Informatizarea în industrie

Cele mai multe centre de calcul erau în întreprinderile și combinatele din țara noastră. S-a simțit nevoia să se facă informatizare acolo pentru a crește randamentele și pentru a îmbunătății calitatea fluxurilor de prelucrare. Știu foarte multe centre de calcul de pe platformele industriale căci în stagiile de practică în producție a studenților de la secția de Informatică economică am fost în multe din ele și în destul de multe am zăbovit câteva săptămâni bune. 

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Carbochim.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la CIPA Rm. Vâlcea.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la IMGB.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Electromagnetica.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Fabrica de Motoare Electrice.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Rafinăria Brazi.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Tractorul.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la Combinatul Chimic Pitești.

Știu ce se făcea la Centrul de Calcul de la fabrica de Autorurisme Dacia.

Acolo se muncea foarte mult la realizarea de componente ale sistemului informatic, cu luarea în calcul a particularităților pe care respectivele entități le aveau, căci în acele vremuri customizarea era mai grea decât a face un sistem de la încept pentru că trebuia:

- înțeles produsul supus customizării;

- definite valorile parametrilor;

- efectuate adaptările specifice entității;

- punerii de acord a formulelor de calcul;

- testată noua configurație a produsului;

- implementată varianta personalizată.

Când se lucra cu cartele perforate totul căpăta o altă dimensiune, mai ales dacă acestea nu erau de calitate și cititorul agăța și distrugea unele dintre ele sau nu le citea corect că la perforare fuseseră decalate perforațiile din cauza alimentării defectuase. Chiar când se lucra cu benzi magnetice erau situații în care acestea nu erau citite. Iar la HDD apăreau oarece erori. Totuși, prelucrările se făceau și de la calculator se obțineau:

- statele de salarii;

- rulajul stocurilor;

- bonuri de materiale;

- rapoarte contabile;

- situații necesare managerilor;

- optimizare de sortimente;

- optimizarea producției;

- ordonanțarea producției;

- gestionarea calității produselor;

- croire optimă;

- transport optim;

- indicatori agregați ai întreprinderii.

Toate nevoile în plan informațional erau soluționate în centrele de calcul ținând seama de abordări realiste legate de culegerea de date și de întreg fluxul necesar obținerii de rezultate. S-a înregistrat o adevărată revoluție în Centrele de Calcul ale întreprinderilor atunci când au fost implementate aplicații în care bazele de date erau ceva obișnuit, pentru că se rezolva marea problemă a întreprinderilor, aceea de a cuprinde mulțimi omogene de elemente care se aflau acolo și a prelucra informații despre stadiile parcurse de acestea în timp.Conducerea proceselor în timp real era o cu totul altă problemă, iar conducerea utilajelor cu programe numerice și ea era un capitol de început în anii '80.

(18 ocotmbrie 2017)