100000 - Anexa1 Informaticieni pe care i-am cunoscut

Oameni din domeniul informaticii pe care i-am cunoscut, puși în ordine alfabetică sunt:
Monica ADAM
Romică ADAM
Ștefan ADAM
Dinu AIRINEI
Cristian AMANCEI
Ioan ANDONE
Nicolae APOPEI
Constantin APOSTOL
Paula APREUTESEI
Romulus ARHIRE
Adrian ATANASIU
Gabriela AVRAM
Vasile AVRAM
Nicolae BADEA-DINCĂ
Alexandru BALOG
Vasile BALTAC
Doina BANCIU
Attila BARTA
Alexandru BĂRBULESCU
Octavian BÂSCĂ
Crina Anina BEJAN
Ion BICA
Vasile BIȚĂ
Cătălin BOJA
Cristian BOLOGA
Răzvan BOLOGA
Claudiu BRÂNDAȘ
Paul BRESFELEAN
Simona BIRIESCU
Dominic BUCERZAN
Robert BUCHMANN
Ion BUCUR
Irinel BURLOIU
Sergiu CAPISIZU
Ioan CATONA
Virgil CĂZĂNESCU
Oleg CERNIAN
Virgil CHICHERNEA
Cristian CIUREA
Cătălina COCIANU
Sergiu COMAN
Radu CONSTANTINESCU
Liviu COTFAS
Valentin CRISTEA
Marian CRISTESCU
Adrian DAVIDOVICIU
Doina DĂNĂIAŢĂ
Cristian DEACU
Otniel DIDRAGA
Andreea DIOȘTEANU
Ovidiu DOBRICAN
Carmen DOGARU
Mihai DOINEA
Octavian DOSPINESCU
Mihai DRĂGĂNESCI
Emil DRAGOMIRESCU
Margareta DRĂGHICI
Liliana DUGULEANĂ
Viorel DUMITRACHE
Eugen DUMITRASCU
Horia DUMITRAȘCU
Liviu DUMITRAȘCU
Ioan DUMITRESCU
Florin DUMITRIU
Doru DUȚĂ
Nicolae ENESCU
Gabriel GARAIS
Horia GEORGESCU
Ana Maria GHIRAN
Alexandru GHIȚĂ
Cristian GIUMALE
Mihaela GORODCOV
Sabin GORON
Radu GRAMATOVICI
Iulian ÎNTORSUREANU
Csaba FABIAN
Florin FILIP
Adina FLOREA
Vasile FLORESCU
Tiberiu FORIȘ
Doina FOTACHE
Marin FOTACHE
Felix FURTUNĂ
Gabriel GARAIS
Ladislau GAȘPAR
Zenovic GHERASIM
Bogdan GHILIC-MICU
Grigore GRAMA
Mugurel GRIGORE
Marius GURAN
Eduard HERTELIU
Radu HOMESCU
Marcel HOMORODEANU
Gabriela HRIN
Doina HULUȚĂ
Florin ILIA
Clotaire INGAUTA
Codrin IONESCU
Cornelia IONESCU
Dan IONESCU
Traian IONESCU
Cristian IONIȚĂ
Valeriu IORGA
Dorin IRIMESCU
Sergiu JECAN
Mihai JITARU
Radu JUGUREANU
Ramona LACUREZEANU
Vasile LĂZĂRESCU
Dorin LIXĂNDROIU
Radu LIXĂNDROIU
Leon LIVOVSCHI
Daniel LUCA
Ion LUNGU
Ramona LUPU
Cazimir MACARIE
Mircea MALIȚA
Ion MARCU
Gheorghe MARIANț
Marius MARIAN
Marian MĂCEȘANU
Elena MĂNESCU
Manea MĂNESCU
Radu MÂRȘANU
Daniel MICAN
Dan MIHALCA
Rodica MIHALCA
Daniel MILODIN
Gabriela MIRCEA
Teodor MISDOLEA
Ion MIU
Mircea MOCA
Loredana MOCEAN
Trandafir MOISA
Ștefan MORCOV
Mihaela MUNTEAN ase
Mihaela MUNTEAN uvt
Emil MUNTEANU
Ștefan MUSTĂȚEA
Floarea NĂSTASE
Pavel NĂSTASE
Florin NENCIU
Ion NEGESCU
Mihai NEGULESCU
Stelian NICULESCU
Eugeniu NICULESCU-MIZIL
Livia NISIPEANU
Codrrin NISIOIU
Ștefan NIȚCHI
Gheorghe NOȘCA
Gheorghe OGRINJA
Dumitru OPREA
Dragos PALAGHITA
Varujan PAMBUCCIAN
Victor PATRICIU
Sorin PAVEL
Ion PĂTRĂU
Valeriu PESCARU
Adrian PETRESCU
Mircea PETRESCU
Razvan PETRUȘEL
Florin PILAT
Paul PISCUC
Otilia PÎRLOG
Paul POCATILU
Marius POPA
Cristian POPESCU
Lucia POPESCU
Mihai POPESCU
Viorel PREOTEASA
Alexandru POPOVICI
Nicolae RACOVEANU
Ioan ROȘCA
Ion Gh ROȘCA
Lucia RUSU
Gheorghe SABĂU
Ana Maria SANDI
Andrei SANDU
Iulian SATRAN
Leonard SĂCUIU
Catalin SBORA
Gheorghe SILAGHI
Dan Andrei SITAR-TAUT
Alexandru SMEUREANU
Ion SMEUREANU
Irina SOCOL
Dan SOMNEA
Emilia STANCIU
Marian STOICA
Silvia SUMEDREA
Octavian ȘĂRBAN
Ilie TAMAȘ
Gabriel TĂNASE
Cătălin TĂNASIE
Ion TEODOR
Laurentiu TEODORESCU
Carmen TIMOFTE
Jak TIMOFTE
Andrei TOMA
Cristian TOMA
Liviu TOMA
Nicolae TOMAI
Cosmin TOMOZEI
Cornel TUDOR
Sorin TUDOR
Nicolae ȚĂPUȘ
Diana TÂRNĂVEANU
Adina UȚĂ
Dragoș VAIDA
Adrian VASILESCU
Ilie VĂDUVA
Ion VĂDUVA
Ion VÂLSAN
Manole VELICANU
Marius VETRICI
Ionel VIDA
Bogdan VINTILA
Teodor VLĂDUȚ
Mirela  VOICU
Ileana VREJBA
Gheorghe WIESZ
Gabriel ZAMFIR
Alin ZAMFIROIU
Otto ZELCH
Această listă include acele nume de persoane pe care le-am întâlnitr și de care mi-am adus aminte azi. În viitor dacă voi mai regăsi în memorie și alte nume, cu siguranță le voi adăuga aici, căci vreau să fie cât mai completă această listă.

(26 septembrie 2017)

Cercurile științifice studențești

Dintotdeauna universitățile au excelat prin activitatea unor cercuri științifice de cercetare puternice, în care studenții cu preocupări de aprofundare a domeniilor, desfășurau o intensă activitate de documentare, de cercetare în a găsi soluții originale problemelor de informatică pe care ei le considerau interesante, foarte apropiate de anumite discipline de studiu.

Încă din anii'60 de , pe vremea când eram student am cunoștință de existența cercurilor de cercetare științifică studențească care dintotdeauna ca și acum, avea sesiunea la nivel de ASE în aprilie și după decernarea diplomelor și premiilor în Aula Magna se dădea o masă la Cantina Cihoschi cea din vecinătatea ASE-ului vechi din Romană. Ceva mai târziu am aflat de existența și a sesiunilor științifice naționale ale cercurilor științifice. Mulți ani am păstrat două broșuri, una de la o sesiune a cercurilor științifice de la Universitatea din Timișoara în 1978 și alta de la sesiunea națională organizată de Universitatea Al. I. Cuza, în 1981.

La acele sesiuni naționale unde am participat am regăsit colegi de la alte universități, care-și însoțeau studenții în echipe destul de numeroase, studenți care aveau lucrări interesante și pe care le-au prezentat și argumentat din câte îmi amintesc, într-un mod foarte convingător.

Toate secțiunile unde am fost prezent era pe probleme de informatică, deci dacă istoria informaticii va trebui să consemneze rolul cercurilor științifice studențești în dezvoltarea informaticii, cu siguranță că trebuie luate pliantele acelor sesiuni științifice naționale și trebuie văzut care dintre studenții de atunci au devenit cercetători sau cadre didactice ulterior. Cu siguranță confirm că toți asistenții pe care i-am întâlnit la sesiunile științifice studențești însoțind echipele de la informatică sau computer science, acum sunt nume de referință ale informaticii românești. Cu nostagie am constatat acest lucru atunci când am revăzut pliantul din 1981 cu lucrările de la cercul de cercetare științifică la nivel național de la Iași. Sunt sigur că așa au stat lucrurile și în alte cazuri, pentru că numai cine a făcut cercetare științifică în studenție pe vremuri a fost selectat să rămână în învățământul superior, criteriile valorice fiind deosebit de funcționale pe când cererea depășea cu mult oferta locurilor în catedrele de vârf, cum sunt cele din domeniul informaticii.

Și după Revoluție cercetarea științifică studențească a fost importantă, numai că noul context definit prin:

- opționalitatea activităților de curs și seminarii,

- posibilitatea de a avea  job,

- dinamica tehnologiilor informatice,

au generat o cu totul altă abordare, iar economia de piață a influențat major modalitățile de a aborda problemele orientându-le preponderent către soluții concrete. Cercetarea științifică studențească joacă un rol major acum când stagiile doctorale au o durată de 3-5 ani și ritmul uzurii morale a conceptelor este tot mai accelerat. Numai un absolvent de licență și de master care a frecventat cercuri de cercetare științifică are acea experiență care să-i permită realizarea unei documentări corecte și derularea unui ciclu de cercetare cap-coadă, urmărind realizarea de soluții originale, eficiente și mai ales realizarea unei diseminări la nivelul impus de o teză de doctorat.

(01 octombrie 2017)

Cărți de structuri de date

În opinia mea cărțile de structuri de date reprezintă abecedarul definirii și utilizării re resurse pentru orice dezvoltator de software, fără a trece la scrierea de variante de programe, prin alegerea celor mai potrivite dintre ele, pornind de la cunoașterea în prealabil a proprietăților pe care structurile de date le au. Una este a scrie un program de inversare a unei matrice folosind ca structură de date o matrice definită prin linii și coloane și cu totul altfel stau lucrurile dacă programatorul va construi un fișier în care are atâtea articole câte elemente are matricea sau și mai rău, linii sau câte coloane are matricea, iar referirea unui element ar presupune de fiecare dată deschiderea fișierului, cu localizarea elementului căutat.  dacă însă se lucrează cu o matrice rară de un milion de linii și un milion de coloane, ar fi o catastrofă să se lucreze cu blocuri de  matrice de dimensiuni mai mici definite static în loc să se lucreze cu o structură dinamică să zicel listă dublu înlănțuită.

Cam toate cărțile de structuri de date sunt construite după aceeași regulă, folosindu-se un șablon unitar pentru fiecare structură, descriere, proprietăți, funcții, soluții pentru operații pe ele cu proceduri nerecursive, proceduri recursive, evaluări de complexitate și biblioteci eficiente de texte sursă cu abordări clasice, respectiv, obiectuale. Există nenumărate cărți despre acest subiect și am extras doar o parte din ele, fiindcă nenumărați autori au fost ispitiți să scrie în legătură cu acestea, căci perfecțiunea atrage ca un magnet. Cărțile de  structuri de date își au rădăcinile în vechimea programării de la tătucul D.E. KNUTH, căci ele a scris cu ardoare despre toate acestea folosind calculatorul său ipotetic cu soluțiile perfecte date în limbajul perfect MIX, niciodată, bag samă, implementat 100% și la scară planetară pentru a fi folosit de noi, epigonii săi cei nevrednici.

• Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 1, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 768 pg., ISBN 978-606-505-032-7.
• Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 2, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 532 pg., ISBN 978-606-505-033-4
• Cristian BOLOGA - Algoritmi si structuri de dateEditura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005, ISBN 973-651-003-8, 323pg.
• Ioan TOMESCU - Data Structures, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2004, ISBN 973-575-866-0, 206 pg.
• Emanuela CHERCHEZ, Marinel ȘERBAN - Programarea in limbajul C/C++, Editura POLIROM, Iasi, 2006, 291pg, ISBN (10)973-46-0109-1
• Valentin CRISTEA, Irina ATHANASIU, Eugenia KALISZ, Valeriu IORGA - Tehnici de programare, Editura TEORA, Bucuresti, 1997, 169 pg, ISBN 973-601-072-4
• Marian GHEORGHE, Octavian PATRASCOIU, Marius MARIAN, Eugen DUMITRASCU - Tehnici de programare Editura Universitaria, Craiova, 2007, 217pg, ISBN 973-742-304-6
• Ion IVAN, Cristian IONIȚĂ, Cătălin BOJA, Marius POPA, Adrian POCOVNICU, Daniel MILODIN - Practica dezvoltarii software orientata pe structuri de date, Editura ASE, Bucuresti, 2005,223pg, ISBN 973-594-630-0
• Valeriu IORGA,Cristian OPINCARU, Corina STRATAN, Alexandru CHIRIȚĂ - Structuri de date si algoritmi. Aplicatii C++ folosind STL, Editura POLIROM, Iasi, 2000, 349pg, ISBN: 973-681-872-1
• Clara IONESCU TEXE - Proiectarea si analiza structurilor de date spatiale. Quad-arbori,Editura Presa Universitara Clujana, Cluj Napoca, 2006,360 pg., ISBN (10)973-610-460
• Mirela Catrinel VOICU - Aplicatii cu baze de date si structuri de date in JAVA, utilizand mediul de programare JBuilder, Editura Universitatii de Vest EUV, Timisoara, 2007, 191pg, ISBN 978-973-125-128-8
• Ion ODĂGESCU, Gheorghe MANOLACHE - Structuri arborescente de date aplicate in economie,Editura Universitatea XXI, Iasi, 2008, 212pg, ISBN 978-973-7889-82-9
• Catalin NĂCHILĂ, Dorel DUȘMĂNESCU - Structuri de date si algoritmi in limbajul C++,Editura SOLNESS, Timisoara, 2009, 313pg, ISBN 978-973-729-187-5
• Teodor RUS - Data structures and operating systems, John Wiley & Sons, Bucureşti, 1979, 364 pg.
• Ion IVAN, Paul Pocatilu,  Romică ADAM, Mark ZSOLT- Structuri de date. Culegere de probleme, ASE Bucureşti, 2000
• Ion IVAN, Romică ADAM - Structuri de date si Programe Pascal, Bucuresti,1992
• Ion IVAN, Romică ADAM - Culegere de probleme – Structuri de date, Bucuresti, 1992
• Ion IVAN, Doru UNGUREANU - Structuri de Date. Ghid pentru elaborarea proiectelor, Editura ASE, Bucuresti, 2003, 70 pg., ISBN 973-594-316-6.

