Ștefan MUSTĂȚEA, primul meu profesor de programare

Mustățea ȘTEFAN mi-a fost profesor de programarea calculatoarelor pe vremea în care eram student în anul al IV-lea la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice, adică în anul universitar 1968 - 1969.

La cursul de Programarea calculatoarelor era profesor doctorul Dragoș VAIDA care lucra la Universitatea București. Practic și plastic vorbind, domnul Ștefan MUSTĂȚEA a fost acela care mi-a pus în mână creionul de programator. Ceea ce am remarcat la acest om se rezumă în următoarele cuvinte:

- era scump la vorbire, deci nu vorbea mult așa cum făceau profesorii din zona economicului;

- ceea ce avea de spus, spunea cu vorbe puține, clar și nu lăsa loc la interpretări;

- știa concret să programeze pe toate etapele ciclului de dezvoltare;

- venea din zona programării în cod mașină și se vedea că avea experiență adevărată.
Profesorul meu de atunci Mustățea ȘTEFAN, venea din zona programării în cod mașină și cu el am mers prima dată să văd cum funcționează calculatorul CIFA 102 în clădirea din Eminescu, unde acum se află Catedra de Informatică de Gestiune și unele dintre laboratoarele acesteia. Îmi aduc aminte și acum, după atâțea ani cum enunța el o problemă, cum explica pas cu pas despre alegerea variabilelor și cum se construiște schema logică pentru a rezolva problema. De la schema sa logică pleca spre program, cu utilizarea de regiștrii, cu instrucțiunile elementare și cu explicațiile de cum trebuie perforate pe bandă de hârtie acele instrucțiuni. Misterul lucrului pe un calculator electronic din prima generație l-am dezlegat datorită profesorului meu de atunci, Mustățea ȘTEFAN, care venea direct din laborator, îmbrăcat cu galatul său alb din material sintetic.
Ani în șir l-am urmărit cu admirație pe domnul Mustățea ȘTEFAN, bărbatul înalt, zvelt, drept, cu mersul apăsat, cu privire ageră și cu vorbă măsurată. Dacă avea să se adreseze cumva o făcea cu cuvântul acela des utilizat în vremurile de demult, tovule, dar niciodată nu spunea decât ceea ce era absolut necesar și într-o manieră care impunea respect.

Știam despre domnul Mustățea ȘTEFAN că este absolvent de matematică, știam că avea în spate perfecționări în programare, inclusiv în Japonia la firma NEAC de unde a și fost cumpărat un calculator pe care tot în anul al IV-lea am lucrat în limbajul COPCODER. Când aveam de studiat ceva, mergeam în biblioteca tehnică a Laboratoarelor Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE,  unde găseam printre documentații de firmă materiale elaborate de Mustățea ȘTEFAN în colaborare cu tinerii cu care lucra și am multe exemple de materiale elaborate de acesta împreună cu Anca ANDREI și cu Ioan ODĂGESCU, dar și multe articole publicate în revista Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, a cărei variantă în limba engleză este ISI catalogată și cu care toată lumea se mândrește. Amintesc aici lucrările referite prin:
Stefan MUSTATEA, Ion ODAGESCU - Programarea calculatoarelor electronice - FORTRAN IV - culegere de probleme rezolvate si propuse, Litografia ASE, Bucuresti, 1973, 296pg.
Ștefan MUSTĂȚEA, Dan SOMNEA, Mircea PĂTRULESCU - Sistemul dBASE II, prezentare, utilizare, studiu de caz, partea a I-a și partea a II-a, Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică, vol. 22, n2. 2 și nr, 3, 1987.
După decembrie 1989 fostul meu profesor Ștefan MUSTĂȚEA a susținut cu succes o teză de doctorat intitulată Gestiunea optimă a materialelor, la nivelul unei unități economico-sociale, folosind calculatoare electronice. În timp, activitatea din Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică s-a restrâns treptat din lipsa contractelor cu industria intrată în degringoladă, mai ales după ce premierul o catalogase drept grămadă de fier vechi și nu am mai avut ocazia să-l întâlnesc pe fostul meu profesor Ștefan MUSTĂȚEA. Am înțeles că a plecat din țară, dar uneori când revenea megrea să se reîntâlnească cu locurile unde și-a desfășurat zeci de ani din activitatea profesională, prilej cu care l-am reîntâlnit și cu același respect am discutat despre vremurile de pionierat ale informaticii din țara noastră, el fiind un actor important, căci fără programatorii profesioniști ai primelor generații de calculatoare în niciun caz nu s-ar vorbi despre o informatică autentică având temelii solide și rezultate de început foarte valoroase, cu programe folosite efectiv în întreprinderi.
În primăvara anului 2017 fostul meu profesor a avut o alocuțiune, pe care o redau exact așa cum autorul ei mi-a încredințat-o, alocuțiune care în opinia mea este o radiografie a informaticii economice românești care se suprapune cu activitatea laboratoarelor Centrului de Calcul al ASE.

