Cercetările solitare

Cercetările solitare erau diferite de cercetările individuale pentru că erau desfășurate de personalități marcante, recunoscute într-o zonă a informaticii și acceptate ca ca atare, cărora li se căuta și li se găsea finanțare pentru munca lor pentru că:

- generau contacte în străinătate;

- erau deschizătoare de drumuri;

- conduceau la publicarea în mari edituri;

- creau școală în jurul fiecărei personalități.

Ideia de a construi software de prognoză era veche, numai că trebuia pusă în operă și încă la un anumit nivel, care să dea valențe concrete, ușurință în utilizare și să fie de maximă generalitate. Așa s-a întâmplat cu produsul software EMI al lui Gheorghe RUXANDA, cercetător solitar în Centrul de Calcul al ASE, care lucra într-un laborator unde toți colegii săi îl apreciau și știau că dacă lucrează la ceva, acel ceva este un lucru special. Când a ieșit pe piață cu produsul EMI, Gheorghe RUXANDA era un tânăr cercetător care realizase un produs de prelucrări de date:

- în volume foarte mari;

- independent de dezvoltator;

- estimând coeficienți la  funcții oarecare;

- construind eșantioane;

- aplicând cunoștințe avansate de econometrie.

Cercetătorul solitar Gheorghe RUXANDA a reușit să dezvolte un produs software de maximă generalitate, cu mesaje proprii, ceea ce înseamnă că a fost gândit ca un produs de clasă A fiind foarte bine testat. 

Din discuțiile cu marele inginer de sistem Iulian SATRAN am ajuns la concluzia că a dezvoltat un model de regăsire a informațiilor cu mult înaintea descoperirii arborilor B și pe care l-a implementat cu mult înaintea acestui tim de structură de date folosită în regăsirea rapidă a informațiilor.

Fiecare dintre cei care au lucrat și mai lucrează în informatică, au secretele lor ca persoane care fac cercetări solitare, fiind convinși că vor descoperi și ei piatra filosofală, la care s-au gândit mii de ani alchimiștii și încă nu au abandonat acest vis prea frumos. Când în sesiunile științifice apar cercetări în acest sens, un oarecare nivel de delicatețe nu strică niciunui moderator pentru a nu înăbuși în fașă o ideie pe care el însuși sau cei din sală nu au înțeles-o la adevărata ei valoare, mai ales dacă vine din partea unui solitar cercetător care pe deasupra mai este și un necunoscut.
Cercetările solitare în informatică sunt uneori pepiniera ideilor geniale și nimeni nu are voie să bruscheze în vreun fel un cercetător solitar, chiar dacă el are și ceva ciudățenii sau manifestări ermetice de om neânțeles

(21 octombrie 2017)