Banca virtuală

Când acum mulți ani am fost într-o comisie de doctorat cu o teză de bănci virtuale, totul mi se părea de domeniul fantasticului, pentru că trebuiau îndeplinite multe condiții, care la noi sunt greu de îndeplinit și pentru BNR dar și pentru băncile clasice. Acum am cont la o bancă virtuală din Londra și mă simt confortabil.

O bancă virtuală:

- nu are sucursale fizice,

- nu plătește salarii exorbitante unor salariați aroganți și nepricepuți,

- nu justifică acele comisioane aberante,

- oferă facilități nebănuite de plăți, conversii și transferuri,

- are un nivel de securitate foarte bun al tranzațiilor.

banca virtuală nu este neapărat doar un calculator, ci mulți bani proprii și înscrierea în sistemul bancar cu tot ceea ce acesta impune. Banca virtuală face tot felul de operații pe care și băncile clasice le efectuează, dar costurile sunt cu mult mai mici. Dacă băncile clasice nu vor avea replici în sistemul băncilor virtuale, va fi vai și amar de ele.
Banca virtuală este concurenta băncii reale prin nenumăratele avantaje pe care le oferă. Există însă și condiții realabile pe care acestea trebuie să le îndeplinească, strict dependente de studiul propilului fiecărui client. Acordarea de credite presupune analize automate pentru capacitatea de plată și pentru comportamentul clienților, căci în niciun caz nu este posibilă o armată de funcționari care să analizeze dosare. Mediul virtual permite studierea profilului oricărui client și fundamentarea corectă a deciziei de a acorda sau nu a creditului în condiții de risc asumate.

(21 aprilie 2018)