pe 6 Martie pentru a-l asculta pe marele Grigore MOISIL omul cu spirit fin care prezenta probleme extraordinar de actuale din știință, aplaudat fiind la scenă deschisă pentru finețea glumelor pe care le strecura printre considerațiile sale de mare profunzime.

Prin modul său direct de a fi, prin felul în care punea problemele apărându-i pe cercetători care erau altceva decât un miner, un strungar sau un săpător de șanțuri, academicianul Grigore MOISIL și-a câștigat o popularitate atât de mare încât a depășit-o pe cea a liderului politic de atunci, ceea ce a atras marginalizarea forțată și nedreaptă a savantului.

Academicianul Grigore MOISIL a fost un vizionar întrucât ceea ce el a gândit prin 1960 s-a realizat în zilele noastre și dacă vorbim acum de informaticienii români care au făcut ca a doua limbă vorbită în Silicon Valley să fie limba română, o contribuție decisivă la definirea drumului și strategiilor după care s-a dezvoltat înformatica românească în general și învățământul superior de informatică în special, toate i se datorează marelui savant. El a pus temelia. Cei care i s-au alăturat, au pus cărămizile și iată că acum avem o cetate inespugnabilă peste timp.

Cadrele didactice din Catedra de Informatică Economică din ASE împreună împreună cu cele din asociația profesională INFOREC au hotărât în anul 1998 să acorde Diploma și medalia Grigore MOISIL acelor personalități care au adus contribuții esențiale în dezvoltarea învățământului superior de informatică economică, în semn de prețuire față de cel ce a fost marele om de știință al informaticii Grigore MOISIL. De atunci până azi au fost răsplătite cu această distincție următoarele personalități ale lumii științifice de la noi:

2012 - Valer ROȘCA, profesor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu 

2011 - Ioan ANDONE, profesor la Universitatea Alexandru Ioan din Iasi 

2010 - Nicolae TOMAI, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca 

2008 - Gheorghe PĂUN, Academia Română

2007 - Silviu HOTĂRAN, Microsoft România

2006 - Dumitru OPREA, profesor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi 

2005 - Dumitru TODOROI, profesor la Academia de Studii Economice din Chişinău

2004 - Ştefan NIŢCHI, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca 

2003 - Doina BANCIU, profesor la Universitatea București 

2002 - Ioan DUMITRACHE, Rector la Universitatea Politehnica din București

2001 - Dan-Mihai RACOVIŢAN, profesor la Universitatea  Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca 

2000 - Dragoş-Alexandru VAIDA, profesor la Universitatea București

1999 - Florin-Gheorghe FILIP, Academia Română

1998 - Paul BRAN, profesor la Academia de Studii Economice din București.

Multe dintre distincții au fost înmânate de Doamna MOISIL, care a fost invitatul de onoare al fiecărei ediții a Conferinței Internaționale de Informatică Economică organizată de Catedra de Informatică Economică din ASE, aflată în anul 2017 la a XVI-a ediție, fiind un eveniment științific de succes în lumea științifică de la noi dar și din multe țări ale lumii.

Sunt sigur că și în viitor se vor găsi modalități

(01 octombrie 2017)

Învățământul liceal

În cazul informaticii din licee istoria identifică două etape foarte clare, așa cum este demarcarea dintre capitalism și socialism, căci separarea o face Revoluția din Decembrie 1989.

Înainte de Revoluția din 1989 informatica în licee însemna ceva pentru că:

- numărul de licee de informatică era strict limitat, ceea ce ducea la selecția dură a elitelor;

- liceele de informatică era sub tutela unei instituții puternice din zona informaticii;

- nivelul de acces la computere era peste nivelul mediu al organizațiilor productive;

- numărul profesorilor absolvenți de facultăți de profil  la discipline de informatică era 100%;

- competiția pozitivă, reală și benefică între licee era constructivă;
- statul controla calitatea proceselor educaționale prin forme rigide;
- calitatea învățământului gimnazial era cu mult mai bine constituită;
- examenele de la fiecare liceu aveau menirea de  selecție stratificată.
Hotărârea nr. 1312/1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitara a activitatii de informatica si unele masuri pentru imbunatatirea elaborarii sistemelor de conducere economica, au fost înființate:
1. Liceul pentru informatica din municipiul Bucuresti
2. Liceul pentru informatica din municipiul Timisoara
3. Liceul pentru informatica din municipiul Cluj
4. Liceul pentru informaticadin municipiul Iasi.
5. Liceul pentru informatica municipiul Brasov.
Toate au avut rolul de formare de cadre cu studii medii pentru informatică, fiind unități bugetare. probabil era benefic dacă se înființau în timp licee de informatică și în alte județe, numai că abordarea era realistă dacă se analizează totul prin prisma capacităților reale de a asigura dotarea cu tehnică de calcul a liceelor și mai ales asigurarea cu cadre didactice de înaltă calificare, știut fiind faptul că chiar în industrie era mare lipsă de programatori și analiști proveniți din facultăți de profil și nu vopsiți peste noapte prin cursuri de scurtă calificare sau în mod autodidact cum se practică azi în mod curent.

După Revoluția din Decembrie 1989 informatica în licee înseamnă altceva pentru că:
- a crescut numărul liceelor unde se predă informatica;
- absolvenții de facultăți de informatică merg covârșitor în industrie;
- ierarhizarea la nivel național a elevilor face relativă selecția;
- lipsește dubla coordonare din partea companiilor de software;
- numărul laboratoarelor de informatică a crescut foarte mult;
- generațiile de calculatoare dezvoltă o altă viziune a utilizării lor de masă;
- exigențele relațiilor elev profesor sunt altele căci elevii își bat profesorii;
- respectul față de muncă este altul din moment ce fără calificare se câștigă binișor;
- profesorii care nu provin din facultăți de informatică sunt preponderenți;
- diversitatea manualelor impune o relație de business față de sistem;
- lipsa uniformei, a matricole a generat o altă abordare a disciplinei elevului.
Istoria informaticii vizează preponderent perioada de dinainte de 1989, ceea ce ne duce la ideia abordării:
- manualelor de liceu ca structură, eșalonare și complexitate;
- mediilor de admitere la liceele de informatică mult mai mare de 8,50;
- participărilor masive la olimpiade;
- gradului ridicat de admitere în facultăți cu pretenții a absolvenților lor;
- unui corp profesoral cu pregătire solidă în informatică;
- competitivității în raport cu ceea ce se întâmpla în informatica românească;
- exigența specială la procesul de selecție de la admitere în liceu;
- rezultatele speciale la examenele de admitere  în facultăți de top;
- complexitatea lucrărilor realizate de elevii liceului care-i deosebea de ceilalți;
- problemelor de creativitate, abordate gradual cu nivel maxim spre clasa a XII-a;
- realizarea unei pregătiri echilibrate a elevilor prin modul de predare și ascultare;
- ierarhizate chiar a profesorilor în raport cu rezultatele elevilor la olimpiade.
Încercările mele de a găsi informații concrete legate de liceele de informatică referitoare la perioada de dinainte de 1989 nu au avut succes, căci în licee se procedează ca și în societatea din vecinătate, când o dată cu lăturile din copaie este aruncat și copilul. Comunismul e una, informatica din licee a fost altceva și cei ce nu-și onorează trecutul nu au niciun viitor. Am văzut prea multe materiale în care cei care sunt puternicii zilei în licee își prezintă realizările lor, crezând că sunt atât de mari încât cei de dinaintea lor nu merită nicio atenție. Tocmai această abordare mă face să cred că sunt și mai mărunți decât sunt în realitate, doar pentru faptul că nu-și respectă trecutul, așa cum era el atunci.
Învățământul liceal de informatică a fost pepiniera care a dat cei mai buni candidați pentru facultățile de informatică, de calculatoare și de cibernetică. Dacă acum industria de software este cea care se mișcă la noi, li se datorează acestor absolvenți de top, elitele noastre de care trebuie să ne mândrim.

Voi veni și cu elemente concrete cât de curând, stând de vorbă cu colegi din catedră care sunt absolvenți de licee de informatică, dar și cu copiii mei care au terminat la Vianu, chestie de care sunt foarte mândru. Se știe!

(30 septembrie 2017)

Învățământul gimnazial

Învățământul gimazial nu a avut înainte de anul 1989 discipline de informatică. În acele vremuri existau calculatoarele FELIX C-256, Independent 100, care erau foarte scumpe și școlile generale nu și le permiteau. În plus, lucrul cu cartele perforate făcea imposibilă apropierea elevilor de clase mici să se apropie de scrierea de programe. Mulți elevi aflau câte ceva de la:
- televizor;
- părințiilor care lucrau în centre de calcul;
- textele din revistele de tehnică;
- librării unde se găseau cărți despre calculatoare;
- pozele din cărțile cu benzi colorate.
Foarte rare erau situațiile în care părinții cumpărau copiilor  calculatoare Sinclair sau Cobra cu acre aceștia scriau programe în Basic. Știu că la IIRUC a venit un calculator personal Olivetti prin 1980 și a făcut atâta vâlvă că de la cabinetul 2 s-a anunțat o vizită și musai pionierii trebuiau să stea pe lângă acel PC pentru ca tovarășa să vadă un mic spectacol. Acei pionieri au văzut un PC adevărat cu mult înainte de a intra în universități după 1991 când s-au făcut primele achiziții. În gimnazii a pătruns informatica foarte târziu, iar programul SEI abia prin anul 2005 a demarat și după câteva luni au fost aduse cele 34.000 de PC-uri cu care au fost dotate și liceele dar și școli generale din întreaga țară.
A vorbi despre istoria informaticii pentru învățământul preuniversitar înseamnă a nu depăși o perioadă de cel mult 25-30 de ani, pentru că lucrul cu calculatorul a intrat la nivel de gimnaziu cu foarte mare întârzâiere. Este deci vorba de o istorie recentă și nimic mai mult. Pentru clasa a V-a până la clasa a VIII-a se învață Informatică și Tehnologia Informaticii și Comunicațiilor. Pe diferite portaluri există programe și pentru ciclul primar unde se vorbește despre calculator și despre concepte ceva mai sofisticate. 

Există o propunere de sistem de programe analitice care ar trebui să dea de gândit mai ales că ele au făcut obiectul unui proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, POSDRU 1.1/S.5 ID 4616.

La clasa a I-a programa de Informatică și TIC prevede noțiuni despre calculator precum componente fizice şi programe, unitate centrală, monitor, tastatură și mouse. Se discută despre utilizarea elementelor specifice unui sistem informatic.

La calasa a II-a lucrurile avansează fiind vorba de a trata probleme legate de sistem de operare - Windows, accesorii ale sistemului de operare Windows dar și prelucrarea informaţiilor în format digital.

La clasa a III-a elevul trebuie să învețe despre tastatură, Paint, Notepad, cu utilizare practică, după care ironic zic, să-și dea un doctorat în informatică.

În clasa a IV-a elevul trebuie să lucreze cu WordPad să scrie texte, să scrie formule matematice, să facă selecții, înlocuiri să știe să aranjeze în pagină, după care să scrie tezela de doctorat impecabil, zic și eu așa.
La clasa a V-a se aprofundează  se ajunge să se vorbească despre sisteme informatice, programe de machetare, despre organizarea datelor în directoare, despre Internet și despre legislația privind conduita utilizatorului de tehnică de calcul.
La clasa a VI-a copilul învață să lucreze cu procesoarele de texte și lucrul în PowerPoint. Ce va pune copilul acolo rămâne de văzut, probabil Ana are mere.
La clasa a VII-a copilul învață foarte multe despre calculul tabelar, noţiuni specifice aplicaţiei de calcul tabelar: registru de lucru, foaie de calcul, coloană, rând, celulă, adresă de celulă, domeniu, bară de, formule, casetă de nume, bară de stare, moduri de vizualizare, bară de unelte, totul floare la ureche pentru un puști care nici nu-și suflă nasul ca lumea, zic și eu așa.
La clasa a VIII-a elevul învață oarece chestii.
La clasa a IX-a elevul învață alte oarece chestii.
La clasa a X-a elevul învață despre prelucrări audio-video, prelucrări grafice, elaborează  produse informatice care să dezvolte spiritul inventiv şi creativitatea.
La clasa a XI-a elevul învață reia calculul tabelar - Excel, învață să lucreze cu baze de date - Access, ceea ce mi se pare rezonabil căci elevul are 17-18 ani.

La clasa a XII-a elevul învață XHTML detaliat, CSS cu reguli de derivare, construcții folosind <head>, <body>, <div>, adică lucruri necesare ca elevul să-și dezvolte propriile-i aplicații web.

De la vis la realitate nu e decât un pas și am mari temeri că uneori banii se aruncă pe fereastră și finanțările nu nuc niciunde.
Aș vrea să mă ciupesc să-mi dau seama dacă visez sau nu, pentru că am nenumărate nedumeriri despre cum gândesc maturii, negeniali fiind, dacă nu chiar depășind cu puțin limitele mediocrității, despre capacitatea unor copii de a asimila astfel de chestii, care și pentru studenții de pe la facultăți cu pretenții ridică mari dificultăți. Excentricitatea unora de a arăta ce deștepți sunt ei face ca exagerările să nu mai cunoască limite și să transforme ceea ce de regulă ar trebui să fie o construcție care să fie pe termen lung benefică națiunii, într-o corvoadă pe care elevii s-o deteste plenar și definitiv. Nu vreau să scot nicio vorbă despre experiența celor ce fac asemenea construcții în raport cu copiii de sub 12 ani, care sunt dominați de teroarea maturilor care vor să scoată din ei doctori docenți la 15 ani, în condițiile în care unii dintre maturii care-i torturează abia s-au târât prin facultăți sau nici măcar nu au diplome de licență în domenii precum informatica, informatica economică, tehnologia informației și calculatoare.

Nimeni nu contestă că elevul trebuie să știe multe despre computere, chiar din clasa a I-a, dar totul să fie ca pentru vârsta lui crudă, ceea ce presupune lucru cu produse informatice adaptate, sugestive și mai ales care să-l atragă nu să-l facă să deteste până și ceea ce ar trebui să însemne progres.

(30 septembrie 2017)

Mastere de informatică sau cu informatică

Prin 1999 când s-a dat drumul la cursurile aprofundate au început la fiecare facultate sau secție să fie formate astfel de forme de învățământ, iar profesorii influenți și-au trecut acolo discipline noi și interesante pe care nu avuseseră cum să le introducă în planurile de învățământ de la bacelor. Când s-a venit cu posibilitatea de a organiza masterate lucrurile au evoluat ceva mai timid, dar în scurt timp au explodat. reglarea a venit din modul de finanțare, căci universitățile nu au fonduri nelimitate să dezvolte mastere cu serii de 5 studenți, ci numai de la 50 în sus un masterat este eficient. Unele universități care au mastere de succes cu taxă își pot permite să dea bani și la mastere ceva mai restrânse, pe care directorii de la masterele de succes îi consideră pomanagii întrucât prin redistribuire de fonduri li se diminuează lor câștigurile, eliminând în acest fel rigorile economiei pure de piață.

Cel mai interesant lucru este legat de faptul că legile învățământului și cu deosebire cea din 2011 fac distincție între masterele științifice și masterele profesionale, acestea din urmă dând o mai mare libertate spre a dezvolta domenii de succes. În facultatea de Cibernetică și Statistică economică există masterul științific de Informatică Economică, dar există masterele profesionale de e-BUSIMESS, Managementul Informatizat al Proiectelor, Securitate informatică, Baze de date - suport pentru afaceri,  Sisteme informatice pentru managementul resurselor si proceselor economice, iar la La Facultatea de Contabilitate din ASE se desfășoară masterul de Contabilitate, audit şi informatică de gestiune. La cursul de securitate informatică am fost în perioada 2004-2012 director și am avut onoarea să colaborez cu distinșii profesori Nicolae TOMAI și Gheorghe SILAGHI de la UBB-Cluj, Mihaela MUNTEAN de la UVT, Valentin CROTEA de la UPB, Aduian ATANASIU de la UB, Victor PATRICIU și Ion BICA de la ATM. Cursul a debutat cu existența unei cărți în care autorii, profesori care au fost invitați să predea, au prezentat principalele probleme de la disciplinele din planul de ânvățământ. Cartea se referă prin coordonatele: Ion IVAN, Cristian TOMA - Informatics Security Handbook, Editura ASE, București 2005, 664 pg, reeditată în 2009. La nivelul anului 2017 se desfășoară cursuri de master pe probleme de caculatoare și informatică într-o mare varietate, continuând o tradiție deja împământenită în învățământul universitar.

La Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor a Universității de Vest din Timișoara  se desfășoară masterele de Sisteme informaționale pentru afaceri și Sisteme informatice financiar-bancare. La cursul de master de Sisteme informatice pentru afaceri am ținut și eu cursul de Securitate informatică.

La Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor a Universității Transilvania din Brașov  se desfășoară masterul de Sisteme informatice integrate pentru afaceri.

La Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor a Universității  din Craiova  se desfășoară masterul de Managementul afacerilor electronice, iar la Facultatea de automatică și calculatoare funcționează masterele de Sisteme electronice avansate, Ingineria calculatoarelor şi comunicaţiilor, Ingineria calculatoarelor şi comunicaţiilor, Sisteme informatice pentru comerţ electronic și Automatica sistemelor complexe. 

La Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor a Universității Al. I. Cuza din Iași  se desfășoară masterele de Data Mining, Sisteme informaţionale pentru afaceri și  Software Development and Business Information Systems.

La Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca  se desfășoară masterele de e-Businee, Modelarea afacerilor și calcul distribuit, Sisteme de asistare a deciziilor economice. La facultatea de Matematică Informatică din cadrul aceleiași universități,  funcționează masterele de Modelare, Sisteme distribuite în Internet, Inginerie software, Programare bazată pe componente, Inteligență computațională aplicată, Calcul de înaltă performanță și analiza volumelor mari de date, Analiza datelor și modelare, Matematică computațională, Proiectarea și dezvoltarea aplicațiilor entreprise.

În zona masteratelor cu tematică de informatică funcționează perfect zicerea conform căreia un strop de miere atrage cu mult mai multe muște decât o cană cu fiere. De aceea funcționează fregula utilizării de cuvinte cheie miraculoase precum securitate informatică, tehnologii mobile, data mining, baze de date, cloud computing, inginerie software, inteligență artificială, algoritmi genetici, cybersecurity, sisteme colaborative și câte și mai câte. Titlurile sunt foarte frumoase, programele analitice sunt magnifice, disciplinele sunt fabuloase, dar ideia este cine le predă. Cine intră la sala de curs sau de seminar trebuie să îndeplinească oarece condiții din care enumăr:

- o experiență strictă pe domeniul despre care vorbește de 5 ani cel puțin;

- vreo 5-10 articole publicate în niște reviste de specialitate cât de cât bune;

- participări pe la vreo 5-10 conferințe în secțiuni pe domeniul de la master;

- o carte pe subiectul abordat în care să fie autor sau coautor nu într-un capitol doar;

- să aibă o echipă cu persoane din producție cu care să lucreze constant;

- să fi lucrat practic undeva într-o echipă pe un proiect de succes verificabil.

De-a lungul anilor, pe când am fost șef de catedră am avut intersecții, unele nefericite cu persoane care propuneau fie mastere, fie discipline la master, dare care dispăreau când li se cerea să publice un articol pe temă, să vină cu o curricula și cu o bibliografie însoțită de materialele de acolo în format fizic pe hârtie, din care să se vadă că le-a parcurs, dar și cu o echipă să se vadă că este ceva serios. dacă fac un calcul simplu, dintr-o catedră cu 50 de persoane ocupate cu norme de bază 100%, dacă se mai adaugă și trei mastere, cu siguranță că abordarea devine neserioasă dacă un cadru didactiv predă la mai mult de 2-3 discipline diferite, fără a plimba ceea ce predă la un master la mai multe mastere, cum se cam întâmplă din nefericire. Uneori și mai rău, ceea ce se predă în licență se repetă la master. Masterele de informatică sau cu calculatoare în titulatură sunt nenumărate, dar cererea și oferta le filtrează cu exigență, ceea ce este un lucru excepțional, mai ales în cazul masterelor profesionale cu taxă.

(30 septembrie 2017)

Învățământul universitar de informatică

Dacă ar fi fost stabilit un șablon de descriere a elementelor din portalurile universităților mi-ar fi fost și mie cu mult mai ușor de a reconstitui trecutul învățământului de informatică pe bază de documente. În mod normal ar trebui să existe la toate facultățile sau secțiile de informatică sau de calculatoare o frază de forma:

În anul.... a fost dată hotărârea numărul ..... din data ..... de către .... prin care se înființa ....., având în acest fel dovada materială a vechimii respectivei entități, altfel se vorbește exact ca atunci când se aniversa 2050 de ani de existență a statului dac unitar, deși eu nu-mi amintesc să se spună ce istoric din antichitate a zis cu precizie ce și cum.

Înformatica în Academia de Studii Economice are un trecut glorios, dacă se ține seama că în anul 2015 s-au împlinit 50 de ani de la înființarea secției care se ocupa de formarea studenților în ceea ce azo se numește informatică economică.