Am a mă lăuda și eu cu ceva: câteva zeci de ani am predat la studenții de la secția de informatică disciplina numită Structuri de date, care are corespondent pe colo și pe colo Data structure, iar faptul că am stămânit cât de cât programarea în limbaje de asamblare mi-a permis să văd dincolo de banalitatea de progrmator, ce și cum cu utilizarea eficientă a zonelor de memorie ca raport între ceea ce este ocupat de informația utilă, de ceea ce este folosit pentru implementarea mecanismelor de referire a elementelor din fiecare tip de structură de date. 

(28 septembrie 2017)

Doctorate în informatică

Doctoratele din informatica de dinainte de 1990 se deosebesc radical de doctoratele de după 1990 și nu mai au nicio legătură cu doctoratele de după 2011, după decretul semnat de Emil BOC legat de cum se pregătește un stagiu doctoral, pentru că pe vremuri:

- numărul de conducători de doctorat nu era așa de penibil de mare ca acum;

- doctoratul nu era învățământ de masă;

- durata stagiului doctoral era obligatoriu de 4 ani pentru examene și referate;

- elaborarea tezei avea obligatoriu o durată a ei, fără a se suprapune cu examenele;

- comisiile de examene de doctorat aveau caracter solemn și exigent;

- susținerea tezelor avea un ritual, iar furcile caudine ale exigenței erau dure;

- tribunalele și justiția nu-și băgaseră coada în știință;

- doctoranzii profesorii coordonatori de doctorat;

- doctoratul se plătea cu 15% în plus la salariu pentru cei ce-l aveau;

- rata de susținere a tezelor era cam de 1:5, adică la 5 doctoranzi 4 ratau;

- transparența avea un nivel atât de mare încât nimeni nu-și permitea compromisuri;

- graba nu era un element care să genereze ambiții penibile de niciun fel.

Trebuie remarcat că profesorii coordonatori de teze de doctorat cu teme dinn informatică nu aveau la rândul lor doctorate în informatică pentru simplu fapt că acest domeniu, informatica în cele trei variante de informatică teoretică, computer science și informatică economică nu existaseră până în 1950, ci erau oameni de știință care studiaseră domenii de top la vremea lor și care avuseseră capacitatea dea se apropia de acest nou domeniu și de a-l frecventa, inclusuv de a face cercetări, unde obținuseră rezultate dintre cele mai deosebite și aici numesc pe academicienii Grigore MOISIL și Tiberiu POPOVICIU, pe profesorul Solomon MARCUS, dar și pe profesorii Mihai DRĂGĂNESCU, Mircea PETRESCU, Ludovic TOVISSI, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU. Informaticienii anilor'70 care au doctorate în informatică precum Vasile BALTAC, Octavian BÂSCĂ, Horia GEORGESCU, Adrian ATANASIU, Afrodita IORGULESCU, Valentin CRISTEA, Nicolae ȚĂPUȘ, Vasile PETEANU, Ștefan NIȚCHI, Victor PATRICIU, Ștefan MĂRUȘTER au avut astfel de coordonatori științifici, oameni de știință de o valoare incontestabilă.

Abia generațiile de doctoranzi de după 1995 care au avut conducători științifici care și-au făcut teze de doctorat cu teme de informatică este corect să se spună că sunt doctori adevărați din punct de vedere formal în informatică, deși s-a tot vorbit de domenii fundamentale și apoi de specializări. Doctoratul a avut o perioadă grea după 23 august 1944, foarte mulți specialiștii cu dosare politice curate, fiii de muncitori și de țărani de la CAP dar și memnri ai P.M.R., trebuind să urmeze studiile doctorale în Uniunea Sovietică, devenind doctori sau candidați în științe la revenirea în după terminarea stagiilor la universitățile de acolo. După plecarea armatelor sovietice de la noi din 1958  și cu deosebire după plenara de partid din din 15-22 aprilie 1964 unde s-a adoptat Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, s-a produs o răcire a relațiilor cu marele vecin de la Răsărit, lucru reflectat și în studiile doctorale, începând  mai timid cu decretul 13/18.XI.1965.

Despre doctorat vorbește în decretul cu numărul  1058 DIN 15/11/67 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România unde articolul 5 precizează:

ART. 5 

Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregatire si din sustinerea tezei de doctorat. 

Pe durata stagiului de pregatire, persoanele care efectueaza acest stagiu sint doctoranzi. 

Stagiul de pregatire poate avea durata de cel mult 4 ani. 

Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru acesti doctoranzi constituie stagiu de pregatire. 

Numarul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de stiinta, de Consiliul de Ministri. Repartizarea pe specialitati se face de Ministerul Invatamintului in colaborare cu Academia Republicii Socialiste Romania si cu acordul Consiliului National al Cercetarii Stiintifice si Comitetului de Stat al Planificarii. 

Un conducator stiintific nu poate indruma in acelasi timp mai mult de 10 doctoranzi. 

ART. 10 

Stagiul de pregatire se desfasoara sub indrumarea unui conducator stiintific de specialitate. 

In timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pina la 4 examene de verificare temeinica a pregatirii sale de specialitate, si pe baza cercetarilor stiintifice efectuate, sa lucreze la intocmirea tezei de doctorat. 

ART. 19 

Titlul de candidat in stiinte confirmat sau recunoscut de Comisia superioara de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor in stiinte este echivalat de drept cu titlul de doctor docent in stiinte. 

ART. 20 

Titlurile de doctor obtinute in tara pina in anul 1952 si nerecunoscute de Comisia superioara de diplome pina la data de 18 noiembrie 1965, precum si titlurile stiintifice obtinute in strainatate vor putea fi echivalate de Comisia superioara de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent in, stiinte tinind seama de activitatea stiintifica desfasurata dupa obtinerea titlului. 

ART. 21 

Academia de stiinte social-politice "Stefan Gheorghiu" si Institutul de studii istorice si social-politice, de pe linga Comitetul Central al PCR se asimileaza, in ce priveste drepturile de acordare a titlurilor stiintifice si de organizarea doctoratului, cu institutiile de invatamint superior. 

ART. 23 

Decretul nr.880/1965 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania, publicat in Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga. 

A existat decretul nr. 95 din 29 iulie 1975 privind trimiterea la studii, doctorat şi specializare în străinătate, ceea ce arăta o oarecare deschidere a statului comunist spre locurile unde știința dădea rezultate efective.

 Foarte des s-au dat hotărâri de guvern asemeni Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 de organizare a studiilor doctorale, ceea ce arată stabilitatea precară a;

- duratei stagiului doctoral;

- criteriilor de selecție pentru doctoranzi;

- specializărilor la doctorat;

- structurii stagiilor doctorale;

- ponderii actului creativ în realizarea tezei;

- condițiilor privind originalitatea;

- selecției conducătorilor științifici;

- domeniilor și specializărilor doctorale;

- condițiilor speciale legate de caracterul secret din teze;

- exigenței impuse pentru tezele de doctorat.

Acum  Guvernul României a aprobat în 29 iunie 2011 Codul studiilor universitare de doctorat care ulterior a fost amendat în 10 martie 2016. Această abordare arată că totul decurge ca la carte, după reguli extrem de precise, asemeni tehnologiilor deterministe din industrie, industrie unde creativitatea și originalitatea își au locul și rostul numai atunci când se concepe ceva, un proces, un produs, o linie tehnologică, restul merge după rutină, ceea ce nu este deloc cazul în situația studiilor doctorale, unde și inițiativa și creativitatea și originalitatea sunt pe primul plan, sunt determinante în acordarea titlului științific de doctor. Aceste încorsetări nu au caracterul specific proceselor creative și transformă doctoratul într-o activitate oarecare, asemeni rezolvării unei ecuații de gradul al doile, adupă ce elevul mai rezolvase alte o sută de astfel de ecuații.

