Modelarea costurilor software este o problemă extrem de complicată, dar dacă este luată mărunțel i se dă de capăt, iar rezultatele vor justifica efortul.
Costul unui produs software include toate cheltuielile care se fac referitoare la acel produs pe tot ciclul de existenă a acestuia, de la momentul de start al procesului de realizare, până la scoaterea din uz și înlocuirea sa cu un alt produs software din altă generație.
Se va vorbi despre:
- costul de realizare;
- costul de implementare;
- costul de exploatare;
- costul de mentenanță;
- costul de reinginerie;
- costul de înlocuire.
În toate cazurile apar cheltuieli legate de:
- salarii;
- calculatoare;
- tehnologii;
- instrumente;
- utilități;
- chirii;
- consumabile;
- management;
- calitate;
- acoperire riscuri.
Modelarea presupune modele. Se identifică mai multe modele în cazul costurilor software.
Modele de estimare a costurilor.
Modele de planificare a costurilor.
Modele de calcul a costurilor.
Modele de simulare a costurilor.
Modele de optimizare a costurilor.
Modele de gestiune a costurilor.
În toate cazurile trebuie să existe foarte multe date despre produse software realizate, produse care sunt în exploatare curentă și despre care se cunosc:
- structura pe module existente;
- număr de linii sursă;
- durată efectivă de realizare;
- volum de resurse pe tipuri;
- niveluri efective de cheltuieli;
- complexitate efectivă;
- niveluri măsurate ale caracteristicilor de calitate;
- abaterile față de nivelurile planificate.
Se fac pentru programe deja aflate în uz baze de date cu cheltuielile planificare și cu cele elective. Se vor calcula diferențele. Toate modelele de costuri vor avea la bază informații reprezentative privind produse software aflate în uz. Cu datele despre acele produse se vor face toate modelele pe care le-am enumerat, folosind un aparat matematic nu prea sofisticat. Bazele de date vor înregistra și elemente legate de comportamentul în timp a produselor software aflate în uz, dar toate datele din acele baze de date se culeg folosind aceleași proceduri și aparate de măsură, astfel încât să fie:
- complete;
- comparabile;
- corecte;
- omogene.
Existând toate acele adte despre produsele software aflate în uz, orice cibernetician va trece la construirea de modele din oricare dintre tipurile enumerate de mine.
Se notează cu P mulțimea programelor aflate în uz, P = {p1, p2, p3, ..., pn}, unde n este numărul de programe aflate în uz, n trebuie să fie mult mai mare ca 30 pentru a vorbi de o mulțime reprezentativă.
Costul unui produs software include toate cheltuielile care se fac referitoare la acel produs pe tot ciclul de existenă a acestuia, de la momentul de start al procesului de realizare, până la scoaterea din uz și înlocuirea sa cu un alt produs software din altă generație.
Se va vorbi despre:
- costul de realizare;
- costul de implementare;
- costul de exploatare;
- costul de mentenanță;
- costul de reinginerie;
- costul de înlocuire.
În toate cazurile apar cheltuieli legate de:
- salarii;
- calculatoare;
- tehnologii;
- instrumente;
- utilități;
- chirii;
- consumabile;
- management;
- calitate;
- acoperire riscuri.
Modelarea presupune modele. Se identifică mai multe modele în cazul costurilor software.
Modele de estimare a costurilor.
Modele de planificare a costurilor.
Modele de calcul a costurilor.
Modele de simulare a costurilor.
Modele de optimizare a costurilor.
Modele de gestiune a costurilor.
În toate cazurile trebuie să existe foarte multe date despre produse software realizate, produse care sunt în exploatare curentă și despre care se cunosc:
- structura pe module existente;
- număr de linii sursă;
- durată efectivă de realizare;
- volum de resurse pe tipuri;
- niveluri efective de cheltuieli;
- complexitate efectivă;
- niveluri măsurate ale caracteristicilor de calitate;
- abaterile față de nivelurile planificate.
Se fac pentru programe deja aflate în uz baze de date cu cheltuielile planificare și cu cele elective. Se vor calcula diferențele. Toate modelele de costuri vor avea la bază informații reprezentative privind produse software aflate în uz. Cu datele despre acele produse se vor face toate modelele pe care le-am enumerat, folosind un aparat matematic nu prea sofisticat. Bazele de date vor înregistra și elemente legate de comportamentul în timp a produselor software aflate în uz, dar toate datele din acele baze de date se culeg folosind aceleași proceduri și aparate de măsură, astfel încât să fie:
- complete;
- comparabile;
- corecte;
- omogene.
Existând toate acele adte despre produsele software aflate în uz, orice cibernetician va trece la construirea de modele din oricare dintre tipurile enumerate de mine.
Se notează cu P mulțimea programelor aflate în uz, P = {p1, p2, p3, ..., pn}, unde n este numărul de programe aflate în uz, n trebuie să fie mult mai mare ca 30 pentru a vorbi de o mulțime reprezentativă.
în lucru acum
(17 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment