Factorul de blocare este legat de modul în care se dispun articolele în fișiere. Există două noțiuni:
- articolul logic;
- înregistrarea la nivel fizic.
Se citește o cantitate de informație de lungime fixă numită înregistrare la nivel fizic. Programatorul definește articolul unui fișier funcție de datele cu care lucrează. Articolul definit de programator are o lungime dată de suma lngimilor câmpurilor ce-l compun. Dacă lungimea articolului așa cum este definit de programator este cu mici diferențe cam aceeași ca lungimea articolului fizic, se memorează un articol logic în ceea ce se scrie în fișier. Rezultă că numărul de operații de scriere dat de numărul de articole la nivel fizic, este egal cu numărul de articole pe care programatorul este interesat să le scrie în fișier.
Dacă articolul definit de programator este foarte mic, el are posibilitatea să pună acele articole, mai multe într-un articol și să facă o singură scriere pe suport. Acel număr maxim de articole care încaă intr-un articol fizic se numește factor maxim de blocare. De exemplu, dacă articolul fizic are 1024 bytes și articolul definit de programator are 300 bytes, factorul de blocare este 3, căci maximul 3 articole definite de programator încap într-un articol la nivel fizic și mai rămân neutilizați 124 bytes. dacă programatorul vrea să scrie 600 de articole ce corespund celor 600 de elemente ale unei colectivități de care se ocupă programul său, la nivel fizic se vor scrie grupe de câte 3 articole logice. Deci la nivel fizic se vor executa 200 de operații de scriere ceea ce e mare lucru comparativ cu programul în care corespondența este de 1 la 1, adică un articol de 300 de bytes se scrie în cei 1024 ai articolului fizic și cele 600 de articole se vor scrie unul câte unul.
Fiecare sistem de calcul, fiecare sistem de operare are tabele cu factorii de blocare și programatorii eficienți nu lasă lucrurile la voia întâmplării nici în ziua de azi.
- articolul logic;
- înregistrarea la nivel fizic.
Se citește o cantitate de informație de lungime fixă numită înregistrare la nivel fizic. Programatorul definește articolul unui fișier funcție de datele cu care lucrează. Articolul definit de programator are o lungime dată de suma lngimilor câmpurilor ce-l compun. Dacă lungimea articolului așa cum este definit de programator este cu mici diferențe cam aceeași ca lungimea articolului fizic, se memorează un articol logic în ceea ce se scrie în fișier. Rezultă că numărul de operații de scriere dat de numărul de articole la nivel fizic, este egal cu numărul de articole pe care programatorul este interesat să le scrie în fișier.
Dacă articolul definit de programator este foarte mic, el are posibilitatea să pună acele articole, mai multe într-un articol și să facă o singură scriere pe suport. Acel număr maxim de articole care încaă intr-un articol fizic se numește factor maxim de blocare. De exemplu, dacă articolul fizic are 1024 bytes și articolul definit de programator are 300 bytes, factorul de blocare este 3, căci maximul 3 articole definite de programator încap într-un articol la nivel fizic și mai rămân neutilizați 124 bytes. dacă programatorul vrea să scrie 600 de articole ce corespund celor 600 de elemente ale unei colectivități de care se ocupă programul său, la nivel fizic se vor scrie grupe de câte 3 articole logice. Deci la nivel fizic se vor executa 200 de operații de scriere ceea ce e mare lucru comparativ cu programul în care corespondența este de 1 la 1, adică un articol de 300 de bytes se scrie în cei 1024 ai articolului fizic și cele 600 de articole se vor scrie unul câte unul.
Fiecare sistem de calcul, fiecare sistem de operare are tabele cu factorii de blocare și programatorii eficienți nu lasă lucrurile la voia întâmplării nici în ziua de azi.
(023 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment