Avuția națională digitală sau d-AN

Prin definiție, d-AN este avuția națională digitală, adică totalitatea fișierellor care sunt create de către o națiune pentru a reflecta realizările ei în format electronic. În d-AN se regăsesc:

- scanările de manuscrise din bibliotecile de specialitate;

- cărțile digitizate din bilbioteci și din edituri;

- revistele de specialitate în format electronic;

- fotografiile în format digital de la evenimente memorabile;

- filmele în format digital de la Arhiva Națională;

- transpunerea în format digital a Arhivei Radio;

- transpunerea în format digital a Arhivei TVR;

- aplicațiile multimedia de prezentare a marilor scriitori;

- înregistrările în format digital a concertelor și pieselor de teatru;

- recondiționările și transpunerea în format digital a tururor înregistrărilor fonografice.

Rezultă că în timp, tot ce exustă sub formă de documente, obiecte de valoare din tezaurul cultural, piese de muzeu, monumente de arhitectură sau manifestări de artă în dinamică, vor avea reflectare în format digital, care au orice s-ar zice forma de materială de fișier stocat pe un suport de memorie, cu durată de păstrare de cel puțin 5 ani, după care, pentru conservare se va trece la recopiere de fișiere, operație cu costuri aproape zero.

Crearea avuției naționale în format digital, denumită prescurtat d-AN, nu este un scop în sine, ci este destinată utilizării de către un public foarte larg, în vederea creșterii:

- nivelului de instruire;

- vitezei de documentare;

- gradului de cultură;

- realizării unor lucrări de specialitate.

Avuția națională digitală, d-AN, este de fapt conținut digital definit prin:

- volum, de regulă câțiva exabaiți;

- structură cu nivel de omogenitate variabil;

- cuvinte cheie specificate, deduse sau extrase;

- caracter dinamic de construire și actualizare prin adăugare;

- management evoluat, bazat pe calitate;

- modalități de realizare a protecției permanente.

Despre avuția națională digitală împreună cu niște prieteni am scris mai multe articole, pe care le enumăr acum:

Ion IVAN, Cristian CIUREA, Alin ZAMFIROIU, Gheorghe NOŞCA - Characteristics of d-National Wealth in the Knowledge-based Economy, Economy Informatics vol. 13, no. 1, 2013, pp. 53 - 63

I. IVAN, C. CIUREA, G. NOȘCA - Considerations About d-National Wealth, Proceedings of the 12th International Conference on Informatics in Economy, IE 2013, April 25-28, 2013, Bucharest, Romania, ASE Printing House, ISSN 2284-7472, ISSN-L 2247-1480.

(02 octombrie 2017)

BNP - Biblioteca Națională de Programe

Istoria Bibliotecii Naționale de Programe - BNP se pierde în negura istoriei informaticii românești, căci existența ei este confirmată de unii dintre cei ce au lucrat acolo începând cu 1980 și care la venire au găsit o structură bine pusă la punct deja, cu sediu, cu director, cu compartimente și cu fluxuri definite riguros. Eu confirm existența acesteia pentru că la disciplina de Programe aplicative am lucrat cu programe obținute de la BNP pentru rezolvarea problemelor de transport, de programare liniară și a celor de stocuri.

La BNP-ul de demult au lucrat:

Ladislau GASPAR,

Marian MĂCEȘANU, 

Romulus ARHIRE,

Vasile PETROVICI,

Rodica GASPAR

și mulți alții.

BNP avea misiunea de a gestiona produsele program realizate în centrele de calcul teritoriale dar și în alte locuri, pentru a menține un standard ridicat de calitate și de generalitate în procesele de producție. În acele vremuri, când proprietatea era a întregului popor nu s-a pus nicio clipă problema drepturilor de proprietate asupra produselor program în contextul existent azi, ci era o problemă de a soluționa problema drepturilor de autor în ideia ca la nivelul BNP să se știe cine este autorul produsului software, unde se găsește în exploatare curentă. Cine dorea să fie cunoscut în țară, mergea la BNP și depunea o documentație, produsul software și dacă acesta era acceptat, era înscris în catalogul de programe al BNP și toată țara știa de existența acelui produs, pentru că la BNP se făcea testarea și acceptarea însemna de fapt garanția că produsul software este OK, adică e bun.

Acum există o aplicație web de prezentare a unei noi biblioteci naționale de programe, alt BNP care spre surprinderea mea, nu-și revendică trecutul glorios dealtfel, al acelui BNP de dinainte de Revoluția din Decembrie 1989. Acest nou BNP a fost înființat în cadrul ICI, prin HG 1621/2003 și prin Ordinul Ministrului Comunicațiilor și Societății Informaționale, având misiunea de a colecta și păstra informațiile despre produsele software care se produc în țara noastră, de a omogeniza gradul de documentare a produselor software în sensul creșterii acestuia, obținerea unui nivel sporit al interoperabilității și integrabilității produselor software, precum și promovarea produselor software existente, în ideia creșterii nivelului de reutilizare a acestora. 

Se observă că BNP-ul de azi apelează la ceea ce se produce ca software pentru organizațiile de stat și în centrele de calcul ale acestora sau în firme private, pentru a nu se dezvolta noi procese de realizare de produse software care există deja. În contextul existenței Internetului, a portalurilor pe care le au dezvoltatorii de software dar și cei mai mulți dintre utilizatori schimburile de informații au o cu totul altă intensitate și cu totul alți emițători, respectiv, receptori, nefiind necesară trecerea printr-un filtru în condițiile în care nu există un catalog online al tuturor produselor software, așa cum realizase vechiul BNP, iar chestiunile de costuri acum când toată lumea dorește gratuităși sund împovărătoare.
Biblioteca Națională de Programe a renăscut dar în alte condiții pentru că dreptul de autor și dreptul de proprietate sunt lucruri despre care nu se pomenea înainte de 1989 și noul BNP trebuie să navigheze ținând seama de ele, acolo asigurându-se garanția că produsul software acceptat îndeplinește 100% condițiile pentru care a fost creat.

(01 octombrie 2017)