Despre minicalculatorul NOVA nu am ce spune că era tot în sala IBM-ului de la Centrul de Calcul al ASE și îl priveam doar prin geam, deși rotul lui era să se lucreze direct de către vulg la el, numai că spiritul elitist al unora l-au ținut departe de mase care în mintea lor, trebuiau să rămână tot în bezna comunistă. Deși era venit la noi înainte de 1975.
Producția de minicalculatoare în țara noastră reprezintă o pagină importantă în informatica românească, întrucât minicalculatoarele ce se produceau la noi demonstrau efortul industriei noastre de a ține pasul cu ceea ce se producea pe plan mondial, chiar dacă exista un decalaj de 2-4 ani, mult în informatică, puțin pentru zona geografică în care existam noi ca țară. Se folosesc în producția de tehnică de calcul concepte precum:
Producția de minicalculatoare în țara noastră reprezintă o pagină importantă în informatica românească, întrucât minicalculatoarele ce se produceau la noi demonstrau efortul industriei noastre de a ține pasul cu ceea ce se producea pe plan mondial, chiar dacă exista un decalaj de 2-4 ani, mult în informatică, puțin pentru zona geografică în care existam noi ca țară. Se folosesc în producția de tehnică de calcul concepte precum:
- calculator;
- mainframe;
- microcalculator;
- minicalculator;
- PC;
- tabletă.
Fiecare dintre ele au ceva special care le deosebesc unele de altele, dar au și elementul comun că fac toate cam aceleași lucruri în ceea ce privește limbajele de programare, SGBD-urile implementate și bibliotecile de programe cu care lucrează, precum și modul în care sunt accesate resursele folosind instrucțiuni de job control.
Mă opresc la a diferenția calculatoarele după greutatea lor.
O tabletă nu trebuie să fie grea de 800 grame.
Un laptop nu trebuie să fie mai greu de 2 kg.
Un PC bun nu trebuie să cântărească mai mult de 20 kg cu nonitor cu tot.
Un minicalculator CORAL nu cântărea mai mult de 200 kg.
Un calculator FELIX C-256 nu cântărea mai mult de 1.000 kg.
Greutatea calculatorului construit în 1939 de Atanasoff–Berry era de 30 de tone.
În URSS se construise un calculator care ocupa o casă cu două niveluri.
Deci, minicalculatoarele sunt cele de dinaintea calculatoarelor personale și existența lor, ca a oricărui intermediar a impulsionat industria să găsească soluții care să:
- reducă drastig greutatea, de cel puțin 10 ori;
- să crească portabilitatea foarte mult;
- să reducă prețul pe unitate de cel puțin 250 de ori;
- să elimine restricțiile privind amplasamentul;
- să genereze accesul la tastatură pentru mii de utilizatori.
La noi s-a produs minicalculatorul Independent 100 sau I-100, după un PDP 11/34 al Digital Equipment Corporation. A fost lansat în anul 1977 când se împlineau 100 de ani de la cucerirea independenței de stat a Rpmâniei și a avut mai multe variante dintre care cel mai rapid minicalculator, I-102F produs în 1980. Au fost produse multe astfel de exemplare care au împânzit centrele de calcul și cu care s-a lucrat în condiții excepționale datprită marilor facilități de operare cu care erau înzestrate. neșansa acestor minicalculatoare a fost dată de intrarea violentă în piață a calculatoarelor personale și era cu mult mai ușor de a opera pe un PC în fața propriului birou decât a merge la un I-100 care era undeva într-o sală unde ar mai fi așteptat și altți programatori la fel de interesați și de grăbiți în a-și soluționa problemele, acolo fiind o programare strictă pe orele de start și de încheiere pentru a lăsa liber postul de lucru altui om interesat să muncească. A fost scos din fabricație în 1989 fără a se pune în loc ceva la fel de viguros și de perspectivă care să dea continuitate:
- producției de calculatoare;
- folosirii specialiștilor;
- rămânerii țării noastre printre producători.
În acele vremuri, producătorul acestui minicalculator a fost ITC Timișoara, unde prin producător trebuie înțeles altceva decât conceptul de inventator. I-100 era un minicalculator din generația 3,5 lansat în variantele I-100, I-102F și I-106. Avea un procesor 16/32 biți (MMU) cu frecvență de 20 MHZ, Memorie RAM 1 - 4 MB. La el se legau periferice precum consolă, unitate de disc cartuș de capacitate 40 Mb, unitate de bandă magnetică, unitate de discuri flexibile de 8" sau 5,25", cititor/perforator cartele, imprimantă, terminale de teletransmisie inteligente, modem și casete magnetice .Sistemul de operare era AMS, MINOS elaborate la ITC Bucuresti, nu în ideia de a fi totul luat de la zero, UNIX, RSX, MIX-PLUS, SISTEM U, MIX/VMS , elaborate la ITC Bucuresti , tot în ideia de a porni de la ceva existent și a aduce perfecționări, inclusiv traducerea de mesaje.
Software de bază utilizat pentru implementarea limbajelor FORTRAN 77, COBOL, PASCAL, LISP, BASIC, ADA, C, PROLOG, MACRO și a unor tehnologii pentru prelucrarea cu volume de date mari precum LEDA, ARGUS, TRANS, RECOL, MIDAS, FOCUS și SOCRATE MINI.
Cred că au fost produse câteva mii de astfel de unități, lucru extraordinat pentru acele vremuri, ca șansă unică de a ține pasul cu marii producători de tehnică de calcul, comparativ cu situația de acum în care statul plutește în derivă în ceea ce privește o industrie de vârf, lăsându-i pe cei cu inițiativă privată să dezvolte chestii fie în garaje, fie în WC0-uri, ceea ce este total greșit, căci acum tehnologiile de vârf înseamnă cu totul altceva decât mastodonți și mii de salariați care au productivitate și calificare sub medie, ci totul este concentrat în locuri de mici dimensiuni și se cere mână de lucru super-calificată, iar productivitatea este de top. Totul este să se vrea. Acum parcă nu s-a auzit de tigrii asiatici și politicienii dâmbovițeni stau cu degetele în ureci și cu ochelari de cal la ochi să nu audă nimic și să nu vadă nimic ce se întâmplă în jurul lor.
Ce frumoase erau vremurile când a venit în ASE primul I-100!
Mă opresc la a diferenția calculatoarele după greutatea lor.
O tabletă nu trebuie să fie grea de 800 grame.
Un laptop nu trebuie să fie mai greu de 2 kg.
Un PC bun nu trebuie să cântărească mai mult de 20 kg cu nonitor cu tot.
Un minicalculator CORAL nu cântărea mai mult de 200 kg.
Un calculator FELIX C-256 nu cântărea mai mult de 1.000 kg.
Greutatea calculatorului construit în 1939 de Atanasoff–Berry era de 30 de tone.
În URSS se construise un calculator care ocupa o casă cu două niveluri.
Deci, minicalculatoarele sunt cele de dinaintea calculatoarelor personale și existența lor, ca a oricărui intermediar a impulsionat industria să găsească soluții care să:
- reducă drastig greutatea, de cel puțin 10 ori;
- să crească portabilitatea foarte mult;
- să reducă prețul pe unitate de cel puțin 250 de ori;
- să elimine restricțiile privind amplasamentul;
- să genereze accesul la tastatură pentru mii de utilizatori.
La noi s-a produs minicalculatorul Independent 100 sau I-100, după un PDP 11/34 al Digital Equipment Corporation. A fost lansat în anul 1977 când se împlineau 100 de ani de la cucerirea independenței de stat a Rpmâniei și a avut mai multe variante dintre care cel mai rapid minicalculator, I-102F produs în 1980. Au fost produse multe astfel de exemplare care au împânzit centrele de calcul și cu care s-a lucrat în condiții excepționale datprită marilor facilități de operare cu care erau înzestrate. neșansa acestor minicalculatoare a fost dată de intrarea violentă în piață a calculatoarelor personale și era cu mult mai ușor de a opera pe un PC în fața propriului birou decât a merge la un I-100 care era undeva într-o sală unde ar mai fi așteptat și altți programatori la fel de interesați și de grăbiți în a-și soluționa problemele, acolo fiind o programare strictă pe orele de start și de încheiere pentru a lăsa liber postul de lucru altui om interesat să muncească. A fost scos din fabricație în 1989 fără a se pune în loc ceva la fel de viguros și de perspectivă care să dea continuitate:
- producției de calculatoare;
- folosirii specialiștilor;
- rămânerii țării noastre printre producători.
În acele vremuri, producătorul acestui minicalculator a fost ITC Timișoara, unde prin producător trebuie înțeles altceva decât conceptul de inventator. I-100 era un minicalculator din generația 3,5 lansat în variantele I-100, I-102F și I-106. Avea un procesor 16/32 biți (MMU) cu frecvență de 20 MHZ, Memorie RAM 1 - 4 MB. La el se legau periferice precum consolă, unitate de disc cartuș de capacitate 40 Mb, unitate de bandă magnetică, unitate de discuri flexibile de 8" sau 5,25", cititor/perforator cartele, imprimantă, terminale de teletransmisie inteligente, modem și casete magnetice .Sistemul de operare era AMS, MINOS elaborate la ITC Bucuresti, nu în ideia de a fi totul luat de la zero, UNIX, RSX, MIX-PLUS, SISTEM U, MIX/VMS , elaborate la ITC Bucuresti , tot în ideia de a porni de la ceva existent și a aduce perfecționări, inclusiv traducerea de mesaje.
Software de bază utilizat pentru implementarea limbajelor FORTRAN 77, COBOL, PASCAL, LISP, BASIC, ADA, C, PROLOG, MACRO și a unor tehnologii pentru prelucrarea cu volume de date mari precum LEDA, ARGUS, TRANS, RECOL, MIDAS, FOCUS și SOCRATE MINI.
Cred că au fost produse câteva mii de astfel de unități, lucru extraordinat pentru acele vremuri, ca șansă unică de a ține pasul cu marii producători de tehnică de calcul, comparativ cu situația de acum în care statul plutește în derivă în ceea ce privește o industrie de vârf, lăsându-i pe cei cu inițiativă privată să dezvolte chestii fie în garaje, fie în WC0-uri, ceea ce este total greșit, căci acum tehnologiile de vârf înseamnă cu totul altceva decât mastodonți și mii de salariați care au productivitate și calificare sub medie, ci totul este concentrat în locuri de mici dimensiuni și se cere mână de lucru super-calificată, iar productivitatea este de top. Totul este să se vrea. Acum parcă nu s-a auzit de tigrii asiatici și politicienii dâmbovițeni stau cu degetele în ureci și cu ochelari de cal la ochi să nu audă nimic și să nu vadă nimic ce se întâmplă în jurul lor.
Ce frumoase erau vremurile când a venit în ASE primul I-100!
(20 octombrie 2017)
