Centre de calcul

Nu există istorie a informaticii în România fără a se vorbi despre centrele de calcul, fie că este vorba despre centre de calcul teritoriale, fie că este vorba de centre de calcul ale marilor ministere, fie că este vorba de centrele de calcul de pe platformele industriale.

În primul rând, prin informatică se înțelege informatică teoretică și informatică practică, iar centrele de calcul sunt locurile unde s-a dezvoltat informatica practică pentru că aveau:

- personal de înaltă calificare, absolvenți de informatică și calculatoare;

- dotare cu tehnică de calcul, de regulă mai multe calculatoare FELIX și I-100;

- fluxuri de analiză, proiectare, dezvoltare, testare și implementare bine definite;

- compartimente speciale de service și de mentenanță;

- contract cu beneficiari importanți și care plăteau fără probleme pentru prelucrări;

- un sistem unitar de abordare a problemelor și realizau produse software complexe;

- criterii precise de evaluare a performanței muncii programatorilor;

- clădiri și dotări deosebit de bine poziționate, râvnite la privatizarea de după 1989.
Despre centrele de calcul care au funcționat înainte de 1989 se știu foarte multe lucruri pentru că absolvenții din ASE ai secției de Informatică Economică au lucrat toți în producție, unde au participat la realizarea de sisteme informatice care au funcționat.
Centrele teritoriale de calcul s-au dezvoltat cam în același timp. Ele aveau aceeași structură, aceeași dotare și aceleași probleme de rezolvat. Dacă după Revoluție ele au dispărut, ca multe lucruri foarte bune, am avut surpriza să constat că în Italia exista o entitate numită CINECA cu un portofoliu de probleme foarte puțin diferit de ceea ce făceau centrele teritoriale de calcul. Mi s-a dovedit că o dată cu lăturile, a fost aruncar la noi și copilașu din cădița de baie. Centrele teritoriale de calcul aveau poziții foarte bune în municipiile reședințe de județe și au fost râvnite de bănci și de cei care închiriază spații de birouri. În plus, nici cei din managementul lor n-au nădușit sufieict să le țină în viață așa cum a făcut Constantin STROE care a salvat Uzinele Dacia din Pitești. Centrele de calcul teritoriale aveau echipe puterm=nice de analiști, programatori, testeri, implementatori care se ocupau de tot ce era necesar în domeniul informaticii la nivel de județ. Aveau nenumărați beneficiari care foloseau aplicații și tehnica de calcul de acolo. Ele lucrau coordonat și se gestiona redundanța în dezvoltarea de sisteme informatice pentru fabrici, combinate, prin realizarea de produse complexe parametrizabile. Fiind produse de calitate ridicată se reduceau costurile și creștea eficiența. Am vizitat nenumărate cebtre teritoriale de calcul și fără a greși le numesc unități de informatică de top prin personalul de înaltă calificare, prin produsele realizate și prin serviciile prestate.
Hotărârea nr. 1312/1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitara a activitatii de informatica si unele masuri pentru imbunatatirea elaborarii sistemelor de conducere economica text publicat în M.Of. al României aflată în vigoare de la 06 octombrie 1973 până la 13 ianuarie 1998 a determinat crearea centrelor de calcul teritorialeHotărârea nr. 1312/1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 au fost organizate centre teritoriale de calcul electronic, acele celebre CTCE, care au avut menirea de:
- implementare de sisteme informatice;
- prelucrare date pe echipamente de calcul;
- formare si perfectionare de cadre pentru informatica. Prin această hotărâre au fost înființate următoarele CTCE-uri:
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Arad
Centrul teritorial de calcul electronic din unicipiul Bacău
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Baia Mare
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Brașov
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Brăila
Centrul teritorial de calcul electronic din unicipiul Cluj
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Constanța
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Galati
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Iasi
Centrul teritorial de calcul electronic diunicipiul Oradea
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Piatra- Neamț
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Pitești
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Ploiești
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Sibiu
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Suceava
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Târgu Mures
Centrul teritorial de calcul electronic din municipiul Timișoara
Într-un alt loc am găsit despre înființarea de CTCE-uri o Hotărâre nr. 163 din 19 februarie 1973 pentru infiintarea Centrelor teritoriale de calcul electronic Baia Mare, Galati, Oradea, Piatra Neamt si Tirgu Mures care la art 1 arată că se înfiinţează pe data de 1 martie 1973, în subordinea Institutului central pentru sisteme de conducere cu mijloace de automatizare, de sub îndrumarea şi controlul Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie, următoarele centre teritoriale de calcul electronic:
    - Centrul teritorial de calcul electronic Baia Mare, cu sediul în municipiul Baia Mare, judeţul
       Maramureş;
    - Centrul teritorial de calcul electronic Galaţi, cu sediul în municipiul Galaţi, judeţul Galaţi;
    - Centrul teritorial de calcul electronic Oradea, cu sediul în municipiul Oradea, judeţul Bihor;
    - Centrul teritorial de calcul electronic Piatra Neamţ, cu sediul în municipiul Piatra Neamţ, judeţul
      Neamţ;
   - Centrul teritorial de calcul electronic Tg. Mureş, cu sediul în municipiul Tg. Mureş, judeţul
      Mureş.
La articolul 2 se arată că centrele teritoriale de calcul electronic, prevăzute în art. 1, vor avea ca obiect al activităţii prestarea de servicii de calcul şi prelucrarea automată a datelor și se organizează şi vor funţiona pe principiul gestiunii economice, cu personalitate juridică, în conformitate cu dispoziţiile legale privind organizarea şi funcţionarea întreprinderilor de stat. Articolul 3 arată că dotarea cu echipamente de calcul electronic a centrelor teritoriale de calcul electronic se va efectua din fondurile valutare şi de investiţii prevăzute în planul cincinal 1971-1975, la dispoziţia Consiliului Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie.
Centrul de calcul CSP a existat ceva mai înainte de numirea lui Manea MĂNESCU în funcția de președinte al CSP. Când a fost numit, primul lucru pe care l-a făcut a fost să plece cu o echipă puternică formată din Valeriu PESCARU - director, Ioan CATONA - matematician, Cristian POPESCU - inginer calculatorist, Vasile MIERLEA - matematician și să potențeze echipa de acolo. Foarte des l-am întâlnit pe Viorel DUMITRACHE, abslvent de informatică economică cu care am discutat despre preocupările de acolo de a dezvolta software de top pentru generarea variantelor de plan prin diferite niveluri de agregare de informații, folosind inclusiv modele dinamice parametrizabile, pentru a evidenția efectele utilizării de ipoteze pe sistemul aval-amonte.
Centrul de calcul DCS este locul unde în 1967 s-a realizat prelucrarea recensământului popi=ulației folosind un calculator ICL, iar datele de intrare proveneau de pe cartele perforate. Sediul său era într-o aripă a unei școli din Drumul Taberei. Mulți dintre profesorii mei și dintre asistenții mei lucrau în Centrul de calcul DCS și experiența lor practică își spunea cuvântul, căci ei nu vorbeau din teorie, ci din practică, toate problemele de analiz și proiectare de sistem informatic se bazau pe exemplificări din lumea reală, mai ales că acolo în statistică toate aplicațiile informatice erau operaționale.
Centrul de calcul CEPECA era un exemplu de organizare de fluxuri pentru prelucrare a informațiilor, construit după modelul american de centru de calcul. Sala de mașini de perforat cartele era exact ca în USA cu un loc deaura ca o gheretă unde trebuia să stea un vătaf care să supravegheze cu ochi de vultur ce făceau operatoarele, lucru care nu se întâmpla deloc. Era ceva gen exploatare capitalistă, cu aplecare de tip comunist, fără exploatarea omului de către om. Sala calculatorului era și era tot foarte bine organizată și chiar funcționa la parametri cu acea disciplină specifică menținerii condițiilor climaterice, în sensul că nu era acel du-te-vino de pe culoarele unde se face birocrație ineficientă. Cursanții care veneau să se perfecționeze în ale informaticii aveau ce învăța, căci la CEPECA teoria se îmbina bine cu practica, iar în zona entrului de calcul lucrurile mergeau pe flux. De multe ori am întâlnit în conferințe de informatică specialiști de acolo cu lucrări vizând sisteme informatice realizate de ei pentru diferite fabrici și combinate.

Centrul de calcul al Uzinelor Dacia era un centru de mari dimensiuni care concentra forță de muncă de înalt nivel de calificare. Acolo se abordau probleme destul de rar întâlnite precum calitatea producției din punct de vedere informatic. Mi s-au părut interesante aspectele de programare, lansare și urmărire a producției, foarte apropiate de ceea ce prezenta IBM în sistemul BOMP, dar la altă scară, fără a utiliza stații de lucru într-o rețea intranet, căci totul era undeva la nivelul anilor'80. Când am coordonat practica acolo am avut ocazia de a-i revedea pe foștii mei studenți DUGULEANĂ și STRIGOIU, care prin ceea ce făceau acolo aveau o poziție consolidată în echipele de care aparțineau.

Centrul de calcul de la FMUAB rămâne în memoria mea ca un exemplu de gestiune a producției prin ce prezenta profesorul Constantin PINTILIE la cursul de management, fiind prezent un specialist de mare clasă de acolo, care arăta cum se face actualizarea fișierelor, căci în acele vremuri nu se vorbea de baze de date. Era prin anul 1967. Am înțeles că un sistem informatic rămâne operațional atât timp cât volumul actualizărilor se păstrează în limire rezonabile, adică nu depășește 25 - 30%. Specialistul de la FMUAB accentua necesitatea culegerii de date în timp real, transpunerea pe cartele și reluarea programării cu noile condiții, dar intervalul de timp să fie astfel de mic încât să nu se producă uzura morală a datelor.
Centrul de calcul CINOR
Centrul de calcul IPIU se afla în clădirea de lângă Hotelul București, la parter. Ani în șir, directorul acestui centru de calcul a fost fostul meu prog=fesor de sisteme de calcul Grigore GRAMA, unul dintre cinci autori ai unor celebre cărți de mecanizare a calculelor coordonate de Manea MĂNESCU. În acest centru de calcul erau soluționate toate problemele de prelucrare automată a datelor specifice Institutului de Proiectări pentru Industria Ușoară, probleme deosebit de numeroase, căci în industria ușoară intră o gamă foarte largă de fabrici și combinate, fiecare cu specificul ei, iar problemele de stocuri, de mijloace fixe, de personal, de programare, lansare și de urmărire a producției sunt foarte variate. Am avut colegi de promoție care au lucrat acolo.
Centrul de calcul  al CC al PCR a luat ființă după 1972 și a lucrat cu specialiști din informatica de top, dar care aveau și dosar de cadre foarte bun. Mulți dintre colegii din centrul de Calcul al ASE au plecat să lucreze acolo. Cred că acel centru de calcul a avut ca misiune un management al informațiilor privind persoanelor cu carnet de partid, astfel încât să se asigure fluență și consistență bazei de promovare a cadrelor, ceea ce presupunea fluxuri informaționale de la toate structurile de partid din țară, cu posibilitatea de a verifica nivelul calitativ al informațiilor transmise. Detaliii prea multe nu am aflat de la foștii colegi din varii motive, dar sper ca unele lucruri să le lămuresc acum după mulți ani de la dispariția acestui centru de calcul.
Centrul de calcul al armatei
Centrul de calcul al securității
Centrul de calcul de la Republica
Centrul de calcul CIPA
Centrul de calcul de la Tractorul
Centrul de calcul Carbochim

Lista este în construcție și textele vor fi adăugate pe măsură ce apar informații relevante despre aceste centre de calcul.

        

(02 octombrie 2017)