Controlul calității

Controlul calității în opinia mea trebuie făcut de cei care știu meserie și nu de unii care doar asta știu să facă, adică să controleze. Îmi face atâta scârbă când văd pe câte unul care nu a scris în viața lui un program că se uită la texte sursă și strâmbă din nas, căutând și găsind tot felul de cusururi, dintre care

unele sunt de-a dreptul exagerate.

Când am scris cartea programarea standard, referită prin: Ion Ivan - Programare  standard, Editura Litera, București, 1981, 123 pg. Acolo am scris că analiștii trebuie să fi fost cândva cei mai buni programatori. Numai așa ei vor ști să scrie specificații și să facă descrieri pe care programatorii să le înțeleagă perfect. În opinia mea, un rol esențial în alre autocontrolul calității. Adică, înainte ca altcineva să vadă cât de bine este scris un text sursă, cel mai bine este ca programatorul însuși să facă analiza și să facă corecții. Numai după ce el este convins că a epuizat tot ce știe să dea programul pe mâna altora. Cândva am avut ocazia să văd niște tipi absolut ignorați care făceau pe testerii, deși ei în viața lor nu scriseseră vreo instrucțiune. Erau extrem de duri. I-am lăsat să delireze, după care le-am arătat eu toate greșelile lor de testare, care erau greșeli elementare. Una dintre ele este că nimeni nu ară același set de date de test de două ori pentru a trage două concluzii absolut diferite, aberante, incomplete și mai ales de un subiectivism crunt care începe cu mi se pare că. În zona software orice se face are dreptul de a face obiectul controlului. Se controlează definirea problemei. Se controlează specificațiile. Se controlează textul sursă. Se controlează cum s-a făcut testarea. Se controlează implementarea. Se controlează modul cum se face exploatarea. Ideia este ca procesul de control să se facă fie în timp ce se derulează operațiunea, fie imediat ce operațiunea s-a încheiat. Dacă se găsesc hibe, acestea se vor corecta și nu se vor propaga etapelor ce urmează și abia în final să fie identificate și nu oricum, ci rostogolite, amplificate și costisitoare.

Am un respect imens față de toți cei care vin să facă control cu bune intenții și care dau șanse reale executanților de a face corecții, fără a lovi cu barda, necruțător, ireversibil și zgomotos.

Există ă literatură foarte bogată pe contro, căci plăcerea de a controla, de a face pe zmeul și de a-i umili pe cei din jur este cu atât mai crâncenă, cu cât cel ce controlează este mai ignorant și needucat.
Controlul calității este un lucru normal, care devine anormal când are dimensiuni și importanță disproporționate în raport cu efectele pe care le generează față de cei din jur. Am văzut controlori de calitate software care când au pierdut poziția, nici post de măturători în echipe de dezvoltare nu și-au găsit.

(08 decembrie 2017)