În iarna anului 1965 la inițiativa lui Manea MĂNESCU a luat ființă Secția de Mecanizarea și Automatizarea Calculului Economic, având prima promoție de ansolvenți în ceea ce acum se numește informatică economică în anul 1969, eu fiind absolvent al celei de a II-a promoții al acestei secții, lucru de care sunt foarte mândru pentru că am avut profesori preponderent din Politehnică, de la Universitatea București și de la Academie precum: Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Alexadru POPOVICI, Mircea GRUMĂZESCU, Dragoș VAIDA.

Înformatica în Universitatea București are un trecut foarte  îndelungat datorită marelui profesor și academician Grigore MOISIL. În 1960 a apărut Secția de Mașini de Calcul în cadrul Facultății de matematică și mecanică, iar în anul 1974 s-a dat concurs de admitere la Secția de Informatică, ceea ce mă face să cred că deja exista Facultatea de Matematică Informatică, unele păreri fiind precum că și în 1970 s-ar di dat admitere pentru o secție de Informatică, lucru foarte ușor de verificat pentru cei care doresc să construiască o istorie extrem de riguroasă, bazată pe documente, a informaticii de la Universitatea București, așa cum stă bine matematicienilor. Trebuie spus că încă din 1954 academicianul Grigore MOISIL, a ținut un curs care avea să se concretizeze în celebra sa lucrare de 704 pagini, Teoria algebrică a mecanismelor automate publicată la  Editura Tehnică din București în anul 1959, pe care am văzut-o la o colegă dată acesteia cu autograf de autor.

Au predat la Secția de Informatică de la Facultatea de Matematică Informatică de demult profesori precum: Leon LIVOVSCHI , Constantin POPOVICI, Ion CUCULESCU, Ion VĂDUVA, Ioan TOMESCU, Horia GEORGESCU, Octavian BÂSCĂ, VirgilCĂZĂNESCU,  Adrian ATANASIU, Ileana POPESCU, Dragoş VAIDA, Liliana LILIANA, Marcus SOLOMON,  George DINCĂ,Virgil CRAIU, Ioan ROȘCA, Gavril SÂMBOAN, Dorel FLOREA, Monica DUMITRESCU,  Anton ȘTEFĂNESCU și Constantin TUDOR.

Înformatica în Politehnica din București începe cu înființarea facultății de Automatică și Calculatoare în anul  1963 ia ființă facultatea de Automatică, în anul  În anul 1967, Catedra de Automatică se restructurează în catedra de Automatică I și catedra Automatică II, iar în anul 1969 se înființează Catedra de calculatoare, iar în anul 1970 iese de pe băncile Politehnicii prima promoție de absolvenți ai Secției de Calculatoare. Îm 1977 a avut loc divizarea pe specializări a Secției de calculatoare în partea de software și partea de hardware, cele două având primii absolveți super-specializați în anul 1979. Lucrurile se rafinează după Revoluție, când se adâncește diviziunea la patru specializări aprofundate, ca după anul 2005 adaptarea la Programul Bologna să vină abordarea recunoscută și  azi de domeniul calculatoarelor și tehnologiei informațiilor. Aceste date le-am luat din prezentarea Facultății de automatică și Calculatoare a UPB, facultate pe care au absolvit-o și copiii mei și pe care o consider ca fiind cea mai bună din domeniu la noi în țară prin curricula și prin marii profesori care-și desfășoară activitatea la cursuri și la seminarii acolo.

Înformatica în Universitatea Tehnică Gheorghe ASACHI din Iași începe cu anul 1990 când a fost înființată Facultatea de Automatică și Calculatoare. Acolo funcționează acum în anul 2017 Departamentul de Automatică și Informatică Aplicată și Departamentul de Calculatoare.

Înformatica în Universitatea de Vesti Timișoara- UVT are două laturi, una fiind Secția de Informatică Economică înființată în anul 1992 la FEEA - Facultatea de Economie şi de Administrare a Afacerilor, noi cei din Catedra de Informatică Economică având strânse legături de colaborare prin directorul de la Departamentul de Sisteme Informaționale pentru Afaceri,  profesoara Mihaela MUNTEAN care conduce doctorate în Șacoala  Doctorală de Informatică Economică din ASE. Tot în UVT funcționează Facultatea de Matematică şi Informatică cu Departamentul de Informatică unde au funcționat în vremurile de pionierat profesorii Ștefan BALINT și Ștefan MĂRUŞTER. 

Înformatica în Universitatea  din Craiova este marcată de faptul că în 1975 ies de pe băncile Facultății de Automatică și Calculatoare  din Craiova prima promoție. Trecutul informaticii la Craiova incepe în 1965, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 894 din 27 august 1965, publicată în Buletinul Oficial din 10 septembrie 1965marcând înființarea Facultății de Electrotehnică unde se dezvoltă componentele de automatică și calculatoare, iar după anul 1990, ca în tot învățământul superior de la noi se reașează lucrurile în matca lor normală și firească, înființându-se facultatea de Automatic șu Calculatoare prin Ordinul Ministrului Învăţământului al Republicii România numărul 7751 din anul 1990. Îmi amintesc că pentru a consolida din punct de vedere științific demersul înființării Universității din Craiova mulți dintre profesorii și cercetătorii din domeniu care activau în București au început să facă naveta spre Craiova, iar unii s-au și stabilit acolo. profesorii Mircea PETRESCU, Constantin BELEA, Oleg CERNIAN au colaborat rodnic și au avut rezultate acolo. Mă așteptam ca la pagina de prezentare fie a facultății, fie a departamentului să găsesc o prezentare a trecutului, dar nu.

Tot la această universitate în cadrul Facultății de Economia și Administrarea Afacerilor funcționează Departamentul Statistică și Informatică Economică din anul 2011 după reforma impusă de legea învățământului, recunoscută și sub numele de legea lui BOC,  nr. 1 din ianuarie 2011, departament care este o continuare a Catedrei de Informatică Economică și Statistică înființată în 1990 și unde au lucrat mulți dintre absolvenții de la Facultatea de Cibernetică din ASE, precum Vasile GEORGESCU și Florin BICA sau absolvenți de ASE precum profesorul Constantin ROȘCA.

 Înformatica în Universitatea Transilvania din Brașov  ființează prin Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatorelor și a Facultății de Economia și Administrarea Afacerilor unde funcționează Departamentul de Management și Informatică Economică. De asemenea, în cadrul Universității Transilvania ființează Facultatea de Matematică Informatică, având o bogată tradiție. Amintesc faptul că în anii de dinainte de Revoluție acolo se organiza ConferinţeiNaţionale de Teoria Sistemelor din 2-3 decembrie 1977,  International Symposium on Applications of Mathematics in System Theory  27-30 December 1978, despre care știu că am participat acolo cu lucrări. Sufletul acestor manifestări științifice prestigioase era marea profesoară Claudia SIMIONESCU. 

Înformatica în Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași este reprezentată de Facultatea de informatică, de Departamentul de Contabilitate, Informatică Economică şi Statistică, avându-l acum director pe prof. univ. dr. Florin Dumitriu,  din Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor. Am participat la multe manifestări științifice de prestigiu de acolo și la susțineri de teze de doctorat, pe care le apreciez ca fiind de înalt nivel științific. Să nu uităm că la Iași s-a organizat în 1980 o sesiune națională a cercurilor științifice studențești de mare anvergură și că profesorii de acolo deja erau cu tradiții solide în zona informaticii teoretice și practice, foarte bine ancorați în dezvoltarea unor cercetări ale căror rezultate au fost concretizate în lucrări științifice fundamentale precum cele coordonate de marele profesor Ion CREANGĂ.

După anul 1990 o dată cu înființarea altor universități în țara noastră, fiecare dintre acestea fie au inclus în structura lor Facultăți de informatică asociate matematicii, fie secții de informatică economică sau informatică de gestiune în cadrul  Facultăților de Economie şi de Administrare a Afacerilor, dar fiind parte a unei istorii mult prea recente mă limitez a nu face detalieri.

Învățământul universitar de informatică este atât de bogat încât chiar numai despre el trebuie scrisă o istorie care musai trebuie să înceapă cu capitole pe paginile web de prezentare a facultăților și a departamentelor care au în titulatură fie cuvântul informatică, fie cuvântul calculator, dar să se folosească afirmații bazate pe documente, nu pe vorbe și pe amintiri.
Concluzie: în ziua de azi există prin Ordinul de ministru Nr. 4843 din 1 august 2006  în învățământul superior românesc specializările Calculatoare și teoria informației, Informatică, Informatică Economică și atât.

(30 septembrie 2017)

Cărți baze de date

Despre fișiere și despre bazele de date n-am avut niciodată o părere prea bună pentru că:

- actualizările cu carențe a acestora au făcut să fiu pus în situații jenante;

- nivelul calității  depinde nu de dezvoltator, ci de alții din jurul lor;

- prea multă lume crede că știe baze de date, dar în realitate este invers;

- au rămas prea multe aplicații nesoluționate și am simțit acest lucru rău de tot.

Mi s-a părut straniu și faptul că mulți care se dau cunoscători în ale bazelor de date vorbesc ore în șir despre tabele, fără a ști cu exactitate cum se reprezintă acestea ca zone de memorie, pentru a înțelege ce înseamnă selecție, regăsire și regrupare, dar și alte operații sofisticate cu articolele și cu cheile.

• Carmen TIMOFTE - Baze de date pentru comerț electronic pe suport Internet, Editura Oscar Print, București, 2002, 485pg
• Avram-Niţchi R., Breşfelean P., Ghişoiu N., Hancu L.,Lacurezeanu R., Mocean M., Niţchi Ş.,Oprean D., Sitar-Taut D.A., Stanca L.M., Tomai N., Vancea M. Aplicarea bazelor de date in economie, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 2009, ISBN: 978-973-53-0167-5
• Avram-Niţchi R., N. Ghişoiu, R. Lacurezeanu, L.Mocean, S.I.Niţchi, D.Oprean, Sitar-TăutD, L. Stanca, N.Tomai, M. Vancea, S. Jecan, Elemente de programare şi baze de date aplicate în economie, Risoprint, Cluj-Napoca, 2007, ISBN: 978-973-611-4
• Avram-Niţchi R., N. Ghişoiu, R. Lacurezeanu, L.Mocean, S.I.Niţchi, D.Oprean, Sitar-Tăut D, L. Stanca, N.Tomai, M. Vancea, S. Jecan, Elemente de programare şi baze de date aplicate în economie, Risoprint, Cluj-Napoca, 2006, ISBN: 973-571-354-2, 978-973-751-345-8
• N. Ghișoiu, Veres O.; Datenbanken in Visual FoxPro ,Risoprint,Cluj-Napoca,2006,75 pagini, ISBN:973-751-322-3
• Avram-Niţchi R., Breşfelean P., Ghişoiu N., Lacurezeanu R., Mocean M., Niţchi Ş.,OpreanD., Sitar-Taut D.A., Stanca L.M., Tomai N., Vancea M. Baze de date şi programarea aplicaţiilor economice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca 2005 
• Ion LUNGU, Adela BÂRA, Iuliana BOTHA, Vlad DIACONIȚA - Baze de date : limbajul PL/SQL, Editura ASE, București, 2009, 244 pg.
• Eugen MAFTEI - ORACLE de la 9i la 11g pentru dezvoltatorii de aplicatii - Volumul 1 (part. 1+2) - Manual complet, Editura ALBASTRA, 2009, 373 + 403 pg
• Eugen MAFTEI - ORACLE de la 9i la 11g pentru dezvoltatorii de aplicatii - Volumul 2 (Partea 1+2), Editura ALBASTRA , 2010, 331+340 pg
• Florentin IPATE - Dezvoltarea aplicatiilor de baze de date in Oracle 8 si Oracle Forms 6, Editura ALL, 2007,  București, 440 pg
• Manole VELICANU, Ion LUNGU, Iuliana BOTHA, Adela BÂRA, Anda VELICANU, Emanuil REDNIC - Sisteme de baze de date evoluate, AES Printing House, București, 2009, 430 pg.
• Marin FOTACHE - SQL, Dialecte DB2, Oracle, Visual FoxPro, Editura POLIROM, Iasi, 2001, 366pg, ISBN 973-683-709-2
• Ion LUNGU, Nely MUSAT, Mihaela MANOLE, Manole VELICANU, Ion TEODOR, Attila BARTA - Sistemul FOX PRO prezentare si aplicatii, Editura ALL, Bucuresti, 1993, ISBN 973-9156-14-2, 319pg
• Octavian BASCA - Baze de date, Editua ALL, Bucuresti, 1997, ISBN 973-571-193-1, 189pg
• Gheorghe SABAU, Alexandru SOTIR (coordonatori) PRACTICA BAZELOR DE DATE.  Totul despre ... SOCRATE si SOCRATE -MINI pe Felix C, CORAL si Independent, Vol. 1, Editura Tehnica, Bucuresti, 1989, 496pg
• Gheorghe SABAU, Alexandru SOTIR (coordonatori) PRACTICA BAZELOR DE DATE.Totul despre ... SOCRATE si SOCRATE -MINI pe Felix C, CORAL si Independent, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1989, 272pg
• Manole VELICANU, Ion LUNGU, Iuliana BOTHA, Adela BÂRA, Anda VELICANU, Emanuil REDNIC - Sisteme de baze de date evoluate, AES Printing House, București, 2009, 430 pg.

Mi-ar fi făcut mare plăcere să găsesc în cărțile de baze de date lucruri foarte exacte legate de cum se asigură completitudinea și corectitudinea datelor, dar mai ales lucruri despre importanța actualizării bazelor de date și mai ales despre responsabilizarea tuturor proceselor, căci orice eroare în aplicațiile web înseamnă disconfort la nivelul utilizatorilor, clienți altfel spus. Nu de puține ori am văzut aplicații unde la nume am introdus un număr și a fost OK, iar la cantități am introdus numere negative și a fost OK, ceea ce a fost de un tragism răscolitor.

Despre abordarea obiectuală în zona practicienilor nu mă pronunț pentru că am văzut câteva texte sursă și mi-a venit să plâng datorită diletantismului unor abordări, deși unii vorbeau de UML ca din cărți, fără ca să se regăsească filosofia din teorie și în acele construcții concrete.
Cărțile despre baze de date reprezintă pentru mine marele mister existent între decalajul dintre teorie și practică, pentru că altfel nu găsesc explicație la cum sunt realizate unele caracteristici de calitate ale conținutului aflat în ele. Concordanța dintre ce este în realitate și ce se află în bazele de date este esențial și cred că orice carte ar trebui să pună accent pe așa ceva, pentru că ceea ce mi s-a întâmplat mie de câteva ori evidențiază exact contrariul Nasol.

(29 septembrie 2017)

Cărți de PASCAL

Limbajul PASCAL, deși este un limbaj frumos și interesant, cu foarte multe facilități, n-a prins în viața de zi cu zi a programatorilor din mai multe cauze și eu aș enumera câteva:

- cei ce veneau in FIRTRAN l-au considerat greoi;

- operatorul de atribuire este în PASCAL :=, adică două caractere, cam mult;

- incrementarea se face în PASCAL a:=a+1; iar în C a++; adică mult mai simplu;

- delimitarea de blocuri se face în PASCAL cu begin și end, iar în C prin {};

- pentru tipul întreg se folosește în PASCAL integer, iar în C doar prescurtarea int;

- constructorii de compilatoare și de biblioteci s-au orientat spre C, C++ și C#.

În școlile noastre limbajul PASCAL s-a predat destul de mulți ani, probabil cam prea mulți datorită unei inerții de neînțeles.

Iată și câteva cărți de PASCAL:

• Ion Gh. Roşca (coordonator), C. Apostol, B. Ghilic-Micu, V. Roşca - Prelucrarea fişierelor în PASCAL, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994, 
• Ion Gh. Roşca (coordonator), C. Apostol, B. Ghilic-Micu, V. Roşca – Programare sistematică în Pascal, Editura Didactică şi Pedagogică, 1998, 294 pag. 
• Ion Gh. Roşca (coordonator), C. Apostol, B. Ghilic-Micu, V. Roşca - Introducere în programare. Teorie şi practică Pascal, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească, Bucureşti, 1993, 324 pag., reeditată în 1996.
• Ion Gh. Roşca (coordonator), B. Ghilic-Micu, C-tin Apostol, Valer Roşca, Cătălina-Lucia Cocianu – Programarea calculatoarelor. Tehnica programării în limbajul Pascal, Editura ASE, 2000, reeditată în 2001, 2002, 2004 (233 pag. şi CD);
• Ion Gh. Roşca, C. Apostol, B. Ghilic-Micu, V. Roşca, M. Stoica – Ghid de operare Turbo-Pascal, Editura ASE, Bucureşti, 1999, 56 pg;  
• Sabin GORON, Cornelia PAVLIC - Programare în Borland Pascal, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000 
• Sabin GORON - Turbo Pascal : Teorie, exemple, Editura Risoprint, 1998, Cluj-Napoca, 223 pg. 
• Sabin GORON, dan RACOVIȚAN, Cornelia PAVLIC - Programare şi exemple în limbajul Turbo Pascal, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1997. 
• Valeriu IORGA - Programare in TURBO Pascal, Culegere de probleme, capitolele 1-5,Editura IVT-TOTAL-SERV, Bucuresti, 1992. 
• Ion IVAN, Romică ADAM - Structuri de date si Programe Pascal, Bucuresti,1992. 
• Victor-Valeriu PATRICIU - Criptografia şi securitatea reţelelor de calculatoare cu aplicaţii în C şi PASCAL, Editura Tehnică, București, 1994, 320 pg.

Este ușor nedrept că acest limbaj a căzut prea repede în desuetitudine pentru că față de limbajul C sau derivatele acestuia, nivelul de indirectare are niște flexibilități care numai peste ani se vor dovedi a fi fantastice, dar sper să nu fie prea târziu.

(29 septembrie 2017)

Dragoș VAIDA

Dragoș VAIDA la 80 de ani

Privilegiul de a fi studentul profesorului Dragoș VAIDA mi-a fost oferit de apartenenta mea la seria de studenti de la Sectia de Mecanizare, din Facultatea de Cibernetica, a doua promotie, 1965-1970.

Despre profesorul Dragoș VAIDA voi vorbi cu un respect profund pentru modul special in care a fost prezent cativa ani in mijocul celei de a doua serii de la Sectia de Informatica Economica a Facultatii de Cibernetica din ASE. Profesorul Dragoș VAIDA a predat cursurile de Analiza numerica si Limbaje de programare in anii 3, 4, si 5. Modul in care se prezenta in fata noastra demonstra marea sa clasa, cunostintele sale speciale si capacitatea de a incepe un curs si de a-l termina in cele mai bune conditiuni. Profesorul Dragoș VAIDA construia din aproape in aproape demonstratiile, in mod logic curgeau toate formulele, incat nu era nevoie sa inveti nimic pe dinafara, asa cum se procedeaza atunci cand studentul nu intelege ceea ce trebuie sa prezinte cand trage biletul la examen. Lucrurile extrem de dificile erau prezentate pe inteles, pentru ca programarea in ALGOL '68 nu era un lucru simplu, din moment ce recursivitatea o luase cu mult inaintea implementarilor, iar domeniile de definire ale variabilelor abia limbajul C daca le-a implementat cat de cat in anumite nuante, din moment ce avea definiri de blocuri.

Fiecare curs era bine structurat, clar prezentat si maniera de expunere punea in evidenta calitatile exceptionale ale unui profesor adevarat, desi tanar in acele vremuri.

Cand am ales in primavara anului 1970, pentru lucrarea de diploma RUTINE INTERPRETATIVE SI RUTINE COMPILATIVE am avut marea onoare de a-l avea pe domnul profesor Dragoș VAIDA coordonator. Il stiam pe profesorul care preda. Il stiam pe cercetatorul stiintific cu biroul de la etajul al patrulea din centrul de Calcul al ASE. Conducatorul lucrarii de diploma profesorul Dragoș VAIDA mi-a dezvaluit o alta fateta, aceea a unei puternice personalitati, autor al unor lucrari de pionierat in domeniul construirii compilatoarelor, prin abordari de inalt nivel teoretic. Domnia sa mi-a oferit spre documentare o serie de carti in mare voga in acei ani dar mi-a oferit fara rezerve manuscrisul lucrarii ALGORITMI DE COMPILARE, ce avea sa apara in anul 1971 la Editura Didactica si Pedagogica. Am fost surprins de gestul domniei sale si am cautat prin tot ceea ce am construit in lucrarea mea de diploma sa fac lucruri care sa fie corecte si bine documentate. Discutiile pe capitole au fost insotite de sfaturi si de sugestii, astfel incat consider ca pe parcursul intregii colaborari am avut foarte multe lucruri de invatat. Profesorul Dragoș VAIDA publica in reviste importante si participa la conferinte internationale, noi ca studenti aflam despre acestea cand veneau sa tina cursuri alte persoane si de fioecare data se vedea diferenta, rugandu-l la intoarcerea de la conferinte sa reia multe dintre problemele predate ce ceilalti, problemele fiind dificile pentru respectivii... M-a impresionat la profesor faptul ca venea la costum, cravata si avea o batista care ii dadea o anumita distinctie. De cate ori il intalneam pe profesor la Coloane la Romana, domnia sa venind catre cabinetul de la etajul al patrulea din Centrul de Calcul si il salutam, scotea palaria in fata noastra si ne minunam de acest gest de politete al unui om deosebit, fata de noi care eram numai niste studenti. Azi, cum stau lucrurile?... In anul 2001 am avut onoarea ca in calitatea mea de sef al Catedrei de Informatica Economica sa fiu la masa prezidiului celei de a V-a editii a Conferintei Internationale de Informatica Economica, prilej cu care profesorului Dragoș VAIDA i-a fost decernat Premiul Grigore MOISIL pe anul 2000. In Revista Informatica Economica, vol. 5, nr. 1, 2001 au fost prezentate argumentele care au stat la baza nominalizarii domnului profesor Dragoș VAIDA. Acum la ceas aniversar, ma alatur celor care i-au fost studenti si ii urez Domnului Profesor Dragoș VAIDA un calduros

LA MULTI ANI! 