Pentru informatică există următoarele specializări:

Calculatoare și tehnologia informației,

Informatică,

Informatică economică,

dar în multe locuri există teze de doctorat unde calculatorul electronic este element dominant în a se obține și a se valida  soluții originale din varii domenii. Conducătorii științifici ai acestor teze sunt absolvenți ai unor facultăți de specialitate din domeniul informaticii, dar în timp lucrând în alte facultăți s-au apropiat de domenii în care informatica este indispensabilă precum medicina, contabilitatea, arhitectura, construcțiile și multe alte domenii.

Specializarea de Informatică economică are un trecut sumbru, ea fiind asimilată forțat și samavolnic domeniului de Cibernetică economică și statistică și numai prin Ordinul Nr. 4843 din 1 august 2006 semnat de ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail HĂRDĂU a reușit să se desprindă deplin și definitiv de sub asuprirea nedreaptă a celor care au folosit informatica drept scut personal.

Trebuie remarcat faptul că în informatică stagiile doctorale au avut înainte de 1989 durate de 4-10 ani incluzând aici și sustinerea tezelor de doctorat, întrucât trebuiau date 2-4 examene în comisii formate din coordonatorul științific și alte două cadre didactice cu notorietate în domeniul definit de titulatura temei de examen, stabilit în planul de pregătire individuală a doctoranduluiși prezentate în fața catedrei de specialitate 2-3 referate. Rezultatele la examene nu erau obligatoriu note foarte mari, iar referatele primeau numai admis sau respins în urma unor desbateri foarte aprinse, neconvenționale și fără niciun menajament.

teza de doctorat înainte de a fi prezentată în ședință publică era obligatoriu să fie prezentată:

- sub formă de comunicări în conferințe importante  sau în secțiuni de informatică;

- în seminarii științifice la insitute de cercetări;

- în fața catedrei de specialitate și în prezența conducătorului științific.

În plus, de la locul de muncă trebuia o caracterizare privind profilul moral-politic al doctorandului. Această caracterizare însoțea o serie de piese de dosar pentru a primi avizul comitetului de partid unde era localizată universitatea și numai cu acest aviz se stabilea comisia de susținere a tezei de doctorat, iar finalul era stabilirea datei de susținere dacă și numai dacă referatele membrilor comisiei de doctorat erau favorabile. Nici susținerea tezei de doctorat nu era deloc o formalitate, în orice moment fiind posibilă apariția unor contestatari care studiaseră teza de doctorat depusă cu două săptămâni de întocmire a dosarului de susținere la biblioteca universității unde avea loc susținerea. Mai exista și un afiș care anunța clar cine susține, ce susține, unde susține teza , ziua, luna, anul, ora. Nu era acceptat sub nicio formă niciun viciu de procedură.
Doctoratele în informatică de demult se deosebesc de doctoratele în informatică de acum pentru că acum cu totul altfel se face documentarea și cu totul altfel se înțelege stagiul doctoral. Atunci latura calitativă era dominantă. Acum latura cantitativă este preponderentă, numărul de articole, numărul de pagini și citările fiind esențiale.

Fiind o temă de istorie, ceea ce se întâmplă cu doctoratele în informatică acum rămâne să discutăm cu altă ocazie, dar vom discuta, căci merită, mai ales că acum există software antiplagiat, vai de noi.

(27 septembrie 2017)

Învățământul de informatică

Trebuie spus din capul locului că în învățământul de informatică, indiferent de nivel, s-a făcut performanță deosebit de ridicată pentru că:

- selecția la examenele de admitere erau extrem de riguroase;

- se pica întotdeauna cu medii sub 8,50;

- cererea era ce 4-5 ori mai mare decât oferta de locuri;

- autoselecția juca un rol covârșitor;

- dificultatea în anii de studiu era extrem de mare;

- nivelul de inteligență cerut cursanților depășea cu mult media;

- responsabilitatea la locurile de muncă era cu totul specială;

- noncalitatea nu era posibil de acoperit în relația om-calculator;

- munca intelectuală avea un nivel istovitor;

- necesitatea de a învăța continuu era evidentă;

- obstacolele de natură intelectuală erau filtre hotărâtoare.

Numai așa se explică nivelul deosebit de ridicat al liceelor de informatică și cel al facultăților fie că se numeau Facultatea de calculatoare, Facultatea de cibernetică sau Informatica de la Universitate. Toată lumea știa că un absolvent de la oricare din cele trei facultăți este monedă deschimb cu indicele de paritate 1:18, adică la un specialist informatician se oferă 18 din ceilalți. Am lucrat în Centrul de Calcul al ASE și  acolo am ântâlnit ansolvenți de la cele trei facultăți și spun din practică despre existența unei diferențe ca de la cer la pămân dintre aceștia și oricare alt absolvent de studii superioare provenit de oriunde altundeva.

Diluarea învățământului de informatică pentru a deveni un învățământ de masă a avut efecte dintre cele mai ciudate din moment ce au obținut diplome persoane fără un nivel de cunoștințe corespunzător și fără un grad de înțelegere a problemelor specifice programării de înaltă clasă, lucru care s-a văzut fără niciun efort în calitatea sistemelor informatice dezvoltate în stil amatoristic sau în livrarea de aplicații informatice de o mediocritate strălucitoare în întunericul de nepătruns al performanței deșănțate pe care o generează risipa de resursă timp multiplicată la un număr impresionant de clienți așa cum se întâmplă la aplicațiile web mai ales.
Învățământul de informatică adevărată presupune o selecție pe măsură, lucru care de fapt este transformat în autoselecție din moment ce transparența totală dezvălui nivelul de exigență al disciplinelor și examenelor din anii de studii, nivel la care răspund numai cei dotați corespunzător de mama natură.

Voi rămâne în nota optimistă doar pentru faptul că numai câteva licee și numai câteva facultăți oferă societății elite în informatică, elite care de regulă își iau tălpășița spre meleaguri unde câștigă de 5-10 ori mai mult ca în spațiul nostru mioritic, bucolic, empiric și drăgălaș.

(27 septembrie 2017)

Cărți de COBOL

Pentru limbajul COBOL - COmmon Business-Oriented Language literatura de specialitate de la noi a cunoscut un salt spectaculos în principal datorat faptului că acest limbaj era atât de necesar dezvoltării de sisteme informatice pentru întreprinderi prin facilitățile pe care le aducea în lucrul cu fișiere și în restricțiile care-i disciplinau și pe analiști și pe programatori, dar mai ales pe utilizatori. Printre lucrările destinate învățării limbajului COBOL amintesc.

• Vasile PETEANU, Sabin GORON, Geza VENCZEL, Ioan MOLDOVAN - Culegere de probleme de programare in limbajul COBOL, Editura DACIA, Cluj-Napoca, 1976, 352pg
• Margareta DRĂGHICI, Inițiere în COBOL, Editura Tehnică, București, 1972, 370 pg.
• Ioan ODAGESCU, Gheorghe SABAU - Limbajul COBOL fara profesor, Editura Tehnica, Bucuresti, 1985, 215 pg
• Constantin APOSTOL, Ion Gh. ROSCA, Bogdan GHILIC-MICU, Ion LUNGU, Traian SURCEL, Valer ROSCA, Manole VELICANU, Teodor VLADUT - Tehnica programarii in COBOL pentru calculatoarele IBM-PC, Editura ALL, Bucuresti, 1993, 180pg
• Ivan Ion, Arhire Romulus - Informaticã Economicã: Evaluarea performantei programelor COBOL, lito ASE, Bucuresti, 1984, 25 pg.
• Stelian NICULESCU -Programarea calculatoarelor – COBOL, manual pentru Liceele economice, anii II si IV, EDP, București, 1974. 
• Liviu DUMITRAȘCU -Invatind Cobol...conversind cu calculatorul, vol. 1 și 2, Editura Tehnică, București, 1985, 534, respectiv, 536 pg. 
• Ilie VĂDUVA, Gheorghe POPA, Vasile FLORESCU - Programarea calculatoarelor electronice în limbajul COBOL, prin metoda instruirii programate, Editura ASE, București, 1979, 460 pg.
• Ilie VĂDUVA, , Mihai JITARU, Vasile FLOESCU - Conceperea şi realizarea programelor COBOL, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, 471 pg.
• Gheorghe CÂMPIAN - Professional COBOL, Editura Regent, 1993, Baia Mare, 196 pg. 
• Dan FARCAȘ, Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU - Autoinstruire în programare: date, algoritmi, depanare, cartele de comandă, limbajul COBOL, programe complexe, Editura Tehnică, București, 1982, 408 pg 
• Ion IVAN, Romulus ARHIRE - Informaticã Economicã: Evaluarea performantei programelor COBOL, lito ASE, Bucuresti, 1984, 25 pg.

Limbajul COBOL a fost și rămâne un limbaj de programare frumos, dar fosrte dificil. Am studian împreună cu o serie de colegi din ICI problema complexității programelor scrise în acest limbaj și am observat că diversitatea instrucțiunilor folosite a fost extrem de limitată. Se scriau programe în care se folosea instrucțiunea MOVE, tipurile de date erau zecimal despachetat și se lucra cu variabile de tip articol, iar șișierele erau ori secvențiale, ori indexat-secvențiale. La acea analiză s-a evidențiat faptul că programatorii foloseau foarte multe șabloane, ceea ce le permitea să aibă o productivitate foarte mare.

(27 septembrie 2017)

Cărți de FORTRAN

Limbajul FORTRAN - FORmula TRANslation, a apărut la nivelul anului 1950 și ușurința de a-l învăța, dar și claritatea de transcriere a algoritmilor de prelucrare cu instrucțiuni extrem de simple, fără senzitivitatea caracterelor și folosind mari facilități de scriere a identificatorilor, a operatorilor și a etichetelor, au făcut ca acest limbaj să fie foarte des folosit. Existența unei concordanțe perfecte între sintaxa limbajului și implementările oferite de compilatoarele din piață au eliminat riscurile neînțelegerilor pe care alte limbaje le generau din moment ce existau la ele instrucțiuni și facilități precum recursivitatea sau autoreferirea, neinplementate. Faptul că programele FORTRAN se autodocumentau cu comentarii bogate și era posibilă o punere în corespondență 100% a schemelor logice cu variabilele și conectorii preluați integral în textele sursă, oferea un nivel de satisfacție excelent și programatorilor, dar și utilizatorilor, care nu erau așa de independenți de dezvoltatorii de software așa cum sunt în zilele noastre.

Au apărut nenumărate cărți destinate prezentării limbajului FORTRAN, cu limitări în ceea ce privește preluarea directă de pe imprimantă a textelor sursă care să dea garanția că programele au fost testate și rulate. Prin culegerea în tipografie a textelor sursă exista riscul introducerii unor erori care ar fi făcut imposibilă reproductibilitatea, lucru atât de necesar celor care învață să programeze în acest limbaj. Printre lucrările destinate acestui limbaj de programare se află:

• Petre DIMO - Programarea in FORTRAN, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1971, 297 pg
• Horia GEORGESCU, Octavian BASCA - Programe in limbajul FORTRAN, Editura Albatros, Bucuresti, 1975, 327pg
• M. HANGANUT, I. DANCEA, O. NEGRU - Programe FORTRAN in automatica, Editura Tehnica, Bucuresti 1974, 305 pg
• Stelian NICULESCU - Inițiere în FORTRAN, Editura Tehnică, București, 1972, 278 pg.
• Stelian NICULESCU - FORTRAN, inițiere în programare structurată, Editura Tehnică, București, 1979, 278 pg.
• Vale ROSCA, Constantin APOSTOL, Ion IVAN, Ion Gh. ROSCA - Limbaje de programare - Limbajul FORTRAN si FORTRAN conversational, LITO ASE, Bucuresti, 1980, 224 pg.
• C.Cazacu, T. Jucan - Programarea în limbajul FORTRAN calculatorul FELIX C 256, editura Junimea, Iași, 1978, 213 pg. 
• Teodor VUSCAN, Sanda CHERATA, Smaranda DERVESTEANU, Andrei ENYEDI, Ioan VESA si Lidia MOLDOVAN, FORTRAN - 77,  Manual de programare, ITC Cluj-Napoca, 1984  169pg. 
• Teodor VUSCAN, Sanda CHERATA, Smaranda DERVESTEANU, Andrei ENYEDI, Ioan VESA si Lidia MOLDOVAN, FORTRAN - 77,  Manual de operare, ITC Cluj-Napoca, 1986  146pg. 
• Ștefan MUSTĂȚEA, Ioan ODĂGESCU - programarea calculatoarelor electronice, FORTRAN IV, culegere de probleme rezolvate și propuse, Editura ASE, București, 1973.

S-a spus că limbajul FORTRAN este destinat rezolvării problemelor cu calcule științifice laborioase. Adevărul este numai parțial, căci și nenumărate probleme și-au găsit rezolvare folosind acest limbaj. Modelele de simulare a prețurilor pentru produse petroliere, alegerea traseului optim la transportul pe conducte a produselor petrolier, verificarea ipotezelor privind omogenitatea loturilor de produse agricole folosind analiza dispersională multifactorială cu număr oarecare de experimente în căsuță precum și optimizarea unor sortimente de produse chimice produse în condiții de fluctuații a parametrilor, numai folosinf limbajul FORTRAN au fost realizate, deși nu erau deloc probleme atât de științifice pe cât credeau unii, ci erau îmbibate de algoritmi  euristici.

(27 septembrie 2017)

Muzeul virtual al informaticii

În mai multe rânduri pe când eram activ înainte de pensionarea din Departamentul de Informatică și Cibernetică Economică, am coordonat câteva lucrări de licență pe teme legate de muzeul virtual al informaticii.

Să nu creadă nimeni că am avut eu o străfulgerare genială pe subiect, ci am plecat de la o realizare remarcabilă pe care am văzut-o la Institutul de Arhitectură Ion MINCU din București undeva prin anul 2000 unde se rula un filmuleț multimedia cu reconstruirea Bisericii Văcărești. Era un tur virtual foarte bine realizat, unde erau integrate și câteva din piesele păstrate la Mogoșoaia.

În opinia mea, a realiza un muzeu al informaticii românești nuste nici pe departe o misiune imposibil de îndeplinit. O echipă care stăpânește foarte bine instrumente și resurse multimedia, dacă include persoane care cunosc istoria informaticii românești nu are prea multe de făcut, căci lucrurile nu sunt deloc complicate. Există multe materiale foto și video legate de ceea ce a fost cândva în domeniul informaticii și a reconstitui trecutul este destul de lejer, mai ales că încă mai sunt persoane care au capacitatea de a certifica multe dintre aspecte, mai ales pentru faptul că au trăit acele evenimente.

