Cărțile de la ICI

Cărțile de la ITC erau de fapt documentații realizate de specialiști care știau despre ceea ce scriau și tocmai de aceea aveau un caracter nedidactic, bazat pe nevoia de a cuprinde în puține pagini cam tot ce trebuia spus despre subiectul anunțat în titlu.

Toate aveau coperțit șablon, iar numele autorilor erau scrise undeva pe o pagină interioară sau nu apăreau deloc, ceea ce dădea un caracter de anonimat suspect din punctul meu de vedere, adică ceva neasumat decât din denumirea instituției pusă pe copertă care ar fi girat cumva conținutului. Erau situații când numele autorilor apăreau explicit chiar pe pagina a doua din interior, de anunțare a lucrării, lucru care-mi garanta calitatea, mai ales că pe unii dintre autori îi știam de la conferințe.

Cărțile publicate de ICI erau de fapt metodologii în care erau date:

- definiții;

- proceduri;

- reguli;

- indicatori;

- șabloane;

- documente;

- fluxuri;

- etape;

- activități;

- cerințe;

- resurse;

- evaluări.

Am citit unele dintre metodologii pentru că studenții noștri mergeau în producție și printre locurile lor de muncă erau cele din centrele Teritoriale de Calcul unde se lucra după metodologiile ICI pentru toate etapele de realizare a sistemelor informatice și ale dezvoltării de software. Cărțile de la ICI erau un fel de biblii pentru analiștii și programatorii din centrele de calcul din țară, căci cu ele s-a procedat uniformizarea activităților de analiză, proiectare, programare, testare și implementare. Matodologiile funcționau ca un fel de standarde de urmat cu obligativitate, căci acolo se găseau răspunsurile la toate întrebările practicienilor, pentru a face munca lor de zi cu zi mai eficientă și mai riguroasă.
După 1989 când informatica s-a liberalizat, multe dintre centrele de calcul s-au restructurat, ceea ce a dus la îndepărtarea de documentațiile de pe vremuri. Multe dintre acele materiale le-am dat la topit în frenezia acelor momenteîn care am crezut că tot ce zboară se mai și mănâncă, ceea ce era cu totul fals. Cu lăturile din copaie, am aruncat și pruncul. Nasol.

(01 noiembrie 2017)

Implicațiile telefoniei mobile

Telefonia mobilă a revoluționat informatica din multe puncte de vedere dintre care amintesc:

- accesibilitatea;

- generalizare;

- diversitatea;

- ușurința;

- lejeritatea;

- prețul;

- 24/24 și 7/7;

- exigența;

- conectivitatea;

- colaborativitatea;

- versatilitatea;

- operaționalitatea;

- calitatea;

- fiabilitatea.

Față de tot ce se știa până la apariția telefoniei mobile cu acces la internet, jocuri, facebook, plăți online, tranzacții bursiere online, filme, muzică, lecturi, calcule complexe și multe altele, informatica a făcut după anul 2000 un salt uriaș și totul s-a schimbat, exigențele fiind cu totul altele, când o aplicație se adresează unui număr de clienți extraordinar de mare.

Telefonia mobilă a distrus toate convențiile legate de dezvoltarea de software oarecare, fără interfețe intuitive, fără un nivel de exigență a testării prea ridicat și în disprețul față de clienți, pentru că aplicațiile mobile din start sunt realizate după cu totul alte standarde, cu totul alte exigențe și cu totul alte consecințe, din moment ce tranzacțiile înseamnă alocări efective de resurse sau furnizarea de informații pe baza cărora se iau decizii care generează anumite alocări efective de resurse. Consider că telefonia mobilă a dezvoltat niște tehnici cu totul diferite de ceea ce se știa anterior pentru a face toate aplicațiile portabile, știut fiind faptul că încă sunt sisteme de operare ortogonale care diferă ca volum de utilizare, dar și ca niveluri de securitate și de calitate. Copilăria telefoniei mobile este interesantă, însă nu trebuie fetișizată, căci numai după anul 2000 se vorbește cu claritate de legarea telefoanelor mobile la resursele rețelelor de calculatoare și la transformarea telefonului mobil într-un terminal compatibil interacțiunii om-calculator în sensul clasic al coneptelor.
Implicațiile telefoniei mobile sunt determinante pentru dezvoltarea informaticii moderne și se impune studierea cu mare atenție a acestui domeniu, pentru a-l integra în exigențele asigurării continuității naturale într-o istorie unitară a informaticii de la noi.

