Friday, December 8, 2017

Creșterea fiabilității software

DESIGN PATTERNS – CALE DE CREŞTERE A FIABILITĂŢII SOFTWARE

Ion IVAN Liviu MIJACHE

Rezumat: Una dintre cele mai noi şi puternice posibilităţi de creştere a fiabilităţii software este folosirea design pattern ca modalitate de proiectare a unor aplicaţii software care să răspundă cerinţelor crescânde de fiabilitate. Sunt prezentate concepte de bază, efectele acestui mod de lucru şi se propun modalităţi de evaluare pentru fiabilitate.

Cuvinte cheie: Pattern, design, fiabilitate, enterprise applications

Software actual se confruntă cu frontiera complexităţii. Pe de-o parte se aşteaptă ca aplicaţiile software să facă să funcţioneze, fără erori, sisteme mari, precum si reţele de astfel de sisteme, cum sunt: reţelele electrice, sistemele de control al traficului aerian, reţelele ale sistemelor financiare, sisteme militare de comandă şi control, Internet. Tot al fel se aşteaptă ca aplicaţiile software să conducă activităţile diverselor echipamente cum sunt: monitorizarea implantului de inimă, diagnosticarea folosind instrumente nanometrice, protezele digitale. Sistemele de dimensiuni mari, care cuprind de la câteva sute până la câteva mii de platforme, milioane de linii de cod, miliarde de byte de date, au devenit rapid foarte populare. Pe de altă parte de la toate aceste sisteme se aşteaptă să funcţioneze la nivele din ce în ce mai înalte de fiabilitate, securitate şi siguranţă. Aceste două caracteristici - creşterea rapidă a dimensiunilor şi a complexităţii – sunt cauzele principale pentru problemele actuale ale dezvoltatorilor de sisteme şi aplicaţii software. De aici apar cele mai multe erori şi aici trebuie îmbunătăţit procesul de dezvoltare a aplicaţiilor software.

Fiabilitatea Software

În continuare se va face referire la aplicaţiile informatice cu caracter economic, dedicate structurilor organizaţionale orientate spre producţie şi servicii Enterprise Applications - EA. Acum când aplicaţiile Web influenţează totul, începând cu experienţa clienţilor până la relaţia cu vânzătorii, fiabilitatea sistemelor informatice ale organizaţiilor sunt în creştere, devenind critice pentru companii, clienţi, şi parteneri de afaceri. Pentru că o cădere a unei aplicaţii va duce la o afacere pierdută şi la costuri semnificative de reparare, şi pentru că Internet este întotdeauna deschis pentru afaceri, companiile solicită ca fiabilitatea EA, să fie de 24 de ore timp de 7 zile. Internet a făcut din informaţie şi în mod imediat şi din accesarea fără eroare a acesteia bunul cel mai valoros pentru o companie.

EA reprezintă o colecţie de hardware, servicii ale sistemului de operare, componente software, şi de cele mai multe ori procese umane care sunt concepute pentru a colabora în scopul asigurării serviciului de procesare aşteptat. Fiabilitatea întregii aplicaţii depinde foarte mult de fiabilitatea fiecărei componente. Pentru că toate componentele dintr-un sistem sunt în strânsă legătură, o cădere a unei componente va afecta fiabilitatea altora.

Căderile aplicaţiilor survin în urma a mai multe aspecte dintre care amintim:

Ø testare inadecvată,

Ø probleme ale schimbării managementului,

Ø erori de operare,

Ø cod slab calitativ,

Ø lipsa unui proces de asigurare a calităţii,

Ø interacţiuni cu servicii sau aplicaţii externe,

Ø condiţii de operare diferite - grade de folosire mai mari, supraîncărcare ,

Ø evenimente întâmplătoare - căderi de securitate,

Ø căderi hardware - hard-disk-uri, echipamente de reţea, servere, surse de energie, memorie, CPU,

Ø probleme legate de mediu - energia, răcirea, focul, praf, dezastre naturale.

Pe scurt fiabilitatea software se referă la cât de bine o aplicaţie asigură cu acurateţe, fără eroare, conform serviciul care a fost definit în specificaţiile funcţionale. În plus faţă de cât de mult rulează o aplicaţie fără eroare, fiabilitatea software se mai referă şi la oferirea rezultatelor corecte şi la detecţia şi recuperarea erorilor cu scopul de a evita căderile.

Fiabilitatea unui sistem este o măsură a abilităţii sistemului de a funcţiona în timp fără a înregistra căderi. în funcţie de sistem, e posibil ca fiabilitatea pe termen lung să nu reprezinte o preocupare pentru cei ce dezvoltă sistemul. De exemplu, să considerăm un sistem de auto-aterizare. Cerinţa de disponibilitate a sistemului este ridicată - trebuie să fie disponibil în momentul când primeşte o cerere de aterizare. Pe de altă parte, cerinţa de fiabilitate este destul de redusă în sensul că sistemul nu trebuie să rămână operaţional pentru o lungă perioadă de timp. Fiabilitatea unui sistem este măsurată în mod normal ca timpul mediu până la cădere Mean Time To Failure , durata de viaţă aşteptată a sistemului.