(articolul  scris în 2013 este preluat de pe site)

(29 septembrie 2017)

Victor Patriciu

Pe profesorul Victor PATRICIU îl cunosc din vremurile de demult, pe când și el și eu eram asistenți universitari, el la Academia Militară Tehnică, iar eu la Academia de Studii Economice. Am urmărit activitatea sa cu totul specială și m-a impresionat tenacitatea cu care urmărește domeniile de cercetare, profunzimea cu care se documentează și originalitatea soluțiilor pe care le-a dat la problemele de rezolvat. Profesorul Victor PATRICIU este un nume de referință în informatica românească și cine vrea să vorbească despre securitatea informatică nu are cum s-o facă fără să rostească numele Victor PATRICIU. este născut în 25 iunie 1951 și a terminat Computer Science de la Timișoara în 1975. A obținut un doctorat cu  Magna cum Laudae la Politehnica din București în 1993. A urcat toate treptele desăvârșirii profesionale și academice, ajungând în profesor universitar în anul 1997. Este conducător de doctorat din același an. Am avut ocazia să colaborăm cu mai multe prilejuri și aici dau exemple:

- cursul de master BRIE de la Giurgiu unde a predat cursuri de securitate;

- cursul de master Securitate Informatică din ASE;

- membru în comisii de susținere publică de doctorate;

- participarea la examene de doctorat pe probleme de securitate;

- publicarea de articole în revista Informatica Economică unde eram editor șef.

Am apreciat foarte mult tot ceea ce a realizat profesorul Victor PATRICIU pentru că a pus pasiune și seriozitate în munca sa și lucrurile temeinice pe lângă faptul că se văd, rămân. Profesorul Victor PATRICIU  a scris cărți precum:

• Victor-Valeriu PATRICIU, Monica ENE-PIETROȘEANU, Ion BICA, Iustin PRIESCU - Semnaturi electronice si securitate informatica : aspecte criptografice, tehnice, juridice si de standardizare, Editura Bic Bic All, București, 2006, 607 pg.
• Victor-Valeriu PATRICIU, Monica ENE-PIETROȘEANU, Ion BICA, Costel CRISTEA - Securitatea informatica in UNIX si Internet, Editura Tehnica, Bucuresti, 1998, 558 pg.
• Victor-Valeriu PATRICIU, Monica ENE-PIETROȘEANU - Securitatea comertului electronic, Editura Bic All, București, 2001, 422 pg.
• S. Nicolăescu, V.V. Patriciu, I. Priescu, F. Smarandache – Monitoring of Networks Security, Editura HEXIS Church Rock, USA, apariţie 2012 
• Victor-Valeriu PATRICIU - Criptografia şi securitatea reţelelor de calculatoare cu aplicaţii în C şi PASCAL, Editura Tehnică, București, 1994, 320 pg.
• Victor-Valeriu PATRICIU, Ioana VASIU, Șerban-George PATRICIU - Internetul şi dreptul, Editura ALL Beck, 1999, 456 pg.

A publicat articole valoroase în reviste de specialitate de la noi, dar și din alte țări și a fost profesor invitat la universități din țară și din străinătate. În anul 2013 asociația INFOREC a hotărât ca profesorului Victor PATRICIU  să i se acorde diploma și medalia Grigore MOISIL pentru contribuții de excepție la dezvoltarea învățământului de informatică economică din țara noastră.

Cu profesorul Victor PATRICIU m-am convins cu adevărat că bănățenii sunt fruncea.

(29 septembrie 2017)

Cărți HTML, PHP

Acum toată lumea se vede designer de aplicații web, adică wbdesigner și de aceea a explodat atât scrierea de cărți orientate pe web, cât și cărți mai complicate destinate dezvoltării ceva mai aplicate pe probleme specifice unor clase largi de utilizatori, propunându-se soluții care să fie utilizate cât mai eficient, cu rezultate imediate și la costuri minime. Sunt lucrări făcute de profesioniști, căci numai aceștia au capacitatea de a veni cu lucruri concrete, neșcolărești, așa cum eram obișnuiți cu anumiți autori care în timp ce scriau cărțile mai buchiseau și ei câte ceva din chestiunile de programare și de limbaje de programare. Cărți despre aceste abordări am achiziționat și utilizat în aplicațiile mele web.

• Cristian DARIE, Mihai BUCICA -PhP 5 si MySQL pentru comert electronic Editura TEORA, Bucuresti, 2004, ISBN 1-59496-032-1, 598pg
• Stefan TANASA, Cristian OLARU - Dezvoltarea Aplicatiilor WEB folosind JAVA, Editura POLIROM, Iasi,2005, ISBN 973-681-789-X, 250 pg
• Traian ANGHEL - Dezvoltarea aplicatiilor WEB folosind XHTML, PHP si MySQL8, Editura POLIROM, Iasi, 2005, ISBN 973-681-907-3, 462 pg.
• Traian ANGHEL - Programarea in PHP, generarea de continut multimedia, Editura POLIROM, Iasi, 2006, ISBN 973-46-0305-1, pg238
• Traian ANGHEL - Programarea in PHP, Generarea de Continut Multimedia , Editura POLIROM, Iasi, 2006, ISBN 973-46-0305-1, 231 pg.
• Traian ANGHEL - Programare WEB pentru liceu, Editura POLIROM, Iasi, 2008, ISBN 978-973-46-0964-2, 406pg.
• Marcel Andrei HOMORODEAN, Irina IOSUPESCU - Internet si Pagini WEB Editura Niculescu, Bucuresti,2006, ISBN 973-568-914-6,192pg
• Ionel SIMION - Proiectarea Paginilor WEB , Editura TEORA, Bucuresti,2005, ISBN 973-20-1021-5, 192pg
• Lenuta ALBOAIE, Sabin BURAGA - Servicii WEB. Concepte de baza si implementari, Editura POLIROM,Iasi, 2006, ISBN 978-973-681-522-5, 319 pg
• Sabin BURAGA (coordonator) - Aplicatii Web la Cheie, Studii de Caz Implementate in PHP Editura POLIROM,Iasi,2003, ISBN 973-681-456-4, 268 pg
• Teodor GUGOIU - HTML, XHTML, CSS si XML prin exemple. Ghid Practic, Editura TEORA, Bucuresti, 2007, ISBN 978-1-59496-059-8, 356 pg
• Mioara GHEORGHE, Monica TATARAM, Corina Achinca, Ioana PESTRITU - Informativa - manual pentru clasa a XII-a, Editura CORINT, Bucuresti.2007, ISBN 978-973-135-128-5, 288pg.
• Pavel NĂSTASE, Floarea NĂSTASE - INTERNET World Wide Web JavaScript - HTML - Java, Ed. Economica, 1998, Bucuresti.

Consider că pentru aplicațiile de nivelul anului 2017 atfel trebuie puse problemele pentru că se impune ca dezvoltatorii noștri să lucreze cu mult mai mult la interfețe pentru a le face și mai eficiente dar și mai pretențioase, căci empirismul nu mai are ce căuta în nicio aplicație web.
Cărțile de  HTML, PHP trebuie mult mai mult axate pe chestiuni practice pornind de la tipologiile de probleme cu care se confruntă cei ce doresc să devină dezvoltatori. Transferul de experiență trebuie făcut altfel decât se face acum, de la a enumera instrucțiuni, sintaxă și alte detalii, căci cei ce doresc să dezvolte aplicații web nu sunt căzuți din cer, ci vin cu un bagaj consistent de cunoștințe și cărțile nici nu trebuie să-i plictisească și nici să-i enerveze.

(29 septembrie 2017)

Volume de la conferințe

Volumele de la conferințele de informatică au fost tipărite în cu totul alte condiții decât se realizează publicarea acum, atunci tipărirea se făcea fie prin litografiere, fie în tipografii cu metode clasice de atunci, căci de calculatoare nu se vorbea, iar culegerea de texte se făcea nu departe de metodele lui Johannes Gutenberg, cu litere de plumb și cu cerneluri fără prea multă automatizare. În acele vremuri am participat la multe astfel de manifestări științifice de informatică, fiind la început de drum și doritor să cunosc cât mai bine acestă lume a informaticii din cercetare, din învățământ dar și din practica întreprinderilor, căci acolo se întâmplă lucrurile benefice pentru toată lumea prin computere. Dintre manifestările științifice enumăr numai pe cele la care am participar, ele fiind cu mult mai multe, dar niciodată nu vor fi cunoscute toate, drept care cer iertare celor nemenționați.

Simpozion de informatica si conducere, Cluj-Napoca, cu prima ediție în anul 1975 a reunit de fiecare dată spuma informaticii din țara noastră fiind o manifestare de mare anvergură prin gradul de cuprindere și prin participarea celor mai importante nume ale informaticii românești. Acolo, la ediția a III_a din 1977 a fost prezentată lucrarea Model de conducere prin simulare a proceselor de productie dintr-o sectie, Al III-lea Simpozion de Informatica si conducere, realizată de Ludovic TOVISSI, Ion IVAN, Emil MOSCOVICI, iar rezumatul a fost  publicat in volum la pg. 80

Simpozionul Modelarea cibernetică a proceselor de producție, organizat de facultatea de Cibernetică  din ASE, Bucuresti și de Comisia de Cibernetică a Academiei RSR a avut prima ediție în 1980 a avut mai multe secțiuni de informatică, dând posibilitatea celor care proiectau sisteme informatice, dar și celor care dezvoltau software să vină să-și prezinte rezultatele. Am participat împreună cu colegii mei Tudor BARON și Alexandru BALOG la a III-a ediție cu o comunicare intitulată Aspecte privind definirea metricilor pentru evaluarea calitatii produselor program, care se găsește în volum la paginile 573-580.

