În vara lui 1967, a fost la București o mare expoziție internațională,
acolo aproape de fosta Casă a Scânteii, unde se făceau și se fac și acum de
regulă asemenea expoziții. La această expoziție, firma Nippon Electric
Company - NEC din Tokyo, a venit cu un calculator electronic pe
tranzistori, care lucra cu bandă perforată cu opt canale. Nu știu a cui a fost
ideia, deși bănuesc că numai domnul Manea Mănescu pute gândi la așa ceva, dar
până la urmă când s-a închis acea expoziție, calculatorul a fost adus la noi la
Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și instalat chiar
în biroul unde lucram eu cu Rodica, Lizeta, Catona și Diaconescu, pentru
că acel calculator nu avea nevoie de climatizare. La instalare au venit doi
tehnicieni de-ai firmei NEC, care ne-au dat și documentație și
câteva noțiuni de programare la acel calculator, care se chema NEAC-1240.
Unu dintre cei doi japonezi se chema Sasajima și era pentru
noi un tip foarte interesant. Cercetătorul Paiu Octavian îl
necăjea mereu pe Sasajima cu „Mister Sasajima, nu eși cuminte”,
ceeace-l distra tare mult pe japonez, după ce i s-a explicat ce-nseamnă asta.
După ce a fost instalat acel calculator, care era mult mai mic și mult
mai stabil decât CIFA noastră, am trecut mai toți să facem programare pe
el. Eu, care lucram deja pe CIFA și pentru domnul profesor Ludovic
Tovissi, care mă rugase să-i fac un program pentru controlul calității
producței, am trecut acest program pe NEAC-1240 și încet încet l-am
dus până la final. La acest calculator, programele se puteau face și-n cod
mașină, în cod scris în octal ca la CIFA, dar avea și un limbaj simbolic
numit COPCODER, care făcea mai ușoară munca de elaborare a unui
program. În memoria calculatorului era deja un program special numit
compilator, care transforma programul scris în COPCODER, în limbaj mașină.
Programul scris în COPCODER se chema program sursă, iar cel care
rezulta după compilare, se chema program obiect. Odată obținut
programul obiect, se putea trece imediat la executarea programului,
pentru rezolvarea unei anumite probleme. Dacă nu se dorea trecerea imediată la
executarea programului, se putea scoate programul obiect pe bandă de hârtie
perforată, pentru una sau mai multe execuții ulterioare, folosinduse de regulă
date diferite. În această perioadă, un domn Zamfirescu, cu care ne-am întâlnit prima dată
acolo la IFA, când am luat primul contact și cu CIFA-102, a mai trecut pe la
noi pe la LCCE. El a încercat și până la urmă a și reușit, să ne convingă
să folosim un program, care rezolva pe NEAC, probleme de transporturi. Acest
program a mers la noi la LCCE, prima dată, pentru calculatorul NEAC-1240.
Îmi aduc aminte că și unu din studenții ASE care se chema Vlad, a folosit acest
program în proiectul sau de diplomă, pentru niște probleme de transport de la
locul lui de muncă din Mizil. Domnu Vlad, era student la fără
frecvență la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică de la
noi. Asta ce știu eu, dar este posibil ca și alți studenți asă fi folosit acest program, care era foarte sigur
și ușor de folosit.
Când am fost la firma NEC din Tokio, ni s-a prezentat tipuri mai
complexe de configurații de calculatoare ale firmei NEC, similare cu
calculatorul IBM-370, care a funcționat ceva mai târziu și la LCCE, dar
cu periferice mult mai bogate. Intențiile firmei NEC au fost de a
contracta cu România, livrarea de asemenea configurații, dar n-au reușit,
că am reușit noi să ne păcălim cu calculatorul FELIX C256, copie fidelă a
calculatorului franțuzesc IRIS, pe care francezii tocmai îl abandonaseră.
Francezii au intuit dorința noastră fierbinte de a fi producători de calculatoare
electronice și au decis să ne ajute.
(12 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment