Cărțile de la ITC

Institutul de Tehnică de Calcul, cel unde se gestionau sistemele de operare și limbajele de programare era și cel ce producea documentații pentru utilizatoriki calculatoarelor românești FELIX C-256, I-100 și a altor microcalculatoare și calculatoare personale. Eu veneam din literatura IBM, unde documentația era clară, detaliată, plină de exemple și prezenta moduri de lucru din care orice programator avea ce învăța, dacă își dorea acest lucru. Documentația de la ITC era total diferită și niciodată nu m-am acomodat cu ea. Acolo se presupunea cunoașterea a prea multe lucruri și nivelul de detaliere era redus, cărțile neavând prea multe exempole, pentru că cei ce utilizau acele documentații se presupunea implicit că participaseră la niște cursuri unde li se prezentaseră acele detalii. Ori la IBM documentația și computerul veneau la pachet, iar cursurile nu erau obligatorii din moment ce existau și ghiduri ale programatorilor începători, care prezentau mură-n gură tot ce trebuie legat de un limbaj dar și de sistemul de operare. Mă cam îndoiesc că cine citea documentația de FORTRAN de la ITC și manualul sistemului de operare de la FELIX, trosnea din degete și chiar rula din prima un program care să rezolve o ecuație de gradul al II-lea ca la carte, în timp ce la docuemntația IBM chiar era posibil așa ceva.

Cine însă participa la cursurile de FORTRAN organizate de vreun centru de perfecționare a programatorilor, citind documentația ITC care era riguroasă, făcea acest lucru cu succes, dar numai

cu documentația, nu.

Au fost scrise documentații pentru:

- limbajul Pascal; - limbajul COBOL;

- limbajul FORTRAN;

- limbajul PL/1;

- limbajul C;

- sistemul de operare DOS-PC;

- limbajul BASIC;

- calculatorul I-100;

- baze de date;

- programe utilitare;

- sistem operare MINOS;

- sistem operare AMS;

- manual de sortare;

- gestiune fișiere - FMS;

- descriere date DBMS;

- editare de texte ETP;

- macroasamblare.

Cred că în condițiile automatizării de azi a proceselor de digitizare, ar fi util să se treacă la digitizarea

cărților tipărite de ITC și în acest fel s-ar reconstitui o importantă pagină de istorie românească a informaticii. Trebuie spus că documentațiile ITC nu erau anonime, ci purtau pe o pagină interioară numele celor care au scris la ele și de acolo am văzut că după 1989 au apărut autori importanți de literatură de informatcă, autori care exersaseră cu succes în anii de dinainte scriind documentații standard, complementare, care impuneau participarea la cursurile de instruire și de perfecționare a specialiștilor care doreau să utilizeze un nou limbaj sau un nou sistem de operare. Cărțile de după 1989 publicate de foștii elaboratori de documentație conțineau detaliile pe care eu le consideram lipsă în documentații, detalii cu care eram obișnuit de la literatura IBM unde spre exemplificare cartea cu programe de bibliotecă SSP dădea texte sursă FOTRAN care se rulau direct fără nicio problemă la o adică de către cei ce doreau să-și rezolve oarece probleme cu maximă generalitate și maximă precizie. Multe dintre documentații aveau ca sursă ceea ce provenea direct de la firma franțuzească care vânduse calculatorul FELIX C-256, documentație extrem de lapidară și organizată pe capitole, cu paginații care aveau în structură numărul capitolului, ceea ce era destul de greu de identificat, mai ales că fiecare capitol avea numărul lui de pagini.

(02 noiembrie 2017)