Învățământul de informatică

Trebuie spus din capul locului că în învățământul de informatică, indiferent de nivel, s-a făcut performanță deosebit de ridicată pentru că:

- selecția la examenele de admitere erau extrem de riguroase;

- se pica întotdeauna cu medii sub 8,50;

- cererea era ce 4-5 ori mai mare decât oferta de locuri;

- autoselecția juca un rol covârșitor;

- dificultatea în anii de studiu era extrem de mare;

- nivelul de inteligență cerut cursanților depășea cu mult media;

- responsabilitatea la locurile de muncă era cu totul specială;

- noncalitatea nu era posibil de acoperit în relația om-calculator;

- munca intelectuală avea un nivel istovitor;

- necesitatea de a învăța continuu era evidentă;

- obstacolele de natură intelectuală erau filtre hotărâtoare.

Numai așa se explică nivelul deosebit de ridicat al liceelor de informatică și cel al facultăților fie că se numeau Facultatea de calculatoare, Facultatea de cibernetică sau Informatica de la Universitate. Toată lumea știa că un absolvent de la oricare din cele trei facultăți este monedă deschimb cu indicele de paritate 1:18, adică la un specialist informatician se oferă 18 din ceilalți. Am lucrat în Centrul de Calcul al ASE și  acolo am ântâlnit ansolvenți de la cele trei facultăți și spun din practică despre existența unei diferențe ca de la cer la pămân dintre aceștia și oricare alt absolvent de studii superioare provenit de oriunde altundeva.

Diluarea învățământului de informatică pentru a deveni un învățământ de masă a avut efecte dintre cele mai ciudate din moment ce au obținut diplome persoane fără un nivel de cunoștințe corespunzător și fără un grad de înțelegere a problemelor specifice programării de înaltă clasă, lucru care s-a văzut fără niciun efort în calitatea sistemelor informatice dezvoltate în stil amatoristic sau în livrarea de aplicații informatice de o mediocritate strălucitoare în întunericul de nepătruns al performanței deșănțate pe care o generează risipa de resursă timp multiplicată la un număr impresionant de clienți așa cum se întâmplă la aplicațiile web mai ales.
Învățământul de informatică adevărată presupune o selecție pe măsură, lucru care de fapt este transformat în autoselecție din moment ce transparența totală dezvălui nivelul de exigență al disciplinelor și examenelor din anii de studii, nivel la care răspund numai cei dotați corespunzător de mama natură.

Voi rămâne în nota optimistă doar pentru faptul că numai câteva licee și numai câteva facultăți oferă societății elite în informatică, elite care de regulă își iau tălpășița spre meleaguri unde câștigă de 5-10 ori mai mult ca în spațiul nostru mioritic, bucolic, empiric și drăgălaș.

(27 septembrie 2017)