Sunt lucruri lămuritoare pentru care reprezentările 3D și animațiile corespunzătoare nu ridică niciun fel de dificultate, căci pentru a înțelege anumite lucruri trebuie folosite simplificări ceea ce ușurează mult munca celor care doresc să realizeze angrenaje pentru diferite mașini de calcul.

Înainte de 1977 împreună cu studentul meu de la Informatică pe nume Teodor Mihail am realizat un desen animat pentru a explica modul în care se execută un program scris în limbajul ASSIRIS, folosind un aparat de filmat pe 8mm, un trepied și mergând pe principiul de la desenele animate unde se foloseau 16 cadre pentru a face o secundă de film. Totul ce am făcut a fost cadru cu cadru, uneori folosind funcția zoom a aparatului meu de filmat Quartz. Verificarea am făcut-o după developare pe aparatul meu de proiecție. Filmulețul a fost prezentat unor grupe de studenți undeva înainte de cutremurul din 1977. Știu deci cu ce se mănâncă a face un muzeu virtual, căci și acesta trebuie să parcurgă mai multe stadii, de la simplu la complex. Numai după o serie de experiențe și practici acumulate și rafinate se va trece la acea vizită într-un tur virtual cu parcurgerea de săli corespunzătoare generațiilor de calculatoare, exact așa cum este într-un muze, numai că în muzeul virtual vor exista demonstații dar și chestii interactive, care să-l lămurească pe vizitator ce și cum, căci acum este trist că lumea nu mai înțelege cum a fost posibil să se folosească tone de cartele perforate pentru a face ceea ce azi se face exact cu un stick de 32 Gb.

Acum trebuie doar inventariate materialele foto și video existente și trebuie stabilit nivelul la care se va merge. Numai după realizarea unui muzeu virtual simplificat se va trece la nivelul următor, folosind elemente de animație pentru a explica tot felul de algoritmi, mecanisme de funcționare și fluxuri de scriere de texte sursă. Abia undeva după stadiul al V-lea se pune problema realizării muzeului virtual în adevăratul sens al cuvântului, unde folosind profilul vizitatorului i se oferă acestuia exact ceea ce el are nevoie.

(27 septembrie 2017)

Elementele primitive

Să nu creadă nimeni că totul a început în informatică fie cu aritmometrul sau cu calculatorul personal sau și mai nou, cu tableta. Mintea omului a căutat să născocească elemente, unele mai simple, altele mai complicate, pentru a ușura efectuarea calculelor artimetice simple și apoi a celor cu mult mai complicate, căci viața de zi cu zi a impus folosirea de formule sofisticate în soluționarea de probleme concrete din tehnică, din economie, din medicină și din sociologie.

Niciodată problema de balanță a legăturilor dintre ramuri - BLR, care operează cu matrice de peste 100 de linii și de coloane nu va fi rezolvată cu hârtia și cu creionul, căci a inversa o materice atât de mare necesită sute sau probabil mii de ani de muncă pentru a lucra secvențial câte o persoană după care alta să vină să-i ia locul.

Abacul este folosit pentru operații de adunare și scădere.

Rigla de calcul se folosește pentru înmulțiri, împărțiri și logaritmi.

Este trist că muzeele nu pun accent pe aceste elemente ajutătoare pentru efectuarea de calcule simple și se intră brutal în calculatoarele electronice, în calculatoarele personale, iar muzeele nu dispun de elemente de tehnică de calcul funcționale, la care să se așeze vizitatorii și să lucreze efectiv ca în vremurile de demult, când a face calcule cu abacul sau cu rigla de calcul era mare lucru pentru oricine dorea să lucreze mult și bine pe unitatea de timp.

În cartea lui Manea MĂNESCU referită prin:

Manea MĂNESCU, Mircea BULGARU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU, Grigore GRAMA - Mecanizarea si automatizarea lucrarilor de calcul statistic,Editura Didactica si pedagogica, București, 1966,

sunt subcapitole distincte dedicate riglei de calcul și pentru alte dispozitive de calcul, paginile 23-30, cu explicații detaliate legate de funcționare. Pe Wikipedia se află un articol destinat riglei de calcul și un articol destinat abacului.

Muzeul de computere din Mountain View, California are nenumărate piese care dovedesc preocupările omului din toate timpurile că a căutat să-și crească productivitatea și în munca intelectuală cu ajutorul a tot felul de dispozitive și algoritmi inventate.
Elementele primitive de calcul nu trebuie neglijate că ele arată că drumul până la tabletele de azi a fost lung și anevoios, presărat cu poticneli, stagnări dar și urmat de pași importanți, spectaculoși.

(27 septembrie 2017)

Generațiile de calculatoare

România este oglinda totală a oricărei istorii a informaticii de pe acest pământ pentru că a cunoscut toate treptele de evoluție, de la mașinile de calcul mecanice, până la dezvoltarea de calculatoare personale, în ceea ce privește domeniul hardware.

Plecând de la aritmometrul dela Tg. Mureș și ajungând la calculatoarele personale aMIC și Junior, toate au fost rodul inteligenței, creativității și inteligenței unor specialiști dăruiți muncii lor. Trebuie spus că a existat și contextul favorabil căci politica partidului comunist era aceea de a importa cât mai puțin și de a realiza aici, la noi cam tot ce trebuie pentru dezvoltarea țării.
Generațiile de calculatoare au fost urmărite pas cu pas și cu inteligență de către specialiștii în tehnica de calcul de la noi, căci a face calculatoare înseamnă 100% a lucra cu inteligență și a ști a combina toto ceea ce există realizat în tehnică și știință ca materii prime și aici mă refer la principii și la componente care se realizează în condiții cu totul deosebite. Marea realizare este de a ști cum să fie selectate și cum să fie îmbinate toate pentru a se obține un calculator de o nouă  generație, în pas cu vremurile.
Ărima generație este formată din dispozitive de calcul și mașini de calcul mecanice, electrice, eltro-mecanice și mașini simple electronice.
A doua generație este formată din calculatoarele electronice cu tuburi.
A treia generație aparține microprocesoarelor.
O trecere în revistă a calculatoarelor realizate la noi evidențiază preocupările din marile centre universitare și de tehnică de calcul de a realiza proiecte proprii, din care unele au ajuns să fie realizate în regim industrial.
CIFA - Calculatorul Institutului de Fizică Atomică realizat cu tuburi în mai multe game în intervalul 1954 - 1963. Pe acest calculator am lucrat în anul al III-lea de studenție.
CET-500 - calculator bazat pe tranzistori realizat în 1964.
MECIPT - Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara, dezvoltat în mai multe game 1961 - 1974.
DACICC - Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul din Cluj, dezvoltat în mai multe game 1963 - 1968.
MARICA - Mașina Automată cu Relee a Institutului de Calcul al Academiei, realizat în 1959.
FELIX C - realizat la fabrica de calculatoare din Pipera 1978 în mai multe variante, din bazat pe microprocesoare. Pe acest calculator am lucrat ani în șir și pentru contracte de cercetare și pentru disciplinele de programare în COBOL și FORTRAN dar și la disciplina de programe aplicative.
CoBra - calculator personal realizat la Brașov în 1986 scos pe piață în 1988. Pe acest calculator am lucrat și în 21 decembrie 1989 folosindu-l am făcut prelucrări pentru un contract cu Institutul de Geologie, ducând rezultatele beneficiarului în condiții de risc.
Felix PC - calculator personal produs în intervalul 1985 - 1990.
CUB - Calculator Universal de Birou, produs de I.C.E. Felix București, a intrat în piață în 1984 -1989.
aMIC - microcalculator  produs ca model de laborator la Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic București 1982 - 1984.
Junior XT - desktop computers, realizat de IIRUC 1983 -1990. În 1989 am lucrat pe acest calculator o serie de programe în limbajul C, dar fluctuațiile de tensiune impuneau restartarea sa frecventă.
Independent - minicalculator din familia DEC-PDP, realizat în gama I-100, I-102, I-106 în perioada 1977-1989. Am lucrat programe în C și interfețele prietenoase dădeau randament bun în muncă.
CORAL - minicalculator realizat la fabrica de calculatoare între 1979 -1990.
În contextul actual al dezvoltării de calculatoare personale, laptopuri și tablete, probabil sunt limitări severe de a mai dezvolta o producție proprie căci apar probleme de calitate și de costuri, iar dacă se vorbește de agricultura autohtonă care nu are cheltuieli mari de transport, prețurile de vânzare ale produselor indigene sunt inumai de mari, ceea ce arată că randamentele sunt scăzute, ceea ce într-o producție de laptopuri sau tablete deja duc spre o altă direcție dacă un gigant nu vine aici să dezvolte o producție în condițiile impuse de el. Experiența Nokia arată că lucrurile sunt și mai complicate decât credem noi la o primă vedere, datorită contextului mioritic că nu vin alții să ne învețe pe noi.
Am considerat util ca să schimb numărătoarea generațiilor și să numesc toate drept echipamente de calcul.
Generația a I-a se referă la toate echipamentele bazate pe mecanisme acționate manual.
Generația a II-a se referă la toate echipamentele bazate pe mecanisme cu roți acționate electric.
Generația a III-a se referă la toate echipamentele electronice cu tuburi.
Generația a IV-a se referă la toate echipamentele electronice cu tranzistoare.
Generația a V-a se referă la toate echipamentele electronice cu circuite integrate.
Generația a VI-a se referă la toate echipamentele electronice cu circuite integrate pe scară largă.
Generația a VI-a se referă la echipamentele electronice cu circuite integrate pe scară extrem largă.
În acest fel se asigură o continuitate referitoare la tot ce este legat de procesele de automatizare a calculelor de-a lungul tuturor timpurilor, căci și viitorul va aduce altceva decât electronică în zona dezvoltării de noi generații de calculatoare.

