Uzura morală în informatică

Uzura morală are în zona IT&C un ritm deosebit de alert manifestat prin:

- descoperiri tehnice care schimbă radical conceptele;

- evoluții în ritm alert la nivelul duratelor de viață pentru tehnologii, instrumente și limbaje;

- schimbările care apar la nivelul filosofiei de dezvoltare software prin dispariția restricțiilor;

- punerea tot timpul în concordanță a software cu hardware și invers;

- găsirea soluțiilor care distrug barierele puse în fața complexității prin minimizări de costuri;

- acceptarea schimbărilor rapide prin eforturile susținite a menținerii în actualitate;

- reducerea duratelor și costurilor de realizare a produselor cu complexitate cu mult mai mare.

Dacă în analiza matematică sunt extrem de puține lucrurile revoluționare apărute în ultimii 50 de ani, în zona limbajelor de programare, o dată la 10 ani se produc adevărate revoluții, mai ales din cauză că au dispărut barierele generate de capacitatea de stocare, capacitate care acum se consideră a fi fără limite din moment cu 1 Tb costă de mult sub 100USD.

Uzura morală a dat și dă mari bătăi de cap teoriei economice care trebuie să se adapteze la ceea ce se numește investiție și, respectiv, perioada de recuperare a investiției. Dacă se are în atenție imobilismul contabil, să ne amintim cum în contabilitate zăcea un PC de tip 286 care figura cu valoare de inventar de 2.500USD amortizat sub 50% în timp ce în piață era un PC de tip 486 cu preț de 1.000USD și lumea nu înțelegea de unde provenea misterul. Chiar în anul 2015 la un outlet în Militari era un memory stick de 256 Mb la preț de 50 USD, în timp ce pe e-Mag un memory stick de 16 Gb era sub 30 USD.

Istoria informaticii românești a înregistrat schimbări dramatice când:

- a apărut dominantă cartela perforată;

- au apărut PC-urile;

- Internetul a devenit accesibil;

- aplicațiile web au devenit ceva familiar;

- peste 30% din probleme se rezolvă cu un PC de la distanță;

- s-a acceptat lucrul de acasă de pe calculator 20%  din timp.

Meseria de programator este una al cărui conținut este afectat de uzura morală prin faptul că la intervale foarte mici apar noi:

- instrumente de asistare;

- medii de dezvoltare;

- tehnologii software;

- structuri de interfețe;

- teori de dezvoltare;

- metrici ale calității;

- standarde de calitate;

- moduri de achiziție date;

- echipamente miniaturizate;

- elemente de autonomie;

- resurse software și hardware.

Programatorul, dar și analistul trebuie să se pună de acord cu tot ceea ce este nou pentru a rezista presiunilor pe care le generează piața prin apariția de noi generații de calculatoare, noi generații de limbaje de programare și mai ales prin noile tehnologii care apar mai ceva ca ciupercile de după ploaie. 

Istoria informaticii românești a traversat marile evenimente cu dureri destul de mari, căci trecerea de la calculatoarele pe tuburi la cele pe tranzistoare nu a fost lentă. Dispariția industriei de calculatoare de după 1990 a fost un lucru rău, cu efecte negative, necompensate nici în ziua de azi. În ceea ce privește limbajele de programare, noi am preluat cu seninătatea ciobanului din Miorița toate șocurile de la trecerea de la cod mașină, prin limbaje de asamblare, până la limbajele de azi, iar capacitatea românilor de a se adapta este deja proverbială.

(16 noiembrie 2017)