Conferința națională de cibernetică economică organizată începând cu anul 1982 de către Academia RSR și ASE București avea ca tematică  Cibernetica în slujba dezvoltării economico-sociale a țării. Catedra de Cibernetică economică de după 1989 a organizat tot felul de manifestări științifice începând numărătoarea de la 1, deși era continuatoarea unei tradiții care i-ar fi pemis ca acum în anul 2017 să aibă o conferință al a 46-a ediție, care este mare lucru dacă judecăn și după vechime.
Al III-lea Congres Mondial de Cibernetică și Sisteme Generale,  București din 25-29 august 1975 a avut numeroase secțiuni de informatică, iar la deschiderea din Aula Magna a Academiei de Studii Economice pe lângă mesajele oficiale citite de marii organizatori D.J. Rose și Manea Mănescu, am avut plăcerea să-l ascult pe Silviu Guiașu cu o prezentare despre aspecte teoretice din teoria informației.

(28 septembrie 2017)

Reviste de informatică

Dacă imediat după Revoluția din 1989 piața de tipărituri a fost invadată de ziare de scandal și reviste deochiate, simultan au apărut și multe reviste despre calculatoare, unele preluate după exemplele din străinătate, altele fiind însă creații românești. Viața a arătat că literatura scrisă este viabilă dacă și numai dacă cititorul găsește în ea exact ceea ce are el nevoie pentru a soluționa problemele cu care se confruntă. Aceeași cauză care a generat moartea presei scrise și nu mai există ziare prin chioșcuri, a făcut ca revistele despre calculatoare sau despre software sau despre informatică să dispară. Cititorul

nu este interesat în niciun caz de:

- lucruri aproximative;

- gargară ieftină;

- ceea ce deja știe din alte surse;

- lucruri vechi și prăfuite;

- teorii care nu duc niciunde;

- banalități excentrice;

- pierderea propriului timp;

- lucruri lipsite de originalitate;

- subiecte particulare;

- chestii ineficiente;

- soluții neaplicabile;

- răfuieli neproductive;

- a cheltui banii fără folos.

Mie mi-au prins bine acele reviste pentru că acolo am publicat niște rezultate ale cercetărilor pe care le-am întreprins împreună cu unii dintre colegii și prietenii mei.

Buletinul român de informatică - BRI, este o revistă extrem de profesională publicată sub egida ICI și acolo erau articole ce se defineau ca barometru cu ceea ce se întâmpla în informatica de top din țara noastră. Ea realiza un echilibru între teorie și practică și uneori făcea treceri în revistă ale unor manifestări științifice din lumea informaticii. A apărut între anii 1980 și 1990 cu regularitate, fiind bilunară.

Revista Română de Informatică şi Automatică - RAIRO este o revistă care apare tot sub egida ICI, fiind de un nivel înalt de exigență și profesionalism. Mă laud cu acest prilej că de câțiva ani fac parte din colegiul de redacție al acestei reviste și știu cât de mult se muncește pentru asigurarea nivelului de calitate cu care ICI ne-a obișnuit pe toți.

Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică - SCCECE, este revista fondată de marele profesor Manea MĂNESCU, revistă care a apărut în anul 1966. În bordul științific al revistei

s-au găsit personalități precum: Octav Onicescu,  Grigore Moisil, Nicolae Racoveanu, Edmond Nicolau, L. Tövissi,  Vladimir Trebici, I. Cuculescu, Octavian Stănăşilă, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Aristide Halanay,  Mircea Petrescu,  Gheorghe Boldur, Ion Văduva, Silviu Guiaşu, John Rose, C.V. Negoiţă, Robert Vallé și multe alte nume de referință. În paginile revistei s-au publicat articole din zona informaticii care includeau rezultate originale ale cercetătorilor legate de ingineria sofyware, de optimizări în dezvoltarea de softare, de eficiența utilizării bazelor de date, dar și probleme moderne ale rețelelor neuronale, ale data mining și cele legate de managementul calității aplicațiilor informatice sau probleme legate de aspectele teoretice ale economiei generate de aplicațiile înformaticii ca factor de potențare a muncii intelectuale și de creare a plusvalorii. Este revistă ISI de câțiva ani și am a mă lăuda că am început să public în paginile ei articole încă din 1977, perioada în care lucram la teza de doctorat și am continuat relativ constant mulți ani după aceea.

Revista Informatica economică este apărută în 1997 și așa cum îi arată numele, este destinată publicării de articole de către toți cei care au preocupări in domeniu și care au posibilitatea de a oferi soluții originale spre analiză și spre generalizare. Am a mă lăuda că în intervalul 2007 - 2016 am fost editorul șef al acestei reviste și împreună cu o serie de colegi valoroși am reușit să o menținem la un standar ridicat de calitate. Nu am să spun aici nimic despre ce și cât am publicat pentru a nu se concluziona că cine împarte, parteți face.

Au intrat în piață și s-au găsit la chișcuri revistele:

PC magazin.

PC REPORT, revistă lunară cu primul număr în 1991 la Tîrgu Mureș. Aici am publicat articole privind compresia de date, căci împreună cu Daniel VERNIȘ aveam niște rezultate originale interesante, bazate pe multe date experimentale.

PC WORLD, are primul număr apărut în 1993.

NET Reort, are primul număr apărut în 1991.

Computer Wold are numele legat de cel al Mihaelei GORODCOV.

BYTE, are primul număr apărut în 1994 și are un corespondent valoros în USA. Și în această revistă am plublicat ceva, șucru de care sunt foarte mândru și în ziua de azi.

Revista de statistică a publicat și ea articole de informatică mai ales prin faptul că sistemul statistic este unul dintre cele mai bine informatizate sisteme din economia noastră. Acolo am publicat și eu câteva articole începând cu 1977, ea având prima apariție în anul 1952. La această revistă am apreciat ancorarea ei în realitățile utilizării metodelor cantitative în studiul informaticii sub numeroase aspecte precum productivitatea programatorilor, calitatea programelor și diversitatea resurselor utilizate de programatori.

Au mai fost tentative de a realiza reviste de informatică științifice, dar acestea necesită pe lângă bunele intenții o importantă forță umană și financiară. Chia și numai în format digital, o revistă necesită eforturi foarte mari pentru a fi atractivă și pentru a obține o cât mai bună vizibilitate.
Revistele de informatică au o viață influențată de numeroși factori dintre care noutatea a ceea ce conțin este esențială. În contextul informațiilor de pe Internet este foarte greu ca o revistă de informatică să supravieșuiască. Ea trebuie să aibă un asemenea conținut încât cititorul să fie atras, să nu-l găsească pe Internet și el să găsească acolo soluții la problemele lui concrete.

(28 septembrie 2017)

Cărți de C, C++ și C#

Limbajul C și derivatele lui ulterioare C++ și C# au prins în lumea programatorilor pentru:

- simplitate;

- mbogăție;

- ușurință.

De aceea au apărut și compilatoare extrem de puternice, dar și cărți care să-i facă pe programatori să utilizeze cât mai bine resursele în marea lor diversitate, pentru a obține cele mai eficiente soluții. Cărți trecute aici dar și folosite sunt:

• Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Structuri de date si obiecte in C++, Editura CISON, Bucuresti, 1998
• Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Limbajul C++ prin exemple, Editura CISON, Bucuresti, 1995, pg. 256, ISBN 973-96370-0-0.
• Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Structuri de date si obiecte in C++, Editura CISON, Bucuresti, 1998
• Ion IVAN, Ion SMEUREANU - PROGRAMAREA IN LIMBAJUL C, Culegere de probleme, Editua ALFAR, Rm. Valcea, 1992 261 pg, ISBN 973-95080-6-5
• Sorin TUDOR - Bazele programarii in C++, Editura L&S, Bucuresti, 1998,300pg., ISBN 973-96382-7-9
• Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol 1 : partea I : Limbajul C, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 309 pg.
• Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol. 2 : Limbajul C++, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 519 pg.
• Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol. 2 : Limbajul C++, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 1996, 1030 pg.
• Liviu NEGRESCU - Limbajele C şi C++ pentru începători : Programe de optimizare şi grafică. Vol. 4, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 407 pg.
• Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ - Programarea orientata obiect in limbajul C++, Editura CISON, București, 2002, 333 pg.
• Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ, Adriana REVEIU - Visual C#.Net, Editura CISON, București, 2004, 311 pg.
• Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ, Ion IVAN - Structuri si obiecte in C++ : note de curs si teste grila, , Editura CISON, București, 1998, 189 pg.
• Mirel COȘULSCHI, Octavian MUSTAFA. -Programare în C++ : Concepte moderne şi aplicaţii, Editura Prouniversitaria, Craiova, 2015
• Dragoș ACOSTĂCHIOAE - Programare C şi C++ pentru Linux, Editura Polirom, Iași, 2002, 216 pg. 
• Laurenţiu PĂDEANU - Programarea orientată pe obiecte în limbajul C++ : Suport de curs, Editura Eurobit, Timișoara, 1993, 110 pg.
• Ioan JURCĂ - Programarea orientată pe obiecte în limbajul C++,, Editura Eurobit, Timișoara, 1992, 134 pg.
• Liviu NEGRESCU, Lavinia NEGRESCU - Limbajul C# pentru începători : depanarea programelor şi tratarea erorilor; proprietăţi, tablouri şi clasa Array. vol.6: Mediul de programare Visual Studio C#, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2005, 200 pg.
• Dorin IRIMESCU, Cristian MORĂRESCU - Programmieren mit C und C++, Editura Printech, București, 1997.

Cărți de C, C++ și C# au o largă răspândire în rândurile programatorilor pentru că cele trei limbaje ilustrează cel mai bine evoluția de la programarea structurată către programarea orientată obiect, cu creșterea accelerată a reutilizabilității construcțiilor prin tehnici de generare evoluate care pornesc de la stabilirea moștenirii de proprietăți în raport cu componente de bibliotecă transformate ușor în operanzi prin transmitere de proprietăți de la parte către întreg.

Mai sunt și alte cărți valoroase despre acest limbaj pe care le știu, dar de care mă voi ocupa în perioadele viitoare pentru că nu doresc să nu fie consemnate aici, căci din ele am reținut elemente interesante pe care le-am și folosit în activitatea mea de la catedră și încă îmi mai sunt necesare.

(28 septembrie 2017)

Publicațiile de informatică

Fără a greși deloc, spun că suntem o nație de persoane care scriu, scriu și iar scriu, uneori chiar mai mult decât ar face-o dacă cineva le-ar dicta-o, căci până la un punct cărțile, articolele și extrasele din proceedings-uri aduc puncte foarte necesare promovărilor. Pentru unii care mai dau și lovitura cu best sellers-uri mai le aduc și bănet cu sacul.

Cunoscând pe unii autori le-am purtat respectul, cum pentru unii nu am avut nicio considerație pentru că știam cum scriu cărțile, mai ales că a pune monopolul pe un domeniu este și indecent dar și imoral, lucru pe care editurile de dinainte de 1989 îl practicau doar pentru că exista un parandărăt de 30% din drepturile de autor statuat între părți și mai ales respectat tacit de ambele tabere ca tîrg murdar.

După 1989 au apărut și edituri și autori foarte mulți, existând o concurență acerbă în a fi primii care ies cu ceva pe piață pebtru a rupe gura târgului, pentru a avea o cifră de afaceri cât mai mare, căci este vorba de economie de piață, inclusiv prin condiționări de o vulgaritate crasă privind dezvoltarea ritmului de achiziții de carte în preajma examenelor la oarece discipline, cu profesori-autori de volume supraevaluate, grupul țintă fiind definit 100% prin concordanța între cuprinsul cărții și structura programei analitice a disciplinei de examen.

Un business drăgălaș s-a făcut și cu manialele de liceu și se mai face, căci se știe cu rigurozitate numărul de elevi, potențiali cumpărători și dorința editurilor de a face profit, corelația fiind legată de riscul pierderii licitațiilor, căci informatica a ajuns și la ciclul de învățământ unde manualele se distribuie gratuit, iar chestia este identică cu mersul gratuit al pensionarilor pe mijloacele de transport în comun supraterane, formă de a scoate din rahat pe prestatorii de servicii.

Am scris și eu un manual, dar eroarea perpetuată de editură între byte și bit m-a umplut de scârbă și oroare, iar privirea cu detașare mă determină să fieu rezervat față de mocirla editării de manuale, căci cu cei 7% din prețul manualului dați autorului, niciun autor nu și-a cumpărat vreodată un Ferarri și nu-și va cumpăra în veacul veacurilor, vorba marelui Ștefan din piesa lui Barbu ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA, actul I, scena a VIII-a.
Publicațiile de informatică sunt nenumărate, cărți, reviste care n-au rezistat, volume de la conferințe, materiale multimedia și multe, foarte multe chestii puse în mediile virtuale. Cărțile și volumele de la conferințe ar fi un business dar cu riscuri enorme, căci lumea nu prea mai citește cărți tipărite.

În continuare voi scrie despre cărți, ceva mai mult, despre reviste, ceva mai puțin căci revistele de informatică nu au rezistat și am să scriu și despre volumele lucrărilor prezentate în conferințe, deși au un circuit ceva mai restrâns, că așa dă bine oricărei istorii a informaticii manifestată la mioritici.

(28 septembrie 2017)

Cărți de structuri de date

În opinia mea cărțile de structuri de date reprezintă abecedarul definirii și utilizării re resurse pentru orice dezvoltator de software, fără a trece la scrierea de variante de programe, prin alegerea celor mai potrivite dintre ele, pornind de la cunoașterea în prealabil a proprietăților pe care structurile de date le au. Una este a scrie un program de inversare a unei matrice folosind ca structură de date o matrice definită prin linii și coloane și cu totul altfel stau lucrurile dacă programatorul va construi un fișier în care are atâtea articole câte elemente are matricea sau și mai rău, linii sau câte coloane are matricea, iar referirea unui element ar presupune de fiecare dată deschiderea fișierului, cu localizarea elementului căutat.  dacă însă se lucrează cu o matrice rară de un milion de linii și un milion de coloane, ar fi o catastrofă să se lucreze cu blocuri de  matrice de dimensiuni mai mici definite static în loc să se lucreze cu o structură dinamică să zicel listă dublu înlănțuită.

Cam toate cărțile de structuri de date sunt construite după aceeași regulă, folosindu-se un șablon unitar pentru fiecare structură, descriere, proprietăți, funcții, soluții pentru operații pe ele cu proceduri nerecursive, proceduri recursive, evaluări de complexitate și biblioteci eficiente de texte sursă cu abordări clasice, respectiv, obiectuale. Există nenumărate cărți despre acest subiect și am extras doar o parte din ele, fiindcă nenumărați autori au fost ispitiți să scrie în legătură cu acestea, căci perfecțiunea atrage ca un magnet. Cărțile de  structuri de date își au rădăcinile în vechimea programării de la tătucul D.E. KNUTH, căci ele a scris cu ardoare despre toate acestea folosind calculatorul său ipotetic cu soluțiile perfecte date în limbajul perfect MIX, niciodată, bag samă, implementat 100% și la scară planetară pentru a fi folosit de noi, epigonii săi cei nevrednici.

• Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 1, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 768 pg., ISBN 978-606-505-032-7.
• Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 2, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 532 pg., ISBN 978-606-505-033-4
• Cristian BOLOGA - Algoritmi si structuri de dateEditura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005, ISBN 973-651-003-8, 323pg.
• Ioan TOMESCU - Data Structures, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2004, ISBN 973-575-866-0, 206 pg.
• Emanuela CHERCHEZ, Marinel ȘERBAN - Programarea in limbajul C/C++, Editura POLIROM, Iasi, 2006, 291pg, ISBN (10)973-46-0109-1
• Valentin CRISTEA, Irina ATHANASIU, Eugenia KALISZ, Valeriu IORGA - Tehnici de programare, Editura TEORA, Bucuresti, 1997, 169 pg, ISBN 973-601-072-4
• Marian GHEORGHE, Octavian PATRASCOIU, Marius MARIAN, Eugen DUMITRASCU - Tehnici de programare Editura Universitaria, Craiova, 2007, 217pg, ISBN 973-742-304-6
• Ion IVAN, Cristian IONIȚĂ, Cătălin BOJA, Marius POPA, Adrian POCOVNICU, Daniel MILODIN - Practica dezvoltarii software orientata pe structuri de date, Editura ASE, Bucuresti, 2005,223pg, ISBN 973-594-630-0
• Valeriu IORGA,Cristian OPINCARU, Corina STRATAN, Alexandru CHIRIȚĂ - Structuri de date si algoritmi. Aplicatii C++ folosind STL, Editura POLIROM, Iasi, 2000, 349pg, ISBN: 973-681-872-1
• Clara IONESCU TEXE - Proiectarea si analiza structurilor de date spatiale. Quad-arbori,Editura Presa Universitara Clujana, Cluj Napoca, 2006,360 pg., ISBN (10)973-610-460
• Mirela Catrinel VOICU - Aplicatii cu baze de date si structuri de date in JAVA, utilizand mediul de programare JBuilder, Editura Universitatii de Vest EUV, Timisoara, 2007, 191pg, ISBN 978-973-125-128-8
• Ion ODĂGESCU, Gheorghe MANOLACHE - Structuri arborescente de date aplicate in economie,Editura Universitatea XXI, Iasi, 2008, 212pg, ISBN 978-973-7889-82-9
• Catalin NĂCHILĂ, Dorel DUȘMĂNESCU - Structuri de date si algoritmi in limbajul C++,Editura SOLNESS, Timisoara, 2009, 313pg, ISBN 978-973-729-187-5
• Teodor RUS - Data structures and operating systems, John Wiley & Sons, Bucureşti, 1979, 364 pg.
• Ion IVAN, Paul Pocatilu,  Romică ADAM, Mark ZSOLT- Structuri de date. Culegere de probleme, ASE Bucureşti, 2000
• Ion IVAN, Romică ADAM - Structuri de date si Programe Pascal, Bucuresti,1992
• Ion IVAN, Romică ADAM - Culegere de probleme – Structuri de date, Bucuresti, 1992
• Ion IVAN, Doru UNGUREANU - Structuri de Date. Ghid pentru elaborarea proiectelor, Editura ASE, Bucuresti, 2003, 70 pg., ISBN 973-594-316-6.

Am a mă lăuda și eu cu ceva: câteva zeci de ani am predat la studenții de la secția de informatică disciplina numită Structuri de date, care are corespondent pe colo și pe colo Data structure, iar faptul că am stămânit cât de cât programarea în limbaje de asamblare mi-a permis să văd dincolo de banalitatea de progrmator, ce și cum cu utilizarea eficientă a zonelor de memorie ca raport între ceea ce este ocupat de informația utilă, de ceea ce este folosit pentru implementarea mecanismelor de referire a elementelor din fiecare tip de structură de date. 

(28 septembrie 2017)

Doctorate în informatică

Doctoratele din informatica de dinainte de 1990 se deosebesc radical de doctoratele de după 1990 și nu mai au nicio legătură cu doctoratele de după 2011, după decretul semnat de Emil BOC legat de cum se pregătește un stagiu doctoral, pentru că pe vremuri:

- numărul de conducători de doctorat nu era așa de penibil de mare ca acum;

- doctoratul nu era învățământ de masă;

- durata stagiului doctoral era obligatoriu de 4 ani pentru examene și referate;

- elaborarea tezei avea obligatoriu o durată a ei, fără a se suprapune cu examenele;

- comisiile de examene de doctorat aveau caracter solemn și exigent;

- susținerea tezelor avea un ritual, iar furcile caudine ale exigenței erau dure;

- tribunalele și justiția nu-și băgaseră coada în știință;

- doctoranzii profesorii coordonatori de doctorat;

- doctoratul se plătea cu 15% în plus la salariu pentru cei ce-l aveau;

- rata de susținere a tezelor era cam de 1:5, adică la 5 doctoranzi 4 ratau;

- transparența avea un nivel atât de mare încât nimeni nu-și permitea compromisuri;

- graba nu era un element care să genereze ambiții penibile de niciun fel.

Trebuie remarcat că profesorii coordonatori de teze de doctorat cu teme dinn informatică nu aveau la rândul lor doctorate în informatică pentru simplu fapt că acest domeniu, informatica în cele trei variante de informatică teoretică, computer science și informatică economică nu existaseră până în 1950, ci erau oameni de știință care studiaseră domenii de top la vremea lor și care avuseseră capacitatea dea se apropia de acest nou domeniu și de a-l frecventa, inclusuv de a face cercetări, unde obținuseră rezultate dintre cele mai deosebite și aici numesc pe academicienii Grigore MOISIL și Tiberiu POPOVICIU, pe profesorul Solomon MARCUS, dar și pe profesorii Mihai DRĂGĂNESCU, Mircea PETRESCU, Ludovic TOVISSI, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU. Informaticienii anilor'70 care au doctorate în informatică precum Vasile BALTAC, Octavian BÂSCĂ, Horia GEORGESCU, Adrian ATANASIU, Afrodita IORGULESCU, Valentin CRISTEA, Nicolae ȚĂPUȘ, Vasile PETEANU, Ștefan NIȚCHI, Victor PATRICIU, Ștefan MĂRUȘTER au avut astfel de coordonatori științifici, oameni de știință de o valoare incontestabilă.

