Elaborarea soluției

Elaborarea soluției acum în 2017 nu are nicio legătură cu modul în care se definea soluția informatică în anii '70 ]n anii '0 ;i chiar prin anii '90, când restrictțiile hardware și software erau extrem de severe. În acele vremuri:

- exista un calculator;

- la calculator timpul era drămuit;

- la dispeceratul calculatorului se primeau cartele;

- cartelele se citeau, programul se rula;

- cartelele erau perforate, după foi de programare;

- folie erau scrise de programator;

- programatorul știa un limbaj, hai două, dar niciodată mai mult de trei;

- soluția era dată de ce știa programatorul;

- problema de rezolvat avea de regulă o soluție și punct.

Atunci nu era ca acum când există cloud computing și asta înseamnă:

- varietate de resurse;

- eliminarea linitărilor;

- totul depinde de designer;

- există multe variante de soluții;

- se definesc criterii și se alege soluția cea mai potrivită;

- se folosesc tot felul de instrumente care îmbunătățesc.

Dacă se punea problema scrierii unei aplicații pentru gestiunea stocurilor, programatorul care știa limbajul COBOL creiona aproape mecanic soluția:

- un program de creare a fișierului de materiale cu organizare indexat-secvențială;

- un program de actualizare doar a materialelor cu mișcare;

- un program de calcul al stocurilor și de tipărire a acestora;

- un program de extragere a materialelor fără mișcare.

Dacă se punea problema scrierii unui program pentru calculul balanței legăturilor dintre ramuri, programatorul care știa să scrie texte sursă în FORTRAN creiona și el soluția, considerând soluția prin scrierea programelor pentru:

- inițializarea vectorului de ramuri;

- inițializarea matricei de transferuri dintre ramuri;

- verificarea echilibrului;

- efectuarea de corecții pentru echilibrare;

- calculul matricei I-A;

- calculul inversei matricei;

- calculul produsului matrice cu vector;

- afișare matrice pe blocuri;

- afișare vector cu denumire elemente.

Cine are curiozitatea să analizeze scheme de sistem pentru multele dintre produsele program scrise în acele vremuri, inclusiv pentru cele care aveau și baze de date, va avea surpriza să vadă că existau niște scheme simple de a construi soluții, căci simple erau și mijloacele la dispozișie atunci. Lipsa memoriei interne a calculatoarelor făcea ca multe dintre rezultatele intermediare să fie stocate pe benzi sau pe unități de discuri. Deci, exista un program de creare a unui fișier pe disc cu date de pe cartele. Fișierul de pe disc era intrare în programul de obținere a tor felul de rapoarte. dacă se dorea efectuarea de actualizări, programul care făcea așa ceva avea intrări:

- fișierul de actualizat care era pe disc;

- cartelele care conțineau coduri de articole și datele de actualizat.

Ieșirea acestui program erau:

- fișierul de pe disc cu date actualizate;

- ceva rapoarte tipărite cu catele actualizate din fișier.

Să ne imaginăm ce ar fi însemnat să nu existe nici bandă magnetică și nici disc magnetic, ci doar cartele perforate. În loc de fișier pe disc cu date actualizate, programatorul ar fi primit o cutie cu cartele cu fișierul actualizat, perforarea efectuându-se în sala calculatorului. Frumos, nu?
Elaborarea soluției nu era așa de sofisticată ca acum, căci atunci nu exista o diversitate așa de mare de resurse ca acum, când a elabora o soluție înseamnă a aloca resurse și a urmări un criteriu de optim.

În vremurile de demult trebuie să ne gândim la programatorul FORTRAN exact ca la medicul care pentru orice tratament oferă carbocif. Dacă programatorul știa FORTRAN și COBOL era exact ca medicul care oferă pacienților carbocif sau furazolidon, funcție de ce consideră el util. Rezultaele sunt comparabile și la medic și la programator. Acum programatorul are atâtea resurse, comparabil cu medicul care se află într-o farmacie super-aprovizionată. Totul depinde de ei căci n-au restricții.

(29 noiembrie 2017)