(12 ianuarie 2018)

Despre NEAC 1240

În vara lui 1967, a fost la București o mare expoziție internațională, acolo aproape de fosta Casă a Scânteii, unde se făceau și se fac și acum de regulă asemenea expoziții. La această expoziție, firma Nippon Electric Company - NEC din Tokyo, a venit cu un calculator electronic pe tranzistori, care lucra cu bandă perforată cu opt canale. Nu știu a cui a fost ideia, deși bănuesc că numai domnul Manea Mănescu pute gândi la așa ceva, dar până la urmă când s-a închis acea expoziție, calculatorul a fost adus la noi la Laboratoarele  Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE și instalat chiar în biroul unde lucram  eu cu Rodica, Lizeta, Catona și Diaconescu, pentru că acel calculator nu avea nevoie de climatizare.  La instalare au venit doi tehnicieni de-ai firmei NEC,  care ne-au dat și documentație și câteva noțiuni de programare la acel  calculator, care se chema NEAC-1240. Unu dintre cei doi japonezi se chema Sasajima și era pentru noi un tip foarte interesant. Cercetătorul Paiu Octavian îl necăjea mereu pe Sasajima cu „Mister Sasajima, nu eși cuminte”, ceeace-l distra tare mult pe japonez, după ce i s-a explicat ce-nseamnă asta.

După ce a fost instalat acel calculator, care era mult mai mic și mult mai  stabil decât CIFA noastră, am trecut mai toți să facem programare pe el. Eu, care lucram deja pe CIFA și pentru domnul profesor Ludovic Tovissi, care mă rugase să-i fac un program pentru controlul calității producței, am trecut acest program pe NEAC-1240 și încet încet   l-am dus până la final. La acest calculator, programele se puteau face și-n cod mașină, în cod scris în octal ca la CIFA, dar avea și un limbaj simbolic numit COPCODER, care făcea mai ușoară munca de elaborare a unui program. În memoria calculatorului era deja un program special numit compilator, care transforma programul scris în COPCODER, în limbaj mașină. Programul scris în COPCODER se chema program sursă, iar cel care rezulta după compilare, se chema program obiect. Odată obținut programul obiect, se putea trece imediat la  executarea programului, pentru rezolvarea unei anumite probleme. Dacă nu se dorea trecerea imediată la executarea programului, se putea scoate programul obiect pe bandă de hârtie perforată, pentru una sau mai multe execuții ulterioare, folosinduse de regulă date diferite. În această  perioadă, un domn  Zamfirescu, cu care ne-am întâlnit prima dată acolo la IFA, când am luat primul contact și cu CIFA-102, a mai trecut pe la noi pe la LCCE. El  a încercat și până la urmă a și reușit, să ne convingă să folosim un program, care rezolva pe NEAC, probleme de transporturi. Acest program a mers la noi la LCCE, prima dată, pentru calculatorul  NEAC-1240. Îmi aduc aminte că și unu din studenții ASE care se chema Vlad, a folosit acest program în proiectul sau de diplomă, pentru niște probleme de transport de la locul lui de muncă din Mizil.  Domnu Vlad, era student la fără frecvență la Facultatea  de Calcul Economic și Cibernetică Economică de la noi.  Asta ce știu eu, dar este posibil  ca și alți studenți asă fi  folosit acest program, care era foarte sigur și ușor de folosit.

Când am fost la firma NEC din Tokio, ni s-a prezentat tipuri mai complexe de configurații de calculatoare ale firmei NEC, similare cu calculatorul IBM-370, care a funcționat ceva mai târziu și  la LCCE, dar cu periferice  mult mai bogate. Intențiile firmei NEC au fost de a contracta cu România, livrarea de asemenea configurații, dar n-au reușit,  că am reușit noi să ne păcălim cu calculatorul FELIX C256, copie fidelă a calculatorului franțuzesc IRIS, pe  care francezii tocmai îl abandonaseră. Francezii au intuit dorința noastră fierbinte de a fi producători de calculatoare electronice și au decis să ne ajute.

(12 decembrie 2017)