(27 septembrie 2017)

Personalități ale informaticii

Lumea informaticii romanești a înregistrat personalități cu contribuții majore.

Pe multe dintre aceste personalitati le-am cunoscut.

La unii dintre ei le-am fost student.

Profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU si Dragos VAIDA, sunt trei dintre ei.

Profesorul Edmond NICOLAU se distingea prin cultura, prin mobilitatea ideilor, prin profunzime și mai ales prin prezența sa de excepție.

Venea la cursuri tot timpul elegant, cu cravată.

Avea o ținută dreapta, un mers sprinten și o voce caldă.

Avea cursul în cap, nu capul în curs.

Vehicula cu mare usurință tratatele pe care le deschidea și prelua în direct, din literatura străină, pasaje, formule, pe care le comenta.

Autor a numeroase cărți fundamentale, profesorul Edmond NICOLAU a fost și primul decan al Facultatii de Calcul Economic și Cibernetică Economică.

Nicolae RACOVEANU a fost decan și profesor de sisteme de calcul la Facultatea de Cibernetică.

Precis, concis și de vastă deschidere spre muzică și spre literatură, a ilustrat ceea ce înseamnă

eleganță și rigoare cumulate într-o singură persoană.

A adus mai multi discipoli, fără ca aceștia să se ridice la înalțimea maestrului, datorită limitelor lor.

Grigore MOISIL a incurajat informatica.

Emil MUNTEANU a clarificat multe aspecte și prin detaliile introduse în cărți a format o școală de foarte mare valoare în programare, căci limbajele de asamblare sunt esențiale.

Politehnica Bucureșteană a dezvoltat o facultate de Computer Science extraordinar de bine definită și recunoscută valoric.

Contribuțiile majore ale unor profesori precum Mircea PETRESCU, Adrian PETRESCU s-au dovedit a fi esențiale.

Scoala a câștigat mult prin valoare odată cu venirea în prim plan a profesorilor Nicolae ȚĂÎUȘ, Valentin CRISTEA și Dan Luca ȘERBANAȚI. La Academia Tehnică Militară s-a remarcat Victor PATRICIU pe probleme de e-commerce. În ICI a venit cu contribuții majore Florin FILIP, cel care a sprijinit din toate puterile dezvoltarea informaticii economice din ASE.

Profesorul doctor docent Constantin IONESCU, este unul dintre cei care au sesizat încotro bate vântul în informatică și a reușit să se adapteze noilor condiții, trecând de la statistică spre analiza și proiectarea de sisteme informaționale și informatice.

A condus multe doctorate în informatică.

Sunt mulți profesori de azi care îi datorează formarea ca dascăli, ca oameni și cercetători.

Cartea pe care a coordonat-o de Proiectarea Sistemelor Informatice, celebra disciplina PSI, este și acum, după mulți ani un model de cum se realizează o lucrare științifica în grup, sub o îndrumare atentă, colegială, exigentă și competentă. Deși a avut funcții foarte importante în stat, profesorul Constantin IONESCU a rămas uman, bun și foarte apropiat de tineri.

Circula un folclor ca atunci cand era foarte mare, nu se putea adresa cineva direct lui, ci trebuia mai întâi să se adreseze unui intermediar, de regulă decan de facultate și numai acela îi vorbea profesorului IONESCU. Era folclor.

Nu l-am cunoscut așa dar folclorul are și un sâmbure de adevăr sau este fabulație totală.

Trebuie știut însa că un om ca el, care discuta și cu secretara catedrei tot așa cum vorbea cu un profesor, este greu de crezut că sufera o transformare peste noapte să devină semizeu.

Prin anii '80 la mare, povestea pe plaja cum un coleg l-a rugat sa mearga sa cumpere o rama de la consignatie în ideea ca va cumpara cândva și un tablou...

La sarbatorile de 8 Martie ale catedrei de Cibernetica profesorul IONESCU venea si spunea glume si bancuri care placeau tuturor.

Trebuie spus că absolventi ai Secției de Informatică Economică de la Facultatea de Cibernetica au reusit să se impună în ASE la alte facultăți.

Profesorul Pavel NĂSTASE a fost decanul Facultății de Contabilitate și Informatică de Gestiune.

Profesorul Ilie TAMAȘ a fost șeful Catedrei de Informatică de Gestiune din ASE.

Profesorul Valer ROȘCA a fost decanul unei facultăți de la Universitatea Blaga din Sibiu.

Mulți dintre absolventii de la Informatica Economica sunt personălitați recunoscute.

Profesorul Ioan NICOLAESCU a fost decan in Academia Tehnica Militara.

Profesorul Zenovic GHERASIM lucreaza cu mare succes in Universitatea Brancoveanu.

Profesoara Doina FUSARU a fost sefa de catedra la Universitatea Brancoveanu.

Facultatea de Cibernetică a dat doi rectori, pr profesorii Ion Gh. ROȘCA și Pavel NĂSTASE.

Și exemplele continuă.

