Cercetările solitare

Cercetările solitare erau diferite de cercetările individuale pentru că erau desfășurate de personalități marcante, recunoscute într-o zonă a informaticii și acceptate ca ca atare, cărora li se căuta și li se găsea finanțare pentru munca lor pentru că:

- generau contacte în străinătate;

- erau deschizătoare de drumuri;

- conduceau la publicarea în mari edituri;

- creau școală în jurul fiecărei personalități.

Ideia de a construi software de prognoză era veche, numai că trebuia pusă în operă și încă la un anumit nivel, care să dea valențe concrete, ușurință în utilizare și să fie de maximă generalitate. Așa s-a întâmplat cu produsul software EMI al lui Gheorghe RUXANDA, cercetător solitar în Centrul de Calcul al ASE, care lucra într-un laborator unde toți colegii săi îl apreciau și știau că dacă lucrează la ceva, acel ceva este un lucru special. Când a ieșit pe piață cu produsul EMI, Gheorghe RUXANDA era un tânăr cercetător care realizase un produs de prelucrări de date:

- în volume foarte mari;

- independent de dezvoltator;

- estimând coeficienți la  funcții oarecare;

- construind eșantioane;

- aplicând cunoștințe avansate de econometrie.

Cercetătorul solitar Gheorghe RUXANDA a reușit să dezvolte un produs software de maximă generalitate, cu mesaje proprii, ceea ce înseamnă că a fost gândit ca un produs de clasă A fiind foarte bine testat. 

Din discuțiile cu marele inginer de sistem Iulian SATRAN am ajuns la concluzia că a dezvoltat un model de regăsire a informațiilor cu mult înaintea descoperirii arborilor B și pe care l-a implementat cu mult înaintea acestui tim de structură de date folosită în regăsirea rapidă a informațiilor.

Fiecare dintre cei care au lucrat și mai lucrează în informatică, au secretele lor ca persoane care fac cercetări solitare, fiind convinși că vor descoperi și ei piatra filosofală, la care s-au gândit mii de ani alchimiștii și încă nu au abandonat acest vis prea frumos. Când în sesiunile științifice apar cercetări în acest sens, un oarecare nivel de delicatețe nu strică niciunui moderator pentru a nu înăbuși în fașă o ideie pe care el însuși sau cei din sală nu au înțeles-o la adevărata ei valoare, mai ales dacă vine din partea unui solitar cercetător care pe deasupra mai este și un necunoscut.
Cercetările solitare în informatică sunt uneori pepiniera ideilor geniale și nimeni nu are voie să bruscheze în vreun fel un cercetător solitar, chiar dacă el are și ceva ciudățenii sau manifestări ermetice de om neânțeles

(21 octombrie 2017)

I.C.I.

Dintotdeauna prin ICI eu am înțeles Institutul de Cercetări în Informatică. Așa l-am perceput eu, ca pe citadela informaticii româneșțti și așa va rămâne întipărit în mintea mea pentru totdeauna pentru că acolo:

- s-au derulat cele mai importante ducruri din informatică;

- au lucrat cei mai buni cercetători din informatică;

- s-au publicat lucrări dintre cele mai deosebite;

- soarele răsărea în informatică din România de la ICI.

În Hotărârea nr. 1312/1973 privind aplicarea Decretului nr. 499/1973 referitor la organizarea unitara a activitatii de informatica si unele masuri pentru imbunatatirea elaborarii sistemelor de conducere economică, publicată în M.Of. al României și aflată în vigoare de la 06 octombrie 1973 până la 13 ianuarie 1998 se vorbește de înființarea Institutului central pentru conducere si informatica, adică prescurtat ICCI care era:

- titular direct al planului de stat in domeniul tehnicii de calcul pentru indicatorii de investitii si 

  import corespunzatori dotarii cu utilaje de calcul a economiei nationale, inclusiv indicatorii aferenti 

  activitatii proprii in acest domeniu;

- titular de plan pentru ceilalti indicatori privind activitatea proprie;

- deținătorul indicatorii de plan munca si salarii, investitii si plan valutar, precum si creditele  

  bugetare  aferente activitatilor trecute la Institutul central pentru conducere si informatica de la 

  Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, Ministerul Muncii si comitetele executive ale 

  consiliilor populare pentru trimestrul IV 1973, se preiau de catre Institutul central pentru conducere 

  si informatica pe baza de protocol.

În aprilie 1985 are loc o restructurare în informatică prin crearea ICSIT-TCI din două institute distincte, ICI și ITC, rezultând un conglomerat cu numele  Institutului de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică pentru Tehnică de Calcul şi Informatică, crezându-se că o astfel de abordare va determina un mod de gândire integrat la nivel de hardware și de software, fără ca cei ce au gândit o astfel de strcutră să frealizeze că domeniile sunt ortogonale de tip colaborativ dar nu inclusiv. Rezultatul s-a văzut și după 1989 fiecare institut și-a văzut de drumul său, megastructura nefiind nici viabilă și nici operațională, căci operația de concatenare, mai ales fizică, nu a avut nicio finalitate.

În toată istoria sa ICI s-a remarcat în lumea informaticii prin elaborarea de:

- studii și cercetări;

- metodologii;

- articole științifice;

- cărți de informatică;

- volume ale conferințelor;

- proiecte majore.

Fașă de alte institute de cercetări care și-au încetat activitatea la câțiva ani de la Revoluția din 1989, ICI nu numai că nu a dispărut, ci s-a dezvoltat rămânând reper pentru lumea științifică din informatica de la noi din țară prin tot ceea ce se produce în laboratoarele sale.

La ICI se realizează revistele de specialitate:

- Revista Română de Informatică şi Automatică

- Studies in Informatics and Control-SIC

caracterizatre prin ritmicitate, calitate și nivel științific deosebit de ridicat, ele încurajând pe toți care desfășoară activitate de cercetare în domeniul informaticii, atât de la noi, cât și din alte țări.

Este lăudabil că în anul 2012 afost publicată o monografie a profesorului Marius GURAN dedicată celei de a 40-a aniversări de existență a ICI, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, instituție care a contribuit determinant la dezvoltarea informaticii de la noi din țară.

În ICI au lucrat printre alții Margareta Drăghici, Dumitru Popescu, Dan Mihalca, Nicolae Comănescu, Constantin Sâmbotin, Gabriel Neagu, Florin Filip, Adrian Davidoviciu, Ion Dumitraşcu, Marcela Iosep, Ladislau Gaşpar, Florin Melenciuc, Ileana Trandafir, Constantin Vasiliu, Iulian Popa, Bogdan Teodorescu, Claudia Ionescu, Radu Bercaru, Dan Tufiş, Mihai Bărbuceanu, Ştefan Trăuşan, Liviu Badea, Nicolae Andrei, Cornel Resteanu, Eugen Stăicuţ, Adrian Mircea, Ştefan Panait, Gorun Manolescu, Rodica Hrin, Alexandru Balog, Constanţa Manoliu, Cornel Lepădatu, Gheorghe Răuţ, Angela Ioniţă, Ion Muntean, Gabriel Neagu, Alexandru Donciulescu, Iuliu Bara, Ilie Romeo, Gabriel Constantinescu, Marin Mihăilescu, Doina Banciu, Adrian Domide, Romulus Andrei, Mihai Jitaru, Florin Hărţescu, Rădulescu Banu Pierre, Claudia Ionescu, Adriana Alexandru, Liana Dogaru, Ana-Maria Borozan, Virginia Moraru, Marin Roşu, Mihai Varia, Stelian Niculescu, Eugen Diatcu, Gavril Gavrilescu, Mihai Vasilescu, Marin Barabancea, Gheorghe Curaj, Petre Birişteică, Paul Angelescu, Paul Colenati, Petre Andrei, Virgil Negoiţă, Ioan Georgescu, Marius Guran, Florin Păunescu, Nicolae Zaharia, Nicolae Badea, Alexandru Bîrsănescu, Dan Popescu, Marin Tudorache, Elena Mănescu,  Nicolae Antonescu, Zaharia Costache, Gabriel Neagu, Ion Rădoi, Sorin Marinescu, Cristian Antonescu, Gheorghe Vartolaş, Petre Preoteasa, Cezara Fotescu, Liliana Leu, Dumitru Prodan, Liana Dogaru, Constantin Amorţitu. Fiecare dintre aceștia erau nume importante pe domeniile lor de cercetare și erau cunoscuți și recunoscuți prin rezultatele pe care le prezentau în articole de revistă, în cărți publicate sau prin comunicările lor la conferințe importante pe probleme de informatică organizate fie la Cluj, fie la București, fie la Timișoara.

(10 octombrie 2017)