MTTF = Ore de lucru /Numărul de căderi

De exemplu dacă echipa de design se aşteaptă ca aplicaţia să ofere o fiabilitate de o cădere la fiecare 30 de zile de operare timp de 24 de ore pe zi, adică o cădere la fiecare 720 de ore de funcţionare. Testarea va dovedi că aplicaţia rulează corect timp de 1800 de ore şi înregistrează numai două căderi, rezultă că MTTF = 1800/2 = 900 ore. Altfel spus ne vom aştepta ca aplicaţia să ruleze aproximativ 900 de ore între două căderi succesive. În acest exemplu fiabilitatea a depăşit parametrii din design. De aceea o noţiune importantă a fiabilităţii software este aceea că o cădere software va apărea doar în momentul în care aplicaţia este disponibilă şi se execută.

Consecinţele căderilor variază de la a nu asigura serviciul, până la asigurarea unui serviciu incorect, şi până la a genera date corupte şi a afecta stabilitatea sistemului. În timp ce unele dintre căderi sunt doar inconveniente, alte căderi variază de la întreruperi cauzatoare de pierdere de timp atunci când un sistem de achiziţie nu este prea solicitat pentru a mai răspunde unei noi cereri de achiziţie, până la inconveniente serioase cum ar fi un sistem bursier care nu mai are resurse pentru a mai accepta o nouă autentificare şi până la catastrofe majore în cazul căderii unui sistem de navigaţie al unei nave.

Design Patterns

În mod tradiţional fiabilitatea software este privită din punctul de vedere al comportamentului produsului existent în comparaţie cu nivelurile planificate înaintea ciclului de realizare. Căile de creştere tradiţionale vizează un produs existent şi modificări pe acesta în vederea eliminării de erori.

Abordarea modernă a fiabilităţii vizează definirea de tehnici şi metode care interacţionează pe toată durata proceselor specifice ciclului de realizare asigurând ca fiecare stadiu al producţiei software să aibă un nivel de fiabilitate ridicat. Este un mod activ de creştere a fiabilităţii software în timpul proiectării, a codificării, respectiv în timpul celorlalte etape ale ciclului de realizare. Nu se mai aşteaptă efectuarea modificărilor pe un produs finit ci, se intervine în timpul procesului pentru a utiliza astfel de resurse încât ceea ce se obţine să fie fiabil.

Software bazat pe componente este o tehnologie eficientă de creştere a productivităţii dezvoltatorilor şi de creştere a calităţii software în general. Din nefericire multe dintre componente nu întrunesc specificaţiile iniţiale, chiar şi cele care sunt construite folosind arhitecturi middleware populare cum sunt: COM+, EJB, CORBA Component Model. Motivul pentru aceasta sunt simple: modelele pentru componente middleware furnizează numai infrastructura care formează elementele de bază pentru construirea sistemelor software complexe. În mod particular, designul specific al componentelor, aspectele legate de evoluţia, configurarea, distribuţia, concurenţa, scalabilitatea componentelor nu sunt prezentate de modelele convenţionale ale componentelor. Rezolvarea eficientă a acestor aspecte rămâne în responsabilitatea dezvoltatorilor. Pentru crearea unei componente de succes pe lângă rezolvarea corectă a problemei specifice, trebuie să se implementeze complet serviciile si funcţiile necesare fiecărui model.

Design Pattern este o disciplina de rezolvare a acestor problemele software care s-a dezvoltat în rândul comunităţii programatorilor de aplicaţii orientate-obiect. Scopul principal al comunităţii de dezvoltatori ce folosesc patterns este acela de a crea o literatură de bază care să îmbunătăţească designul şi dezvoltarea în general. DP au devenit populari odată cu descrierea unora dintre aceştia în [GoF95].

În această disciplină se utilizează terminologia în limba engleză, pentru că dezvoltarea tehnologiilor a fost făcută în limba engleză. Astfel termenul pattern este asimilat direct în limba română la fel ca termenul software. Pattern este folosit pentru a desemna un set de elemente cheie după care se pot realiza soluţii pentru o anumită clasă de probleme similare. Formele la plural au fost asimilate tot în limba engleză. Numele diferiţilor patterns au fost preluate tot în limba engleză pentru a se identifica uşor cu cele din terminologia de specialitate. Desigur că se pot adapta şi traduce denumirile, dar în acest mod s-ar crea confuzie între denumirile în română şi cele în engleză şi de aceea am preferat adoptarea denumirilor internaţional recunoscute.