Abia generațiile de doctoranzi de după 1995 care au avut conducători științifici care și-au făcut teze de doctorat cu teme de informatică este corect să se spună că sunt doctori adevărați din punct de vedere formal în informatică, deși s-a tot vorbit de domenii fundamentale și apoi de specializări. Doctoratul a avut o perioadă grea după 23 august 1944, foarte mulți specialiștii cu dosare politice curate, fiii de muncitori și de țărani de la CAP dar și memnri ai P.M.R., trebuind să urmeze studiile doctorale în Uniunea Sovietică, devenind doctori sau candidați în științe la revenirea în după terminarea stagiilor la universitățile de acolo. După plecarea armatelor sovietice de la noi din 1958  și cu deosebire după plenara de partid din din 15-22 aprilie 1964 unde s-a adoptat Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, s-a produs o răcire a relațiilor cu marele vecin de la Răsărit, lucru reflectat și în studiile doctorale, începând  mai timid cu decretul 13/18.XI.1965.

Despre doctorat vorbește în decretul cu numărul  1058 DIN 15/11/67 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România unde articolul 5 precizează:

ART. 5 

Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregatire si din sustinerea tezei de doctorat. 

Pe durata stagiului de pregatire, persoanele care efectueaza acest stagiu sint doctoranzi. 

Stagiul de pregatire poate avea durata de cel mult 4 ani. 

Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru acesti doctoranzi constituie stagiu de pregatire. 

Numarul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de stiinta, de Consiliul de Ministri. Repartizarea pe specialitati se face de Ministerul Invatamintului in colaborare cu Academia Republicii Socialiste Romania si cu acordul Consiliului National al Cercetarii Stiintifice si Comitetului de Stat al Planificarii. 

Un conducator stiintific nu poate indruma in acelasi timp mai mult de 10 doctoranzi. 

ART. 10 

Stagiul de pregatire se desfasoara sub indrumarea unui conducator stiintific de specialitate. 

In timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pina la 4 examene de verificare temeinica a pregatirii sale de specialitate, si pe baza cercetarilor stiintifice efectuate, sa lucreze la intocmirea tezei de doctorat. 

ART. 19 

Titlul de candidat in stiinte confirmat sau recunoscut de Comisia superioara de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor in stiinte este echivalat de drept cu titlul de doctor docent in stiinte. 

ART. 20 

Titlurile de doctor obtinute in tara pina in anul 1952 si nerecunoscute de Comisia superioara de diplome pina la data de 18 noiembrie 1965, precum si titlurile stiintifice obtinute in strainatate vor putea fi echivalate de Comisia superioara de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent in, stiinte tinind seama de activitatea stiintifica desfasurata dupa obtinerea titlului. 

ART. 21 

Academia de stiinte social-politice "Stefan Gheorghiu" si Institutul de studii istorice si social-politice, de pe linga Comitetul Central al PCR se asimileaza, in ce priveste drepturile de acordare a titlurilor stiintifice si de organizarea doctoratului, cu institutiile de invatamint superior. 

ART. 23 

Decretul nr.880/1965 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania, publicat in Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga. 

A existat decretul nr. 95 din 29 iulie 1975 privind trimiterea la studii, doctorat şi specializare în străinătate, ceea ce arăta o oarecare deschidere a statului comunist spre locurile unde știința dădea rezultate efective.

 Foarte des s-au dat hotărâri de guvern asemeni Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 de organizare a studiilor doctorale, ceea ce arată stabilitatea precară a;

- duratei stagiului doctoral;

- criteriilor de selecție pentru doctoranzi;

- specializărilor la doctorat;

- structurii stagiilor doctorale;

- ponderii actului creativ în realizarea tezei;

- condițiilor privind originalitatea;

- selecției conducătorilor științifici;

- domeniilor și specializărilor doctorale;

- condițiilor speciale legate de caracterul secret din teze;

- exigenței impuse pentru tezele de doctorat.

Acum  Guvernul României a aprobat în 29 iunie 2011 Codul studiilor universitare de doctorat care ulterior a fost amendat în 10 martie 2016. Această abordare arată că totul decurge ca la carte, după reguli extrem de precise, asemeni tehnologiilor deterministe din industrie, industrie unde creativitatea și originalitatea își au locul și rostul numai atunci când se concepe ceva, un proces, un produs, o linie tehnologică, restul merge după rutină, ceea ce nu este deloc cazul în situația studiilor doctorale, unde și inițiativa și creativitatea și originalitatea sunt pe primul plan, sunt determinante în acordarea titlului științific de doctor. Aceste încorsetări nu au caracterul specific proceselor creative și transformă doctoratul într-o activitate oarecare, asemeni rezolvării unei ecuații de gradul al doile, adupă ce elevul mai rezolvase alte o sută de astfel de ecuații.

Pentru informatică există următoarele specializări:

Calculatoare și tehnologia informației,

Informatică,

Informatică economică,

dar în multe locuri există teze de doctorat unde calculatorul electronic este element dominant în a se obține și a se valida  soluții originale din varii domenii. Conducătorii științifici ai acestor teze sunt absolvenți ai unor facultăți de specialitate din domeniul informaticii, dar în timp lucrând în alte facultăți s-au apropiat de domenii în care informatica este indispensabilă precum medicina, contabilitatea, arhitectura, construcțiile și multe alte domenii.

Specializarea de Informatică economică are un trecut sumbru, ea fiind asimilată forțat și samavolnic domeniului de Cibernetică economică și statistică și numai prin Ordinul Nr. 4843 din 1 august 2006 semnat de ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail HĂRDĂU a reușit să se desprindă deplin și definitiv de sub asuprirea nedreaptă a celor care au folosit informatica drept scut personal.

Trebuie remarcat faptul că în informatică stagiile doctorale au avut înainte de 1989 durate de 4-10 ani incluzând aici și sustinerea tezelor de doctorat, întrucât trebuiau date 2-4 examene în comisii formate din coordonatorul științific și alte două cadre didactice cu notorietate în domeniul definit de titulatura temei de examen, stabilit în planul de pregătire individuală a doctoranduluiși prezentate în fața catedrei de specialitate 2-3 referate. Rezultatele la examene nu erau obligatoriu note foarte mari, iar referatele primeau numai admis sau respins în urma unor desbateri foarte aprinse, neconvenționale și fără niciun menajament.

teza de doctorat înainte de a fi prezentată în ședință publică era obligatoriu să fie prezentată:

- sub formă de comunicări în conferințe importante  sau în secțiuni de informatică;

- în seminarii științifice la insitute de cercetări;

- în fața catedrei de specialitate și în prezența conducătorului științific.

În plus, de la locul de muncă trebuia o caracterizare privind profilul moral-politic al doctorandului. Această caracterizare însoțea o serie de piese de dosar pentru a primi avizul comitetului de partid unde era localizată universitatea și numai cu acest aviz se stabilea comisia de susținere a tezei de doctorat, iar finalul era stabilirea datei de susținere dacă și numai dacă referatele membrilor comisiei de doctorat erau favorabile. Nici susținerea tezei de doctorat nu era deloc o formalitate, în orice moment fiind posibilă apariția unor contestatari care studiaseră teza de doctorat depusă cu două săptămâni de întocmire a dosarului de susținere la biblioteca universității unde avea loc susținerea. Mai exista și un afiș care anunța clar cine susține, ce susține, unde susține teza , ziua, luna, anul, ora. Nu era acceptat sub nicio formă niciun viciu de procedură.
Doctoratele în informatică de demult se deosebesc de doctoratele în informatică de acum pentru că acum cu totul altfel se face documentarea și cu totul altfel se înțelege stagiul doctoral. Atunci latura calitativă era dominantă. Acum latura cantitativă este preponderentă, numărul de articole, numărul de pagini și citările fiind esențiale.

Fiind o temă de istorie, ceea ce se întâmplă cu doctoratele în informatică acum rămâne să discutăm cu altă ocazie, dar vom discuta, căci merită, mai ales că acum există software antiplagiat, vai de noi.

(27 septembrie 2017)

Învățământul de informatică

Trebuie spus din capul locului că în învățământul de informatică, indiferent de nivel, s-a făcut performanță deosebit de ridicată pentru că:

- selecția la examenele de admitere erau extrem de riguroase;

- se pica întotdeauna cu medii sub 8,50;

- cererea era ce 4-5 ori mai mare decât oferta de locuri;

- autoselecția juca un rol covârșitor;

- dificultatea în anii de studiu era extrem de mare;

- nivelul de inteligență cerut cursanților depășea cu mult media;

- responsabilitatea la locurile de muncă era cu totul specială;

- noncalitatea nu era posibil de acoperit în relația om-calculator;

- munca intelectuală avea un nivel istovitor;

- necesitatea de a învăța continuu era evidentă;

- obstacolele de natură intelectuală erau filtre hotărâtoare.

Numai așa se explică nivelul deosebit de ridicat al liceelor de informatică și cel al facultăților fie că se numeau Facultatea de calculatoare, Facultatea de cibernetică sau Informatica de la Universitate. Toată lumea știa că un absolvent de la oricare din cele trei facultăți este monedă deschimb cu indicele de paritate 1:18, adică la un specialist informatician se oferă 18 din ceilalți. Am lucrat în Centrul de Calcul al ASE și  acolo am ântâlnit ansolvenți de la cele trei facultăți și spun din practică despre existența unei diferențe ca de la cer la pămân dintre aceștia și oricare alt absolvent de studii superioare provenit de oriunde altundeva.

Diluarea învățământului de informatică pentru a deveni un învățământ de masă a avut efecte dintre cele mai ciudate din moment ce au obținut diplome persoane fără un nivel de cunoștințe corespunzător și fără un grad de înțelegere a problemelor specifice programării de înaltă clasă, lucru care s-a văzut fără niciun efort în calitatea sistemelor informatice dezvoltate în stil amatoristic sau în livrarea de aplicații informatice de o mediocritate strălucitoare în întunericul de nepătruns al performanței deșănțate pe care o generează risipa de resursă timp multiplicată la un număr impresionant de clienți așa cum se întâmplă la aplicațiile web mai ales.
Învățământul de informatică adevărată presupune o selecție pe măsură, lucru care de fapt este transformat în autoselecție din moment ce transparența totală dezvălui nivelul de exigență al disciplinelor și examenelor din anii de studii, nivel la care răspund numai cei dotați corespunzător de mama natură.

Voi rămâne în nota optimistă doar pentru faptul că numai câteva licee și numai câteva facultăți oferă societății elite în informatică, elite care de regulă își iau tălpășița spre meleaguri unde câștigă de 5-10 ori mai mult ca în spațiul nostru mioritic, bucolic, empiric și drăgălaș.

(27 septembrie 2017)