Doctoratele din informatica de dinainte de 1990 se deosebesc radical de doctoratele de după 1990 și nu mai au nicio legătură cu doctoratele de după 2011, după decretul semnat de Emil BOC legat de cum se pregătește un stagiu doctoral, pentru că pe vremuri:
- numărul de conducători de doctorat nu era așa de penibil de mare ca acum;
- doctoratul nu era învățământ de masă;
- durata stagiului doctoral era obligatoriu de 4 ani pentru examene și referate;
- elaborarea tezei avea obligatoriu o durată a ei, fără a se suprapune cu examenele;
- comisiile de examene de doctorat aveau caracter solemn și exigent;
- susținerea tezelor avea un ritual, iar furcile caudine ale exigenței erau dure;
- tribunalele și justiția nu-și băgaseră coada în știință;
- doctoranzii profesorii coordonatori de doctorat;
- doctoratul se plătea cu 15% în plus la salariu pentru cei ce-l aveau;
- rata de susținere a tezelor era cam de 1:5, adică la 5 doctoranzi 4 ratau;
- transparența avea un nivel atât de mare încât nimeni nu-și permitea compromisuri;
- graba nu era un element care să genereze ambiții penibile de niciun fel.
Trebuie remarcat că profesorii coordonatori de teze de doctorat cu teme dinn informatică nu aveau la rândul lor doctorate în informatică pentru simplu fapt că acest domeniu, informatica în cele trei variante de informatică teoretică, computer science și informatică economică nu existaseră până în 1950, ci erau oameni de știință care studiaseră domenii de top la vremea lor și care avuseseră capacitatea dea se apropia de acest nou domeniu și de a-l frecventa, inclusuv de a face cercetări, unde obținuseră rezultate dintre cele mai deosebite și aici numesc pe academicienii Grigore MOISIL și Tiberiu POPOVICIU, pe profesorul Solomon MARCUS, dar și pe profesorii Mihai DRĂGĂNESCU, Mircea PETRESCU, Ludovic TOVISSI, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU. Informaticienii anilor'70 care au doctorate în informatică precum Vasile BALTAC, Octavian BÂSCĂ, Horia GEORGESCU, Adrian ATANASIU, Afrodita IORGULESCU, Valentin CRISTEA, Nicolae ȚĂPUȘ, Vasile PETEANU, Ștefan NIȚCHI, Victor PATRICIU, Ștefan MĂRUȘTER au avut astfel de coordonatori științifici, oameni de știință de o valoare incontestabilă.
Abia generațiile de doctoranzi de după 1995 care au avut conducători științifici care și-au făcut teze de doctorat cu teme de informatică este corect să se spună că sunt doctori adevărați din punct de vedere formal în informatică, deși s-a tot vorbit de domenii fundamentale și apoi de specializări. Doctoratul a avut o perioadă grea după 23 august 1944, foarte mulți specialiștii cu dosare politice curate, fiii de muncitori și de țărani de la CAP dar și memnri ai P.M.R., trebuind să urmeze studiile doctorale în Uniunea Sovietică, devenind doctori sau candidați în științe la revenirea în după terminarea stagiilor la universitățile de acolo. După plecarea armatelor sovietice de la noi din 1958 și cu deosebire după plenara de partid din din 15-22 aprilie 1964 unde s-a adoptat Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, s-a produs o răcire a relațiilor cu marele vecin de la Răsărit, lucru reflectat și în studiile doctorale, începând mai timid cu decretul 13/18.XI.1965.
Despre doctorat vorbește în decretul cu numărul 1058 DIN 15/11/67 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România unde articolul 5 precizează:
ART. 5
Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregatire si din sustinerea tezei de doctorat.
Pe durata stagiului de pregatire, persoanele care efectueaza acest stagiu sint doctoranzi.
Stagiul de pregatire poate avea durata de cel mult 4 ani.
Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru acesti doctoranzi constituie stagiu de pregatire.
Numarul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de stiinta, de Consiliul de Ministri. Repartizarea pe specialitati se face de Ministerul Invatamintului in colaborare cu Academia Republicii Socialiste Romania si cu acordul Consiliului National al Cercetarii Stiintifice si Comitetului de Stat al Planificarii.
Un conducator stiintific nu poate indruma in acelasi timp mai mult de 10 doctoranzi.
ART. 10
Stagiul de pregatire se desfasoara sub indrumarea unui conducator stiintific de specialitate.
In timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pina la 4 examene de verificare temeinica a pregatirii sale de specialitate, si pe baza cercetarilor stiintifice efectuate, sa lucreze la intocmirea tezei de doctorat.
ART. 19
Titlul de candidat in stiinte confirmat sau recunoscut de Comisia superioara de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor in stiinte este echivalat de drept cu titlul de doctor docent in stiinte.
ART. 20
Titlurile de doctor obtinute in tara pina in anul 1952 si nerecunoscute de Comisia superioara de diplome pina la data de 18 noiembrie 1965, precum si titlurile stiintifice obtinute in strainatate vor putea fi echivalate de Comisia superioara de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent in, stiinte tinind seama de activitatea stiintifica desfasurata dupa obtinerea titlului.
ART. 21
Academia de stiinte social-politice "Stefan Gheorghiu" si Institutul de studii istorice si social-politice, de pe linga Comitetul Central al PCR se asimileaza, in ce priveste drepturile de acordare a titlurilor stiintifice si de organizarea doctoratului, cu institutiile de invatamint superior.
ART. 23
Decretul nr.880/1965 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania, publicat in Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga.
A existat decretul nr. 95 din 29 iulie 1975 privind trimiterea la studii, doctorat şi specializare în străinătate, ceea ce arăta o oarecare deschidere a statului comunist spre locurile unde știința dădea rezultate efective.
Foarte des s-au dat hotărâri de guvern asemeni Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 de organizare a studiilor doctorale, ceea ce arată stabilitatea precară a;
- duratei stagiului doctoral;
- criteriilor de selecție pentru doctoranzi;
- specializărilor la doctorat;
- structurii stagiilor doctorale;
- ponderii actului creativ în realizarea tezei;
- condițiilor privind originalitatea;
- selecției conducătorilor științifici;
- domeniilor și specializărilor doctorale;
- condițiilor speciale legate de caracterul secret din teze;
- exigenței impuse pentru tezele de doctorat.
Acum Guvernul României a aprobat în 29 iunie 2011 Codul studiilor universitare de doctorat care ulterior a fost amendat în 10 martie 2016. Această abordare arată că totul decurge ca la carte, după reguli extrem de precise, asemeni tehnologiilor deterministe din industrie, industrie unde creativitatea și originalitatea își au locul și rostul numai atunci când se concepe ceva, un proces, un produs, o linie tehnologică, restul merge după rutină, ceea ce nu este deloc cazul în situația studiilor doctorale, unde și inițiativa și creativitatea și originalitatea sunt pe primul plan, sunt determinante în acordarea titlului științific de doctor. Aceste încorsetări nu au caracterul specific proceselor creative și transformă doctoratul într-o activitate oarecare, asemeni rezolvării unei ecuații de gradul al doile, adupă ce elevul mai rezolvase alte o sută de astfel de ecuații.
Pentru informatică există următoarele specializări:
Calculatoare și tehnologia informației,
Informatică,
Informatică economică,
dar în multe locuri există teze de doctorat unde calculatorul electronic este element dominant în a se obține și a se valida soluții originale din varii domenii. Conducătorii științifici ai acestor teze sunt absolvenți ai unor facultăți de specialitate din domeniul informaticii, dar în timp lucrând în alte facultăți s-au apropiat de domenii în care informatica este indispensabilă precum medicina, contabilitatea, arhitectura, construcțiile și multe alte domenii.
Specializarea de Informatică economică are un trecut sumbru, ea fiind asimilată forțat și samavolnic domeniului de Cibernetică economică și statistică și numai prin Ordinul Nr. 4843 din 1 august 2006 semnat de ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail HĂRDĂU a reușit să se desprindă deplin și definitiv de sub asuprirea nedreaptă a celor care au folosit informatica drept scut personal.
Trebuie remarcat faptul că în informatică stagiile doctorale au avut înainte de 1989 durate de 4-10 ani incluzând aici și sustinerea tezelor de doctorat, întrucât trebuiau date 2-4 examene în comisii formate din coordonatorul științific și alte două cadre didactice cu notorietate în domeniul definit de titulatura temei de examen, stabilit în planul de pregătire individuală a doctoranduluiși prezentate în fața catedrei de specialitate 2-3 referate. Rezultatele la examene nu erau obligatoriu note foarte mari, iar referatele primeau numai admis sau respins în urma unor desbateri foarte aprinse, neconvenționale și fără niciun menajament.
teza de doctorat înainte de a fi prezentată în ședință publică era obligatoriu să fie prezentată:
- sub formă de comunicări în conferințe importante sau în secțiuni de informatică;
- în seminarii științifice la insitute de cercetări;
- în fața catedrei de specialitate și în prezența conducătorului științific.
În plus, de la locul de muncă trebuia o caracterizare privind profilul moral-politic al doctorandului. Această caracterizare însoțea o serie de piese de dosar pentru a primi avizul comitetului de partid unde era localizată universitatea și numai cu acest aviz se stabilea comisia de susținere a tezei de doctorat, iar finalul era stabilirea datei de susținere dacă și numai dacă referatele membrilor comisiei de doctorat erau favorabile. Nici susținerea tezei de doctorat nu era deloc o formalitate, în orice moment fiind posibilă apariția unor contestatari care studiaseră teza de doctorat depusă cu două săptămâni de întocmire a dosarului de susținere la biblioteca universității unde avea loc susținerea. Mai exista și un afiș care anunța clar cine susține, ce susține, unde susține teza , ziua, luna, anul, ora. Nu era acceptat sub nicio formă niciun viciu de procedură.
Doctoratele în informatică de demult se deosebesc de doctoratele în informatică de acum pentru că acum cu totul altfel se face documentarea și cu totul altfel se înțelege stagiul doctoral. Atunci latura calitativă era dominantă. Acum latura cantitativă este preponderentă, numărul de articole, numărul de pagini și citările fiind esențiale.
Fiind o temă de istorie, ceea ce se întâmplă cu doctoratele în informatică acum rămâne să discutăm cu altă ocazie, dar vom discuta, căci merită, mai ales că acum există software antiplagiat, vai de noi.
(27 septembrie 2017)