Patterns au rădăcini în multe discipline inclusiv literatura de programare, dar în mod special în cartea despre panificarea urbană şi arhitecturile clădirilor[ALEX79]. El afirmă acolo că “fiecare pattern este o regulă tripartită, care exprimă relaţia între un anume context, o problemă şi o soluţie”. Un pattern ca element de lucru exprimă o relaţie între un anume context, un anume sistem de forţe care apar în mod repetat în acel context şi o anume configuraţie spaţială care permite acestor forţe să fie rezolvate. Ca element de limbaj, un pattern este o instrucţiune, care arată cum va fi folosită în mod repetat, această configuraţie spaţială, pentru a rezolva sistemul de forţe dat, de fiecare dată când contextul este relevant.

Drept urmare se afirmă că din punct de vedere software, fiecare pattern este o regulă tripartită care exprimă o relaţie între un anume context, un anume sistem de forţe care se manifestă în mod repetat în acel context, şi o anumită configuraţie software care permite acestor forţe să se anuleze.

În general un pattern are patru elemente esenţiale: numele pattern, problema, soluţia, consecinţele.

Numele pattern este un element folosit pentru descrierea unei probleme de design, a soluţiei, şi a consecinţelor. În general conţine unul sau 2 cuvinte. Numele pattern ne permite să sporim vocabularul de design, şi să proiectăm la un nivel superior de abstractizare. Astfel folosirea numelui ne permite să rezumăm o cantitate apreciabilă de informaţie în doar câteva cuvinte, ceea ce face comunicarea cu colegii, sau alţi designeri mult mai uşoară

Problema descrie când se aplică pattern. Explică problema şi contextul ei. Descrie probleme specifice de design cum sunt modul de reprezentare al algoritmilor ca obiecte; descrie clase sau structuri de obiecte care sunt fixe ca design. Uneori problema include o lista de condiţii care trebuiesc îndeplinite pentru a avea sens aplicarea pattern.

Soluţia descrie elementele care formează designul, relaţiile, responsabilităţile şi colaborările. Soluţia nu descrie un design particular concret sau o anume implementare, pentru că un pattern este ca un şablon care va fi aplicat în multe situaţii diferite. În schimb pattern asigură o descriere abstractă a problemei de design şi cum se aranjează în general elementele, clase şi obiecte, pentru rezolvarea ei.

Consecinţele sunt rezultatul şi urmările aplicării pattern. Deşi consecinţele nu sunt prezentate de cele mai multe ori când descriem deciziile de design, ele sunt critice pentru evaluarea alternativelor de design precum şi a costurilor şi beneficiilor aplicării lor. Consecinţele pentru software se referă cel mai adesea la echilibrul spaţiu – timp. Prezintă de asemenea probleme legate de limbaje şi implementare. Pentru că reutilizarea este un factor important în designul software orientat obiect, consecinţele unui pattern includ impactul asupra flexibilităţii sistemului, extensibilităţii sau a portabilităţii. Listarea acestor consecinţe ajută şa înţelegerea şi evaluarea lor.

Numele unui DP abstractizează şi identifică aspectele cheie ale unei structuri de design comune care face utilă crearea unui design orientat obiect, reutilizabil. DP identifică clasele şi instanţele, rolurile şi colaborările precum şi distribuţia responsabilităţii lor. Fiecare DP prezintă o anumită problemă de design, şi descrie când se aplică această soluţie în contextul constrângerilor de design existente, şi a consecinţelor aplicării acesteia.

Un PL defineşte o colecţie de patterns şi regulile pentru combinarea lor într-o arhitectură. Limbajele de pattern descriu framework-uri sau familii unitare de sisteme. Un framework este un set de clase care cooperează şi care fac posibil reutilizarea designului pentru o anumită clasă de aplicaţii software. De exemplu un framework ajută la construirea unor compilatoare pentru limbaje diferite şi pentru platforme ţintă diferite; sau ajută la modelarea unor aplicaţii financiare. Un framework se customizează pentru o aplicaţie particulară, prin crearea unor subclase specifice aplicaţiei prin moştenirea unor clase abstracte ale framework-ului.

Deşi se numesc DPs, în realitate nu se referă numai la design, ci vin să schimbe modul tradiţional de gândire despre analiza, designul şi implementarea aplicaţiilor software. Pentru aceasta DPs propun crearea de noi nivele de abstractizare. De fiecare dată când se abstractizează ceva, se izolează practic detaliile particulare de restul problemei, cu scopul declarat de a separa lucrurile care se schimbă de lucrurile care rămân la fel. Astfel fiabilitatea respectivei probleme supuse abstractizării este separată în fiabilitatea lucrurilor modificabile şi fiabilitatea lucrurilor care rămân la fel. Se pleacă de la premisa că aducerea a cât mai multe lucruri care rămân la fel într-o problemă anume va duce la o fiabilitate sporită. Practic părţile care rămân fixe sunt considerate a avea o fiabilitate maximă, diferenţa fiind făcută de părţile modificabile, care sunt considerate a avea o fiabilitate mai mică. Cu cât rămân mai puţine astfel de părţi, şi cu cât fiabilitatea părţilor fixe este mai mare se afirmă că fiabilitatea produsului pe ansamblu a crescut.

Un pattern se spune că este bun dacă:

Ø rezolvă o problemă: pattern prezintă o soluţie nu doar principii abstracte sau strategii;

Ø este un concept dovedit: pattern prezintă o soluţie cu rezultate urmărite, nu doar teorii sau speculaţii;

Ø soluţia nu este evidentă: multe dintre tehnicile de rezolvare a problemelor - de exemplu paradigmele sau metodele de design software, încearcă se deriveze soluţiile plecând de principii; cele mai bune patterns generează soluţii indirecte pentru o problemă anume, abordare necesară pentru cele mai dificile probleme de design;

Ø descrie o relaţie: patterns nu numai că descriu module, dar descriu structuri şi mecanisme interne acestor module;

Ø are o componenta umană semnificativă: toate aplicaţiile software servesc confortului uman şi calităţii vieţii; de aceea cei mai buni patterns se referă explicit la utilitate şi estetică.

Categorii de design patterns

Au fost identificate următoarele categorii de patterns:

Ø idiom: se referă la modul în care este scris codul într-un limbaj particular, pentru a rezolva o anume problemă;

Ø design specific: prezintă soluţia cu care se vine pentru rezolvarea unei anumite problemă;

Ø design standard: se referă la modul în care se rezolvă un anumit tip de problemă; de cele mai multe ori sunt patterns care au devenit generali datorită reutilizării;

Ø design pattern: prezintă modul în care se rezolvă o clasă întreagă de probleme similare; de cele mai multe ori aceştia apar după aplicarea de mai multe ori a unui design standard, şi apoi găsirea unui pattern comun în toate acele aplicaţii.

În [GoF95] sunt discutaţi 23 de patterns diferiţi, clasificaţi după trei scopuri, fiecare dintre aceste scopuri referindu-se la un anume aspect care variază: creaţional, structural şi comportamental.

Creaţional: cum este creat un obiect. Acest lucru implică adesea izolarea detaliilor de creare a unui obiect astfel încât codul să nu fie dependent de ce tipuri de obiect sunt, în aşa fel încât să nu fie necesară modificarea codului când se adaugă un nou tip de obiect. În această categorie sunt incluşi patterns denumiţi: Singleton, Factory Method şi Prototype

Structural: proiectarea obiectelor pentru satisfacerea constrângerilor particulare ale proiectului. Aceasta se referă la modul în care obiectele sunt conectate între ele pentru ca schimbările din sistem să nu necesite schimbări ale acestor conexiuni.

Comportamental: obiectele care sunt responsabile cu un anume tip de acţiuni dintr-un program . Acestea încapsulează procese care se doresc a se executa, de exemplu interpretarea unui limbaj, răspunsul la o cerere, implementarea unui algoritm. În această categorie sunt incluşi denumiţi: Observer şi Visitor

Un alt criteriu pentru clasificarea DPs, ţine cont dacă un pattern se aplică pentru clase sau pentru obiecte. Patterns pentru clase se ocupă cu relaţiile dintre clase şi subclasele aferente. Aceste relaţii sunt stabilite prin moştenire, aşa că sunt statice – la momentul compilării. Patterns pentru obiecte sunt răspunzători cu legăturile dintre obiecte, care se modifică la momentul rulării şi sunt mult mai dinamici.

Ulterior acestei abordari, care este considerată ca fiind definitoare pentru conceptul de design patterns, pornind de la aceşti 23 de patterns s-au dezvoltat numeroşi alţii, din ce in ce mai complecşi, care au fost clasificaţi în noi categorii. În ultimii ani patterns au început sa fie clasficaţi în funcţie de scop, domeniul de aplicabilitate şi de etapa din cadrul ciclului de dezvoltare referită. În tabelele nr. 1, 2 şi 3 sunt prezentaţi o suită de patterns reprezentativi, clasificaţi după aceste categorii. Se observă includerea între aceştia a tutror celor 23 de patterns iniţiali precum şi participarea aceestora la definirea altora.