(18 octombrie 2017)

Sisteme informatice în acțiune

Dezvoltarea informaticii în țara noastră s-a făcut constant și ascendent. În fiecare întreprindere exista fie un oficiu de calcul, fie un centru de calcul și toate aveau o dotare destul de bună în raport cu costurile echipamentelor de calcul de la acea vreme. În biruri existau mașin mecanice sau electrice pentru calcule simple. În oficiul de calcul existau mașini de facturat. În centrele de calcul existau calculatoare FELIX C-256 și toate echipamentele pentru pregătirea cartelelor în vederea prelucrării.

În plus, existau Centrele Teritoriale de Calcul Electronic și la ministere erau Centre de Calcul și la Centrale erau Centre de calcul și marile insitute de cercetări aveau Centre de calcul, așa că se făceau prelucrări de mare anvergură pe componente. căci cu disponibilul de atunci al suporților magnetici de stocare era aproape imposibil de a gestiona regundanța în sisteme și mai ales de a face sisteme integrate cu baze de date în accepțiunea de azi, știut fiind faptul că atunci nici de baze de date relaționale nu se vorbea și cu atât mai puțin de baze de date orientate obiect, de UML sau SOA și alte concepte specifice memoriilor de masă existente acum. Să nu se uite că o dischetă avea 1,2 Mb, iar cine avea un calculator cu 8 MB pe RAM și 20 GB pe HDD era deja un excentric bogat sublim și de invidiat.

Informatica din întreprinderi se concretiza prin modul importante care prin integrare, în timp dădeau sistemul informatic al întreprinderii. În contextul prelucrării de date cu cartele, fără a exista nici intranet și nici internet, filosofia de a dezvolta module de sine-stătătoare care să funcționeze și care în timp să fie integrate prin adaptări adecvate, dădea operaționalitate informaticii din întreprinderi. Am participat la:

• proiectarea de sisteme informatice integrate cu termene de realizare undeva între 3-5 ani ce era cam mult și dacă beneficiarul plătea primele faze, se plictisea de așteptările prelungite și abandona acele proiecte concretizate prin scheme de sistem ce ocupau pereți întregi și care erau stocat în nenumărate bibliorafturi;
• realizarea de aplicații punctuale care prin rulări periodice la calculator ofereau soluții care permiteau luarea de decizii concrete și mai ales ofereau o imagine clară asupra unor aspecte, precum stocuri fără mișcare, materii prime pentru care s-au făcut aprovizionări nenecesare și stocuri aflate la nivel critic pentru materii prime, nivel determinat de duratele de reaprovizionare, incluzând și aspectele de birocrație și de transport;
• proiectarea de fișiere și la popularea lor în așa fel încât să se lucreze pe date reale, cu nenumărate chei de control pentru că acele rezultate generau fluxuri materiale și fluxuri bănești, iar corecțiile nu erau chiar așa de comode cum s-ar crede, căci o greșeală atrăgea după sine sancțiuni destul de dure, căci cel mai important era planul, fără abateri și întârzieri;
• realizarea de procese de mentenanță în zona de salarii, știut fiind faptul că se modificau de la o lună la alta condițiile și chiar și baza de date a celor care lucrau în întreprindere și salariile nu se dau cu erori chiar dacă ele se corectează destul de rapid, mai ales când muncitorului i se iau din bani din greșeală.

În 1972 am văzut la ICL Alimentara din Cluj un sistem de prelucrare a facturilor folosind mașinile de factural electro-mecanice ASCOTA.

În centrele de calcul se prelucrau datele privind:

- mijloacele fixe;

- stocurile de materiale;

- comenzile;

- stocurile de produse finite;

- contractele de aprovizionare;

- livrările de produse;

- contabilitatea;

- evidența de personal;

- bonurile de materiale;

- stadiile produselor;

- planificarea producției;

- reparațiile capitale.

Centrele de calcul aveau o activitate deosebit de intensă și paginile de imprimană erau utilizate în toate compartimentele pentru a întocmi documente necesare plăților, livrărilor și realizării analizelor la nivelul conducerii. Toți foștii mei colegi de facultate care au lucrat în centre de calcul puternice erau ancorați în plan informatic în tot ce mișca în întreprinderi, ei preluând toate solicitările conducrii întreprinderii în a satisface nevoile de fundamentare cât mai solidă a deciziilor.

