Eu am mers de nenumărate ori în ICI și am văzut foarte exact ceea ce era Centrul de Calcul al ICI mai ales înainte de 1989. Prietenul meu George MATEI a lucrat acolo și l-am rugat să scrie câteva rânduri, pe care cu permisiunea lui le redau aici.
Am lucrat ca analist la Centrul de Calcul al Institutului Central pentru Conducere si Cercetare (ICI) între 1978 si 1985. Organigrama centrului de calcul cuprindea:
• un atelier de analiza;
• doua ateliere de programare;
• o sectie de exploatare, cu urmatoarele compartimente/colective:
- ingineri de sistem;
- operatori-calculator;
- operatori perforare-verificare.
În cadrul centrului de calcul se proiectau si dezvoltau lucrari informatice pentru diversi beneficiari, unitati economice. Lucrarile nu se efectuau pe flux între atelierele de analiza si programare. În functie de încarcarea atelierelor la un moment dat, un nou contract era atribuit unui atelier sau altul. Erau si contracte la care lucrau echipe mixte, din doua ateliere.
Fiecare echipa/colectiv lucra la contractul repartizat din faza de analiza pâna la implementarea produsului informatic dezvoltat. Pe parcursul derularii contractelor echipele erau relativ stabile. Sufereau modificari în etapa de programare, când erau integrati în colectiv programatori ajutori, sau când apareau sarcini noi sau se schimbau prioritatile celor existente.
Lucrarile efectuate se încadrau în categoria sistemelor/aplicatiilor de gestiune, motiv pentru care erau dezvoltate în limbajul Cobol si se executau pe calculatoare din familia Felix (256/512/1024). Fiind produse în tara, acestea erau calculatoarele cu care erau dotate, în principal, întreprinderile economice cu centre sau oficii de calcul.
Pentru a putea fi rulate, programele erau transpuse pe cartele perforate. Dupa depasirea fazelor cu erori de compilare sau linkeditare, programele erau salvate pe benzi magnetice sub forma de proceduri catalogate, de unde se apelau la rularile ulterioare. Cartele perforate erau folosite si ca suport pentru crearea fisierelor de date, care erau salvate pe benzi magnetice.
Dezvoltarea produselor informatice se facea conform metodologiei ICI de realizare a sistemelor informatice. Conform acestei metodologii, pentru realizarea unui produs informatic se parcurgeau mai multe etape, fiecare etapa finalizându-se cu o documentatie specifica. Pe baza acestor documentatii se facea avizarea fiecarei etape în comisiile tehnice de avizare din cadrul ICI, cât si de catre beneficiarul produsului. Odata avizate, aceste documentatii deveneau specificatii de intrare pentru urmatoarea etapa.
Etapele metodologiei ICI si documentatiile aferente erau:
• analiza de ansamblu: proiect de ansamblu;
• analiza de detaliu: proiect de detaliu;
• proiectarea produsului: proiect tehnic;
• programare: manual de realizare;
• implementare: manual de utilizare, manual de exploatare.
Pâna la jumatatea anilor ’80 în cadrul Centrului de Calcul ICI au fost realizate mai multe sisteme informatice. Un astfel de sistem a fost cel proiectat pentru UCECOM, un sistem multinivel bazat pe componente modulare cu mare grad de generalitate. Sistemul informatic proiectat se compunea din urmatoarele subsisteme:
• productie – prestari servicii;
• exploatare, tehnic, întretinere, consumuri;
• financiar-contabilitate;
• personal-retribuire (planificarea fortei de munca; planificarea fondului de retribuire);
• jurnal de bord, optimizari, corelatii.
Un alt sistem informatic proiectat a fost cel pentru Întreprinderea de Transport Bucuresti (ITB), unde principalele subsisteme dezvoltate au fost:
• planificarea, lansarea si urmarirea transportului urban de persoane;
• planificarea, lansarea si urmarirea reparatiilor;
• evidentq personalului.
Alte sisteme informatice care pot fi amintite sunt cele dezvoltate pentru întreprinderile Policolor, Metrou Bucuresti, Dunareana Giurgiu (industria textila) sau Întreprinderea de Transporturi Speciale pentru Agricultura si Industria Alimentara (ITSAIA).
Dupa cum am mentionat, majoritatea produselor informatice realizate în Centrul de Calcul ICI se construiau în limbajul Cobol, cu fisiere clasice. Cu toate acestea, spre mijlocul anilor ’80 s-au abordat si sisteme de baze de date. Astfel, suportul de date al sistemului informatic proiectat pentru întreprinderea Neferal l-a constituit o baza de date Socrate.
De-a lungul timpului, cele mai valoroase produse informatice dezvoltate atât în ICI cât si în centrele de calcul teritoriale si/sau departamentale au fost introduse în Biblioteca Nationala de Programe (BNP). Dintre aplicatiile economice introduce în BNP se pot aminte:
• GESTOC: gestiunea stocurilor;
• MIFIX: mijloace fixe;
• CONTAB: contabilitate;
• PERSORET: personal-retribuire.
În functie de cerintele beneficiarilor, se urmarea utilizarea acestor aplicatii. Avantajul consta în faptul ca nu se mai construiau aplicatii noi, ci doar interfete pentru integrarea lor în sistemele informatice proiectate, totul facându-se cu un consum mai redus de resurse.
Spre mijlocul anilor ’80, datorita dotarii unui numar tot mai mare de întreprinderi cu minicalculatoare, s-au proiectat tot mai multe produse informatice pentru acest timp de sisteme de calcul. Era vorba de minicalculatoarele Independent si Coral, care patrundeau tot mai mult în economie. Videoterminalele cuplate la aceste sisteme erau folosite atât pentru introducerea programelor si datelor (în locul vechilor sisteme cu cartel perforate), cât si pentru rularea programelor.
Centrul de Calcul al ICI a însemnat o pagină importantă a informaticii aplicate în producție din țara noastră. Cu o dotare foarte bună, cu specialiști de înaltă clasă, această unitate era o unitate de elită a informaticii, iar colaborarea cu Centrele teritoriale de calcul era specială, eficientă și mai ales productivă.
(28 noiembrie 2017)