Tabelul nr. 1 Clasificarea DPs în funcţie de scop

Scop	Design Pattern	Descriere
DPs Fundamentali	Abstract Superclass	Asigură o unitate conceptuală a unui set de clase
	Delegation	O modalitate de extindere si folosire a unei clase
	Immutable	Nu permite informaţiilor despre un obiect să fie modificate după ce acesta a fost construit
	Interface	Instanta unei clase ofera servicii si date unei instantei a altei clase.
	Interface and Abstract Class	O clasă care implementează o interfaţă şi extinde o clasa abstractă
	Marker Interface	O clasă care implementează o interfaţă pentru a indica valoarea booleană a unui atribut al unei alte clase
	Proxy	O modalitate de a accesa un obiect prin intermediul altuia
DPs Creaţional	Abstract Factory	O modalitate de a crea un obiect care implementează un set de interfeţe similare.
	Builder	O modalitate de construire a unui obiect complex
	Factory Method	Un obiect care reprezintă date externe sau procesează evenimente externe.
	Object Pool	Permite refolosirea obiectelor care sunt greu de creat sau care sunt create într-un număr limitat.
	Prototype	Permite unui obiect sa creeze copii ale lui însuşi
	Singleton	Asigură instanţierea unui singur obiect dintr-o anumită clasa
DPs de Partiţionare	Composite	Permite crearea recursivă de obiecte similiare într-o manieră similară unui arbore
	Filter (Pipe)	Permite obiectelor sa fie conectate dinamica pentru a realiza operaţii pe şiruri de date
	Read-Only Interface	Asigură modificarea unui obiect numai de către unii dintre clienţii lui
DPs Structural	Adapter	Implementează o interfaţa cunoscută clienţilor săi asigurând acces la o interfaţă necunoscută clienţilor săi
	Bridge	Impelementează abstractizările şi implementările în clase separate permiţând combinarea lor dinamică
	Cache Management	Permite accesarea rapidă a unor obiecte care în alt fel ar dura mai mult
	Decorator	Extinde funcţionalităţile unui obiect într-un mod transparent clienţilor săi
	Dynamic Linkage	Permite unui program să încarce la cerere diferite clase care implementează o interfaţă cunoscută
	Façade	Simplică accesul la un set de obiecte prin intermediul unui obiect pe care toate celelate obiecte il folosesc ca sa comunice cu setul.
	Flyweight	Permite partajarea unei informaţii comune între mai multe instante ale aceleiasi clase
	Iterator	Defineşte o interfaţă care declară metode pentru accesul secvenţial la obiectele dintr-o colecţie
	Virtual Proxy	Ascunde inexistenţa unui obiect printr-un altul care implementează aceeaşi interfaţă permiţând intarzierea instanţierii celui din urmă
DPs Comportamen- tal	Chain of Responsibility	Permite unui obiect transmiterea unei comenzi fără să ştie ce obiect sau ce tip de obiecte o vor recepţiona
	Command	Incapsulează comenzile în obiecte pentru o uşoară manipulare a lor
	Little Language / Interpreter	Permite definirea unui mic limbaj care sa faciliteze rezolvarea unui set similar de probleme
	Mediator	Foloseşte un obiect pentru a coordona schimbarea stărilor unor alte obiecte
	Null Object	Defineşte o alternativă la folosirea null pentru a indica absenţa unui obiect
	Observer	Permite înregistrarea dinamică de către un obiect a obiectelor care depind de el în vederea notificării
	Snapshot	Permite creare de imagini ale stării unui obiect astfel încat aceasta să fie refăcută ulterior
	State	Incapsulează starea unui obiect ca obiecte discrete
	Strategy	Încapsulează algoritmi similari în clase care sunt subclase ale unei superclase comune.
	Template Method	O clasa abstractă care conţine doar o parte din logica necesară realizării scopului
	Visitor	Permite realizarea unei anume operaţii pentru mai multe obiecte prin definirea unei clase separate cu logica necesară realizării operaţiei.
DPs de Concurenţă	Asynchronous Processing	Asigură o coadă de procese pentru executarea lor asincronă.
	Balking	Dacă o metodă este apelată în momentul în care obiectul nu o poate executa atunci se asigură ca acea metodă nu execută nimic
	Double Buffering	Asigură producerea de date asincrone astfel încât acestea sa fie pregătite înainte ca ele să fie necesare
	Future	Incapsulează toată logica astel încât pentru client să nu conteze daca procesarea este sincronă sau nu
	Guarded Suspension	Asigură execuţia unei metode până când este îndeplinită o condiţie
	Lock Object	Asigură un obiect unitar care să solicite acces unic la mai multe obiecte
	Producer-Consumer	Coordonează producţia şi consumarea asincronă de informaţii şi obiecte
	Read/Write Lock	Asigură acces concurent la citire şi acces exclusiv la scriere
	Scheduler	Controlează ordinea în care sunt executate metodele unui singur fir de execuţie
	Single Threaded Execution	Previne apelurile concurente la o metodă să ducă la executarea concurentă a metodei
	Two-Phase Termination	Asigură ordonarea încheierii unui proces sau unui fir de execuţie

