Hoții de software

Am văzut foarte mult software furat la viața mea. Am văzut și hoți de software care ca niște trandafirași vin să vând software cași cum ar fi făcut de ei. Există nenumărate modalități de a ne da seama că avem de-a face cu hoți de software și aici enumăr:

• programele pe care ei le prezintă ca fiind ale lor sunt foarte complicate în raport cu numărul de programatori din firme și mai ales cu pregătirea lor ca programatori, căci este dificil să crezi că un programator COBOL este în stare să scrie programe FORTRAN de mii și mii de instrucțiuni și care pe deasupra să mai și meargă;
• programele conțin la afișearea de misaje fie texte în limba engleză amestecate cu cele din limba română, fie niște coduri despre care știm cu siguranță că aparțin dezvoltatorului inițial de software de unde a fost ciugulit produsul, în mod clandestin, desigur;
• costul insuportabil de mic la care este oferit produsul și mai ales graba cu care cel care dorește să-l vândă o are mai ales din faptul că orice hoț așa procedează când vrea să scape de marfa furată;
• încercările de a dialoga profesional pe produs, chiar dacă cel care îl prezintă susține că este autorul 100% al ărodusului se lovesc de un zid de nepătruns, iar răspunsurile sunt foarte vagi, lucru care dovedesc un amatorism infantil, grotesc și mai ales revoltător;
• stilul de programare evidențiază un nivel de organizare și de omogenitate al echipei de dezvoltare imposibil de realizat pe un interval foarte scurt al unei firme de apartament de câțiva lucrători ce aparțin unor generații și unor culturi foarte diferite;
• imposibilitatea celor care se prezintă cu produsul de a face un anumit tip de customizări, care presupun intervenția pe textul sursă undeva la nivelul al III-lea al arborescenței unde trebuie lucrat pe primitive sau pe proceduri care presupun cunoașterea intimității cu care a fost dezvoltat nu produsul în întregul lui, ci anumite ramuri din arborescența asociată.

De-a lungul timpului am cunoscut tot felul de hoți de software, unii mai rafinați, alții mai tâmpiți, dar n-am avut prilejul să stau de vorbă cu niciun hoț care să mă facă să cad pe spate și să-l cred atunci când spune că produsul pe care mi-l vântură pe sub nas este făcut de el.

Unul vindea un ERP, foarte apropiat de ceea ce făcuse prin 1970 firma IBM și atunci când am început să discutăm de variabilele pointer din fișierele de legătură care permiteau traversarea unei arborescențe folosind date din două fișiere - de structură și de legături - se vedea clar că individul habar nu avea despre ce era vorba în propoziie, căci jocul acela de indecși îi era cu totul străin, iar numai cine știa să lucreze în assembler cu fișier știa cu ce se mâncau acele secvențe pe care noi ajunseserăm să le analizăm, secvențe pe care nefericitul susținea că le-ar fi scris el.

Un alt caz a fost undeva prin anul 2005 sau 2006 când am rugat un programator de software statistic foarte complicat, dar foarte fiabil, să facă ceva ca să construiască o nomogramă, lucru esențial pentru a interpreta niște date căci se lucra cu colectivități de peste 200.000 de elemente. Am ajuns la detalii, iar când mi-am dat seama că programatorul de elită, căci așa se recomanda nu știa că în C++ cercul se desenează cu o funție de bibliotecă pentru care să dă niște parametrii, deja m-am lămurit și am înghițit în sec, dar i-am zis de la obraz că programul este furat și nu clocit la ei la firmă în vreo bucătărie oarecare sau într-o pivniță, printre damigene goale.

Despre un nefericit care dorea să vândă la 10% din prețul cerut de firma unde lucra a produsului pe acre-l șterpelise nu vreau să scriu aici că este dovada că insul era hoț prost, leșinat, grăbit, necugetat și fără de noroc, mai ales din cauză că oferta o făcea la 5 minute după cea făcută de firma lui.
Nu voi scrie aici despre cei care atunci când pleacă din firmă, fug cu programele scrise de ei și pentru care au primit salarii, căci tot hoție se cheamă, cvhiar dacă i se zice că este hoție nobilă.

(16 decembrie 2017)