Pe măsură ce voi prelua elemente concrete din mărturiile unor foști colegi, voi include elemente de detaliu aici pentru a veni cu chestiuni concrete, pentru că la nenumărate conferințe și simpozioane de informatică, se venea cu comunicări ce vizau noutăți legate de sisteme informatice complexe.
Sistemele informatice în acțiune erau proiectate de cei ce lucrau în centre și oficii de calcul, cu tehnica de prelucrare specifică acelor vremuri. Nu trebuie uitat că atunci se lucra cu cartele perforate, iar o cutie de 2-3 kg vaea numai 2.000 de cartele, ceea ce înseamnă că zilnic se lucra cu 5-10 cutii pentru a actualiza cum se cuvine un sistem informatic să rămână viabil și rezultatele date de calculator să aibă utilitate.

(15 octombrie 2017)

Cărți sisteme informatice

Misterul sistemelor informaționale a fost descifrat după ce bazele de date au devenit operaționale, întrucât s-au gândit soluții în care apăreau volumele mari de date și regăsirea rapidă după chei flexibile. Cărțile au vizat întreg ciclul de realizare a unui sistem informatic.
Gheorghe MILITARU  –Sisteme informatice pentru management. Bucureşti, Ed. All, 2004 

Ovidiu NICOLESCU  – Sistemul informaţional managerial al organizaţiei. Bucureşti, Ed. Economică, 2001 

Dumitru OPREA - Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale economice. Iaşi,

Ed. Polirom, 1999 

Gheorghe SABĂU, Vasile AVRAM - Sisteme Informatice In Management, Editura Metropol, București, 1994, 275 pg.

Tiberiu GEORGESCU - Sisteme informatice pentru management, Editura Lumina Lex, București, 2002

Ion LUNGU, Adela BÂRA - Sisteme informatice executive, Editura ASE, București, 2007, 287 pg.

Ion LUNGU, Ana-Ramona BOLOGA, Vlad DIACONIȚA - Integrarea sistemelor informatice, Editura ASE, București, 2007, 302 pg.

Ion LUNGU, Gheorghe SABĂU, Manole VELICANU, Mihaela MUNTEAN, Daniela SANDU, Elena POSDARIE, Simona IONESCU - Sisteme informatice. Analiză, proiectare, implementare, Editura Economică, București, 2003, 527 pg
Constantin IONESCU (coordonator) - Organizarea și proiectarea sistemelor informaționale economice, Editura ASE, București, 1982, 632 pg.
Vasile BIȚĂ , Cristian ANTONESCU , Marcela IOSEP , Ileana TRANDAFIR - Sisteme informatice- manual pentru licee cu profil de informatica, clasa a XII- a, si scoli de specializare postliceala, Editura Didactică și Pedagogică, 1977, 208 pg.
Vasile BITA, Valerie MARINESCU, Valeriu PESCARU - Sisteme informatice economice. Produse informatice, centre, oficii si statii de calcul. Realizare, conducere si organizare, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981, 234pg
Valerie MARINESCU, Ion FAUR - Realizarea unui sistem informational operativ si eficient in unitatile economice, Editura Politică, București, 1974, 66 pg.
Petre VASILESCU, Victor DUNCA - Proiectarea sistemelor informatice, cadru general, studiu de caz, Editura tehnica, Bucuresti, 1979, 324pg

Vasile BITA, Valerie MARINESCU, Valeriu PERSCARU - Sisteme informatice in economie, Editura Tehnica, Bucuresti, 1981, 234 pagini.
Bogdan ONETE - Sisteme informaţice, Editura A.S.E, Bucureşti, 2001.
Bogdan ONETE, Constantin BOB, Ștefan BRAD - Sisteme informatice în administrarea afacerilor, Editura Uranus, Bucureşti, 2008, 167 pag

Cu trecerea timpului, au apărut abordări suficient de realiste care au determinat investiții reale în a dezvolta sisteme informatice operaționale, nu sub forma de dosare și programe care să stea stocate în dulapuri, ci să fie efectiv utilizate.

Cărțile de  sisteme informatice au avut o evoluție spectaculoasă întrucât trebuiau să prezinte tehnici și metode care să scurteze radical duratele de realizare a acestor sisteme, căci nimeni nu avea răbdare să aștepte 5 ani pentru a primi un sistem informatic la cheie care să facă de toate.

(11 octombrie 2017)