Calculul capacităților de producție

Calculul capacităților de producție în minte unora se calculează o singură dată de către cei ce construiesc utilajul și punct. Nu există eroare mai mare. Îmi aduc aminte cum un nefericit de așa-zis specialist a primit ca sarcină să calculeze capacitățile de producție la niște utilaje existente. El a luat consumurile de timp normate pentru piese, a împărțit cele 365 de zile înmulțite cu 26 de ore și apoi înmulțite cu 60 de minute. Produsul acela la împărțit la duratele normate și a rezultat câte repere se realizează pe acel utilaj pe durata unui an, dacă s-ar lucra exclusiv acele repere.

Individul nu a luat în calcul că:

- duminicile și sărbătorile legale nu se lucrează;

- lunile anului au număr diferit de zile;

- utilajele se mai și defectează și stau cât sunt reparate;

- există revizii tehnice anuale care au durate stabilite;

- pe lîngă durata de prelucrare propriu-zisă există timpi de pregătire;

- există și timpii tehnologici de răcire pateriale, de măsurare și de transport.

Ceea ce a obținut el era o mare inexactitate, căci dacă s-ar fi planificat producția cu acele date, precis fabrica n-ar mai fi raportat la partid depășiri de plan în vecii-vecilor.

Calculul capacităților de producție este diferit acum de cum se calcula în vremurile de demult, adică înainte de '90. Acum există senzori cu care se determină toate duratele operațiilor care preced și urmează prelucrării propriu-zise. Toate acestea se țin distinct într-o bază de date și periodic se calculează prin agregare duratele efective medii necesare realizării operațiilor specifice unui produs.

Același lucru se va spune și de durata de funcționare efectivă a utilajului într-o zi, ceea ce permite să se stabilească cu exactitate duratele de nefuncționare a utilajului pe cauze, ceea ce se va regăsi într-o bază de date a comportamentului zilnic a utilajului. Se va calcula durata efectivă de funcționare a utilajului. Cine vrea o imagine realistă a capacității unui utilaj va folosi durata efectivă de funcționare a utilajului și duratele efective de realizare a operațiilor specifice realizării produsului pe respectivul utilaj.

Și în vremurile de demult se proceda tot așa numai că datrele acelea se perforau în cartele și numai calculele se făceau cu ajutorul produselor software. De diversitatea datelor și de frecvența cu care se introduceau depindea calitatea indicatorului capacitate efectivă a utilajului, fie exprimată ca număr de ore efective de lucru, fie ca număr de repere care se vor realiza pe acel utilaj.
Calculul capacităților de producție este un indicator cu care se face o manipulare a celor din management în mod perfect dacă aceștia nu intră în detalii și nu elimină elementele parazitare și nu caută să reducă timpii de nefuncționare ai echipamentelor prin măsuri ferme.

Prin anii '80 am avut un contract cu un institut de cercetări de legume și fruncte și se punea problema stabilirii unui indicator numit CUC- Coeficient de Utilizare a Capacității și nu era vorba de orice capacitate, ci de capacitatea de transport a autocamioanelor care transportau legume și fructe. Când se cumpăra autocamionul pe el scria capacitate utilă Ț tone. Producătorul probabil încărcase autocamionul cu pietroaie și așa îl testase de ajunsese la respectiva capacitate. Numai că atunci când se transporta să zicem spanac în loc de Ț tone, se transportau Ț/10 tone și capacitatea nu era atinsă niciodată, iar salariile depindeau la șoferi de CUC.
Soluția a fost simplă:

• s-a calculat capacitatea de transport pe fiecare tip de produs, așa fel încât pentru cartofi capacitatea de transport era una, pentru spanac era cu totul alta căci spanacul înseamnă valoare mică, volum mare;
• s-au stabilit coeficienți de transformare în produs de bază echivalent pentru a permite calcului gradului de utilizare a capacității autovehiculului în cazul în care se transportă mai multe tipuri de produse, așa cum se întâmplă în realitate;
• s-au făcut experimente pe situații concrete după care aplicația a fost implementată și un timp s-a lucrat cu ea efectiv, obținându-se o schimbare radicală a gradului de încărcare, care reflecta realitatea obiectivă existentă în transportul de legume și fructe.

Dacă se lucrează cu niveluri medii ale timpilor pentru durate de funcționare a echipamentelor și cu durate medii ale operațiilor, capacitatea de producție apare ca număr mediu maxim de produse care se utilizează.
Dacă se lucrează cu durate medii de utilizare la care se adaugă trei sigma, unde sigma este abaterea medie standard, iar la duratele operațiilor se scad cei trei sigma, se va obține o capacitate medie optimistă.
Dacă se lucrează cu durate medii de utilizare la care se scad trei sigma, unde sigma este abaterea medie standard, iar la duratele operațiilor se adaugă cei trei sigma, se va obține o capacitate medie pesimistă.
Istoria informaticii permite studierea modalităților de calcul a capacităților de producție cu diferite ipoteze de lucru, care devin mult mai apropiate de realitate pe măsură ce se avansează în timp.

(24 noiembrie 2017)