Tabelul nr. 2 Clasificarea DPs în funcţie de etapa de dezvoltare

Etapa	Design Pattern	Descriere
DPs cu Responsabilită ţi Generale	Controller	Adaugă un eveniment care să decupleze clasa sursa a unui eveniment de clasa sursă care il rezolvă.
	Creator	Determină care clasă crează o instanţă a unei alte clase
	Expert	Adaugă responsabilitate unei clase care deţine informaţia necesară pentru realizarea responsabilităţii
	Law of Demeter	Daca două clase nu trebuie să ştie de prezenţa celeilalte atunci acestea nu trebuie să interacţioneze direct
	Low Coupling/High Cohesion	Permite modificarea unei clase astfel încât sa ducă la o modificare facilă a designului
	Polymorphism	Permite folosirea de metode diferite în funcţie de typul obiectului
	Pure Fabrication	Permite crearea unei clase care sa nu devină greu de modificat
DPs ai Interfetei Grafice cu Utilizatorul	Conversational Text	Desigunul trebuie să admită comenzi sub formă de text
	Direct Manipulation	Permite utilizatorului să interacţioneze cu obeictele manipuland reprezentări ale acestora oferită de interfaţă
	Ephemeral Feedback	Asigură feedback utilizatorilor despre starea muncii lor fără a interveni în fluxul natural de muncă
	Explorable Interface	Designul interfeţelor trebuie să fie indulgent cu greşelile utilizatorului
	Form	Permite utilizatorului să adauge date structurate sub formă de informaţii discrete
	Disabled Irrelevant Things	Ascunde elementele de interfaţă care nu sunt necesare într-un anumit context
	Interaction Style	Mapează modalităţile de de interacţiune oferite de interfaţă utilizatorului cu cerinţele aplicaţiei
	Limited Selection Size	Evită prezentarea de valori pentru selectare la un anumit moment în afara unui număr maxim
	Selection	Permite utilizatorului să selecteze comenzi sau valori din liste
	Step-by-Step Instructions	Conduce utilizatorul informândul ce urmează să facă la pasul următor
	Supplementary Window	Afişează o fereastră suplimentară pentru informaţii suplimentare despre o fereastră părinte
	Window per Task	Fiecare acţiune completă trebuie săă aibă o fereastră unică
DPs de Organizare a Codului	Accessor Method Name	Foloseste nume si definitii de funcţii care sunt uşor de citit
	Anonymous Adapter	Foloseşte obiectele de tratare a evenimentelor ca adaptoare anonime
	Checked vs. Unchecked Exceptions	Toate excepţiile interne vor fi unchecked iar cele externe vor fi checked
	Conditional Compilation	Controlează dacă un compilator intorduce sau ignoră comenzi pentru debug
	Composed Method	Reorganizarea unor metode care sunt prea mari ]n metode mai mici
	Convert Exceptions	Excepţiile netratate în layerul curent vor fi convertite si trimise la layerul superior
	Define Constants in Interfaces	Se definesc constantele în interfeţele claselor
	Extend Super	Impelmentarea unei metode care modifică logica unei clase parinte
	Intention Revealing Method	Folosirea de nume semnificative pentru acţiuni care nu sunt executate de funcţii cu denumiri clare
	Server Socket	Cod standard scris pentru a controla partea de server a unui socket
	Client Socket	Cod standard scris pentru a controla partea de client a unui socket
	Switch	Selectarea diverselor parti din cod pentru executie intr-o clauză switch
	Symbolic Constant Name	Folosirea de nume simbolice pentru constante
DPs de Optimizare a Codului	Double Checked Locking	Evită dublarea eforturilor de iniţializare ale unei resurse de către două fire de execuţie
	Hashed Adapter Objects	Transmite un apel de metodă către un obiect adaptor asociat cu un obiect arbitrar
	Lazy Initialization	Iniţializrea unui obiect doar în momentul în care acesta este necesar
	Lookup Table	Evită recalcularea unor valori prin calcularea lor iniţială şi salvarea lor ulterioară
	Loop Unrolling	Măreşte numărul de operaţii efecutate într-o singură iteraţie
DPs de Robusteţe a Codului	Assertion Testing	Verifică dacă o metode este conformă cu apelurile clineţilor
	Copy Mutable Parameters	Copierea unui obiect în cazul în care se doreşte nemodificarea stării acestuia prin modificarea lui.
	Guaranteed Cleanup	Asigură terminarea unui obiect în cazul în care acesta nu execută corect terminarea lui
	Maximize Privacy	Membrii claselor trebuie să fie cât mai privaţi posibil
	Return New Objects from Accessor	Un obiect returnat trebuie să fie copiat şi nu transmis prin valoare
DPs de Testare	Acceptance Testing	Testarea făcută pentru a vedea dacă software livrat respectă nevoile organizaţiei pentru care a fsot realizat
	Black Box Testing	Definirea de teste numai pe baza cerinţele
	Clean Room Testing	Cei care au proiectat sistemul nu trebuie să discute specificaţiile cu cei care realizează testele
	Integration Testing	Testarea împreuna, pentru prima dată, a claselor dezvoltate separat
	Regression Testing	Retestarea unor module pentru a observa dacă modificările au introdus noi buguri
	System Testing	Tetstarea unui sistem ca o entitate, într-un mediu similar cu cel în care va lucra
	Unit Testing	Testarea claselor individuale isolat de celelalte clase din program
	White Box Testing	Definirea de teste pentru toate situaţile semnificative