Generația a II-a de tehnică de calcul

Mașini de calcul mecanice

Folclorul zicea că un tip a fost trimis să cumpere din străinătate ceva licențe de mașini de calcul și s-a pricopsit cu aritmometru, care era deja piesă de arheologie în tehnica de calcul. S-au produs aritmometre dar având în vedere că erau tipuri foarte vechi, au fost abandonate și respectivul, tot legenda zice, că a primit o papară usturătoare. Nu știu cât este legendă și cât este adevăr, dar în zona tehnicii de calcul uzura morală este ucigătoare și a face ceva care este cu două sau chiar trei generații în urmă înseamnă a face un produs din start nevandabil. Acum când piața este invadată de cele mai noi piese de IT&C este de-a dreptul indecent ca cineva să se laude că a făcut nu știu ce grozăvie care era noutate în piață acum 5 ani, chiar dacă ar fi 100% românesc, tot vechitură se chiamă. Aritmometrele de Târgu Mureș erau construcții solide, chiar reușite estetic și dacă ar fi fost produse cu 10 ani mai înainte chiar ar fi fost un business veritabil. Am avut ân mână o astfel de piesă în folosință în acele vremuri la un birou de la o întreprindere din provincie unde încă adunările se făceau cu el. M-am și jucat cu el și era destul de ușor de fixat pârgiile acelea, iar manivela aceea care se învârtea în sensul acelor de ceasornic și clinchetul de la rotirea completă erau de foarte bună calitate, ceea ce dădea asigurare că rezultatul este corect și nu se greșește adunând de mai multe ori un nnumăr. După mulți ani am căutat să achiziționez un aritmometru românesc de Tg. Mureș și să-l duc cadou la Muzeul de calculatoare din Montain View, dar nu am găsit niciunul în stare perfectă de funcționare. Toate erau defecte sau dacă mai funcționau arătau foarte rău, ca și cum erau dezgropate din mlaștini unde stătuseră în noroi. Aritmometrul, mașina despre care am învățat în anul întâi de facultate, 1965 - 1966, este un echipament de calcul:

- făcut dim metal;

- are greutate destul de mare;

- conține o carcasă;

- sunt acolo 10 pârghii;

- pe carcasă sunt înscripționate 10 linii de cifre de la 0 la 9;

- există și un totalizator pe care se văd cifre și care trebuie pus pe zero;

- se fixează pârghiile în dreptul cifrelor pentru a construi numărul de adunat;

- se rotește manivela o dată în ciclu complet în sensul acelor de ceasornic;

- la totalizator apare numărul căci s-a adunat cu zero;

- se fixează alt număr;

- se rotește manivela;

- apare totalul celor două numere și tot așa.

Fixarea pârghiilor se face de la dreapta către stânga, după cum numerele se așează cifră sub cifră cu unități la dreapta, zecile sunt următoarele spre stânga și în partea cea mai din stânga se află ordinul de mărime cel mai mare al numărului de adunat.

În zorii informaticii aplicate la noi au fost utilizate și mașini mecanice de adunat. Am văzut în ASE pe la compartimentul de Contabilitate un exemplar superb din alamă și am văzut într-o vitrină în Trier un alt exemplar al unei astfel de mașini. Mașina are 10 rânduri de tastecorespunzătoare cifrelor 0, 1, ..., 9, iar  pe fiecare rând aflându-se 10 taste corespunzătoare ordinelor de mărime ale numărului de introdus. Utilizatorul fixa numărul apăsând tastele. Acestea erau inteligent construite pentru a nu se depune un efort foarte mare la operația de tastare. După aceea se rotea o manivelă în sensul acelor de ceasornic. Principiul era cam același ca la aritmometru. Roata Odner era elementul cheie.
În cartea lui  Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU, Grigore GRAMA - Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic,Editura Didactica si pedagogica, București, 1966,sunt subcapitole distincte dedicate aritmometrului și mașinii de calcul mecanice, cu detalieri foarte tehnici asupra modului de funcționare, mai ales cele legate de transmiterea reportului, paginile 40 la 45.
Generația a II-a de tehnică de calcul este o altă împărțire a tehnicii de calcul incluzând și rigla de calcul și aritmometrul tot ca tehnică de calcul, căci nu este normat să se vorbească numai despre calculatoare electronice, începând numerotarea cu cele cu tuburi. Și istoria a consemnat în capitole distincte epoca de piatră, epoca fierului și apoi a trecut la sclavagism, feudalism, capitalism, nu a sărit la comunism dintr-o dată pentru a face saltul înapoi după ceea ce s-a întâmplat în Europa de Răsărit după 1989. A luat-o cătinel, cătinel căci numai așa se va înțelege cum s-a ajuns aici.

(16 octombrie 2017)