Tabelul nr. 3 Clasificarea DPs în funcţie de domeniul de aplicabilitate

Clasa	Design Pattern
DPs de Transacţii	ACID Transaction	Asigură ca rezultatul unei tranzacţii nu este inconsistent.
	Audit Trail	Menţine un set de înregistrări ale tranzacţiilor efectuate asupra unui obiect sau unui set de obiecte
	Composite Transaction	Definirea de tranzacţii complexe alcătuite din tranzactii ACID
	Two Phase Commit	Un obiect care asigură că o tranzacţie complexe alcătuită din două tranzacţii ACID fie se termină, fie eşuează
DPs de Arhitecturi Distribuite	Demilitarized Zone	Serverele publice de Internet se vor lega la o reţea LAN care este conectată la firewall şi la reţeaua Internet
	Mobile Agent	Un obiect are nevoie să acceseze volume mari de date aflate la distanţă
	Object Replication	Multiplicarea unui obiect pe mai multe maşini astfel încât el să apară clienţilor ca fiind unic
	Object Request Broker	O arhitectură care permite obiectelor să facă apeluri la distanţă fără a cunoaşte detaliile apelului
	Process Pair	Două obiecte care lucrează în pereche pentru ca în momentul în care unul cade celălalt să îl repornească
	Prompt Repair	Repararea unui obiect care cade imediat după această cădere
	Redundant Independent Objects	Păstrarea unor obiecte redundante în cazul în care una dintre masini cade
	Shared Object	Un obiect care va efectua logica necesară partajării unui alt obiect
DPs de Procesare Distribuită	Connection Multiplexing	Un obiect care gestionează conexiunile dintre mai multe alte oiecte
	Heartbeat	Transmiterea de mesaje periodice care să confirme clientului că serverul execută acţiuni în numele clientului
	Heavyweight/Lightweight Object	Proiectarea de clienţi care sunt cât mai mici
	Mailbox	Stocarea mesajelor în recipiente pentru fiecare dintre destinatari
	Object Identifier	Fiecare obiect trebuie să aibă un identificator unic
	Protection Proxy	Limitarea accesului la un obiect furnizând alte obiecte care pe baza drepturilor de securitate accesează un proxy
	Publish-Subscribe	Transmiterea fiecărui mesaj către destinatarul precizat
	Registry	Un mecanism care returnează un proxy la un obiect dându-i-se numele obiectului sau numele serviciului
	Retransmission	Reluarea transmisiei unui mesaj până când se încheie cu succes
DPs de Concurenţă	Ephemeral Cache Item	Folosirea unei copii locale a unor obiecte de la surse de date aflate la distanţă
	Deep Transaction Nesting	Implementarea posibilităţii de a restaura starea unui obiect modificat prin folosirea de tranzacţii imbricate
	Lock File	Folosirea unui fişier de blocare care să gestioneze accesul exclusiv la resurse partajate
	Optimistic Concurrency	Folosirea de copii ale obiectelor pentru executarea de tranzacţii
	Session Object	Folosirea unui singur obiect pentru informaţiile despre o sesiune de pe server
	Static Locking Order	Asigură preluarea blocării obiectelor în aceeaşi ordine pentru toate obiectele
	Thread Pool	Refolosirea unui fir de execuţie aflat într-un pool dacă recrearea unuia nou durează mai mult
DPs de Timp	Temporal Property	Menţinerea unui istoric al valorilor unor atribute care se modifică de-a lungul timpului
	Time Server	Asigură sincronizarea ceasurilor calculatoarelor dintr-o aplicaţie distribuită
	Versioned Object	Asigură regăsirea unei stării mai vechi sau viitoare a unui obiect în funcţie de momentul temporal
DPs de Baze de date	CRUD	Organizarea operaţiilor pe baza de date în operaţii de Creare, Selectare, Modificare, Ştergere (Create, Retrieve, Update and Delete)
	isDirty	Evitarea modificării unor date din baza de date care nu necesită acest lucru
	Lazy Retrieval	Amânarea aducerii de atribute din baza de date pentru obiecte complexe până în momentul în care acestea sunt necesare
	Persistence Layer	Menţine independenţa aplicaţiei faţă de baza de date
	Stale Object	Folosirea informaţiilor despre ultima stare a unui obiect cu atribute aduse din baza de date pentru operaţii cu versiunea actuală a obiectului
	Type Conversion	Organizarea metodelor de conversie a tipurilor de date în clase de conversie

4. Descrierea design pattern

Pentru descrierea unui DP se vor folosi atât metodele grafice cât şi cele descriptive. Metodele grafice deşi sunt importante şi utile nu sunt suficiente deoarece prezintă produsul final al designului ca relaţie între clase şi obiecte. Pentru reutilizarea designului, trebuie înregistrate deciziile, alternativele, şi consecinţele care au condus la alegerea acestuia. Exemplele concrete sunt şi ele importante pentru că ajută la înţelegerea designului prezentând modul cum acesta este folosit în producţie.

Descrierea fiecărui DP trebuie împărţită în secţiuni după următorul model, care face ca deciziile de alegerea a acestora să fie mai uşoare, mai uşor de citit, înţeles, învăţat, comparat şi folosit.

Ø Numele Pattern şi clasificarea: numele pattern rezumă în unu, două cuvinte esenţa unui pattern. Un nume bine ales este vital, pentru că va deveni parte a vocabularului de design.

Ø Scopul: rezumă răspunsul la următoarele întrebări: Ce face respectivul design pattern? Care îi sunt raţiunile şi scopul? Ce problemă particulară de design este rezolvată prin respectivul pattern?

Ø Pseudonim: alt nume sub care mai este cunoscut pattern, în cazul în care există

Ø Motivaţia: un scenariu care ilustrează o problemă de design şi modul în care clasele sau obiectele se structurează în cadrul pattern pentru soluţionarea problemei. Scenariul ajută la înţelegerea descrieri care urmează şi care este mai abstractă.

Ø Aplicabilitatea: răspunde la următoarele întrebări: Care sunt situaţiile în care design pattern se aplică ? Care sunt exemplele de design mai slab pe care pattern le rezolvă ? Cum sunt recunoscute aceste situaţii?

Ø Structura: o reprezentare grafică a claselor din pattern folosind o notaţie bazată pe OMT – Object Modeling Technique. Se folosesc de asemenea diagrame de interacţiune, pentru a ilustra secvenţele de cereri şi colaborările dintre obiecte.

Ø Participanţii: clasele şi/sau obiectele participante la design pattern şi responsabilităţile lor.

Ø Colaborare: prezintă modul în care participanţii colaborează între ei pentru rezolvarea responsabilităţilor.

Ø Consecinţe: ilustrează cum îşi suportă pattern obiectivele, care sunt consecinţele şi rezultatele folosirii patterns şi care sunt aspectele din structura sistemului care variază independent.

Ø Implementări: se referă la tehnicile, şi sugestiile care trebuiesc ştiute pentru implementarea pattern, precum şi la problemele specifice unui sau altuia dintre limbajele de programare.

Ø Exemple de cod: sunt fragmente de cod care ilustrează cum va fi implementat pattern în diverse limbaje.

Ø Utilizări cunoscute: se referă la exemple de patterns care sunt regăsiţi în sisteme reale.

Ø Relaţii cu alţi patterns: identifică alţi patterns care sunt foarte legaţi de cel în cauză; care sunt diferenţele importante; cu care dintre ceilalţi patterns vor fi aceştia din urmă folosiţi.

5. Concluzii

Conform unui studiu al grupului Gartner [Will00], se apreciază ca piaţa pentru componentele prefabricate a crescut de la 1,4 miliarde USD în 1997 la aproape 8 miliarde USD in 2002. Tot în acest studiu se aprecaiză că un procent de 70 % din aplicaţiile software nou create vor fi asamblate din componente până în 2003. Acelaşi studiu afirmă că piaţa componetelor va deveni domeniul cel mai activ din cadrul pieţei de software. Windows 2000 şi mai nou Windows Server 2003 şi EJB – Enterprise Java Beans sunt platforme mature care suportă EA scalabile bazate pe componete. În următorii ani, majoritatea aplicaţiilor nou create vor fi livrate pentru aceste platforme, şi în ambele cazuri folosirea componentelor este obligatorie din punct de vedere tehnic. Iată de ce folosirea unor componente care să fie în prealabil fiabile duce către o fiabilitate mult sporită a aplicaţiilor. DPs sunt cheia atât pentru realizarea acestor componente cât şi pentru asamblarea acestora în aplicaţii.

Bibliografie

1. [GoF95] E. GAMMA, R. Helm, R. Johnson, and J. Vlissides, “Design Patterns: Elements of Reusable Object-Oriented Software”. Reading, MA: Addison-Wesley, 1995.

2. [ECKE03] B. ECKEL, “Thinking in Patterns”, Revision 0.9, 20-05-2003, MindView, Inc.

3. [COPE01] J.W. COOPER “Design Patterns and Object Oriented Programming in Visual Basic 6 and VB.NET ”, IBM Thomas J Watson Research Center January 14, 2001

4. [SHAL01] A. SHALLOWAY, J.R. Trott – “Design Patterns Explained – A New perspective On Object Oriented Design” , 2001

5. [ALEX79] ALEXANDER, C., Ishikawa, S., Silverstein, M., “The Timeless Way of Building”, New York: Oxford University Press, 1979.

6. [LYU96] LYU, R., M., ed. "Handbook of Software Reliability Engineering", IEEE Computer Society Press 50 years of service , Los Alamitos, CA.; Computing McGraw-Hill, 1996

7. [WILL00] WILLIAMS J D, “Raising Components”, Application Development Trends, vol. 7, no.9, Sep 2000, pp.27--32.

8. [FOWL02] FOWLER Martin, RICE David, FOEMMEL Matthew, HIEATT Edward, MEE Robert, STAFFORD Randy - “Patterns of Enterprise Application Architecture” - Addison-Wesley Pub Co, November , 2002

Anexa nr 1 - Lista de acronime

1. P – Pattern = prezintă modul în care se rezolvă o clasă întreagă de probleme similare

2. DP – Design Pattern = prezintă modul în care se rezolvă o clasă întreagă de probleme similare de proiectare software

3. DPs – Design Patterns = mulţimea de design pattern

4. PL – Pattern language = limbaj de design