Istoria informaticii trabuie să-i pună la loc de cinste pe:

Cristian CALUDE

Oleg CERNIAN

Gheoghe MARIAN

Doina BANCIU

Alexandru BALOG

Ioan GHEORGHE

Ladislau GASPAR

Ion PATRAU

Cornelia IOANA

Ei au muncit din greu și au realizat aplicații importante care au făcut ca încredera în calculator să crească mereu și acesta să nu mai fie văzut ca sperietoarea care atunci când apare, trebuie dați afară 10 funcționari nevinovați.

(27 septembrie 2017)

Considerații la istoria informaticii românești

Între anii 1999 -2003 am asistat la nenumărate întâlniri cu oameni de meserie din informatică reuniți pentru a pune bazele realizării unei istorii a informaticii de la noi. Discuțiile s-aun împotmolit la;

- titlu;

- întâietăți;

- etapizări;

- dimensiune;

- detaliere;

- atribuire;

- durată;

- fonduri.

Titlul a fost cel mai greu lucru de stabilit. Mi-am adus amintre de trei prieteni care se întâlnesc duminică dimineața să discute ce vor face în acea zi, cum își vor petrece timpul. Ei parlamentează, nu se înțeleg, vin cu tot felul de variante, argumente și contraargumente și îi găsește seara tot parlamentând. Exact așa a fost și aici. Se discuta dacă acelei cărți să i se spună istoria Informaticii românești sau istoria Informaticii din România, existând două tabere foarte echilibrate numeric dar și ca voci care își susțineau cu ardoare punctele de vedere. Această chestiune a făcut ca totul să treacă în plan secundar și progresele de la o ședință la alta să fie nesemnificative.

Întâietățile n-au depășit nici în informatică celebra dilemă despre cine a fost mai întâi, oul sau găina sau amândouă, zic eu. În acea sală erau foarte mulți dintre cei care au avut contribuții majore la dezvoltarea informaticii din țatra noastră, fără a exista o modalitate de a cunatifica importanța și nici documente din care să rezulte ziua, ora și minutul în care s-a produs nu oarecare eveniment. Pentru a lămuri care sunt întâietățile trebuiau definite criterii și ales unul care să nu se schimbe niciodată și respectivul criteriu să genereze lista imuabilă a întâietăților și punct.

Etapizările au generat discuții dintre cele mai aprinse, întrucât există nenumărate criterii. Cei ce au îmbrățișat ideia de a etapiza în timp aveau argumentele lor, cei care abordau probleba după criteriul teritorialității veneau și ei cu argumentele celor trei provincii românești, iar cei care demonstrau necesitatea etapizării după generașiile de calculatoare își căutateu și ei dreptatea, nimeni neavând izbândă și totul terminându-se în coadă de pește.

Dimensiunea cărții de istorie a informaticii se vrea ceva monumental, unii dintre participanții la discuții făceau referire la cartea lui George Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent, publicată în anul 1941. Alții vedeau eliminarea limitelor de dimensiune din moment de o astfel de abordare se realizează exclusiv în mediul virtual, dedicându-i-se un site despre al cărui nume s-au purtat discuții interminabile, deci fără rezultat concret.

Detalierea a depins de fiecare dată de efortul pe care autorii au fost dispuși să și-l asume, dar toată lumea a invocat necesitatea lucrului pe documente, cu exactitatea de ceasornic, ca și cum totul se realizează pornind de la zero, deși există nenumărate materiale despre evoluția informaticii, căci toți cei care au aniversat câte ceva au scris fie memorii, fie cărți, fie articole, deci există ceva.

Atribuirea de capitole pe autori a devenit o mare problemă mai ales că printre cei prezenți în sală se aflau persoane care se considerau deschizători de drumuri, fondatori și tătici ai informaticii românești, căci mămici nu erau invitate să aibă contribuții la atingerea obiectivului. De regulă, când apar coordonatori de organizații cărora li se atribuie sarcini exacte, deși ei spun că fac și dreg, cu siguranță că ei transferă sarcinile unor subordonați și materialele apar anonime, căci nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea unor materiale eterogene, făcute fără plată și mai ales fără dirijor.

Durata realizării unei istorii a informaticii de la noi a plutit la toate întâlnirile sub imperiul incertitudinii, datorită a numeroși factori dintre care dorința unei abordări științifice, obiective era factorul dominant. Este adevărat că pofta vine mâncând și totuși caracterul obiectiv este relativ căci nimeni nu știe apriori ce și cum despre ceva care face obiectul unei cercetări.

Despre fonduri s-a discutat mult și neproductiv, ca să nu spun nerealist. Mi-am adus aminte de meșterii care pun gresie care în loc de a arăta ce știu să facă și pe unde au lucrat, vin și troznesc un preț de te îndoaie, ei neștiind ce sunt aceia distanțieri. La acele ședințe exact acest aspect m-a izbit profund, anume banii. În loc să se procedeze la a face un text ca ofertă pentru obținerea finanțării pentru un proiect, unii dintre potențialii autori vorbeau de bani, de pretenții și nu corelau efortul și rezultatul cu sumele de încasat.

Toate acestea m-au determinat la un moment dat să scriu o carete de istorie a informaticii de la noi cu mult mai tendențioasă decât cartea din 1952 a lui Mihail ROLLER intitulată Istoria RPR, manual pentru învățămîntul mediu. Cartea conținea nenumărate interpretări simpliste, eronate și neștiințifice, dar i-a făcut pe alți istorici să treacă deîndată la scrierea de istorii pe care ei le considerau și științifice și obiective și românești, caracteristici care în mare parte rămâneau la stadiul de deziderat datorită restricțiilor impuse de partidul aflat la putere până în 1989.

După o analiză mai atentă mi-am zis că nu merită, pentru că ar fi pentru mine o abordare negativă și dacă tot fac ceva, să nu fie nici în dorul lelii și nici ceva aiuritor care nu folosește nimănui.

Obiectivul lucrării este de a prezenta cât mai obiectiv, dar selectiv, aspecte esențiale din evoluția de-a lungul anilor a informaticii de la noi din țară.

Am structurat lucrarea fără a folosi un criteriu anume, ci exact așa cum am considerat că este util pentru a da o imagine cât mai bună privind informatica românească, pentru că lucrării i-am dat titlul Istoria informaticii românești, căci așa mi-a venit primul gând, având senzația că am posibilitatea să includ cât mai multe lucruri, fără a fi extrem de pretențios și de generalizator.

(26 septembrie 2017)

Informaticieni pe care i-am cunoscut

Oameni din domeniul informaticii pe care i-am cunoscut, puși în ordine alfabetică sunt:
Monica ADAM
Romică ADAM
Ștefan ADAM
Dinu AIRINEI
Felicia ALBESCU
Felician ALECU
Cristian AMANCEI
Beatrice AMBROASA
Mihai AMITROAIE
Ioan ANDONE
Nicolae APOPEI
Constantin APOSTOL
Nicolae APOSTOL
Paula APREUTESEI
Romulus ARHIRE
Adrian ATANASIU
Irina ATHANASIU
Gabriela AVRAM
Vasile AVRAM
Nicolae BADEA-DINCĂ
Arpad BALINT
Alexandru BALOG
Vasile BALTAC
Doina BANCIU
Anatol BARACTARI
Irina BARBU
Constantin BARON
Attila BARTA
Traian BĂDICA
Paul BĂLĂNOIU
Alexandru BĂRBULESCU
Octavian BÂSCĂ
Crina Anina BEJAN
Flron BELU
Radu BERCARU
Ion BICA
Simona BIRIESCU
Vasile BIȚĂ
Maria BLIDEA
Cătălin BOJA
Cristian BOLOGA
Răzvan BOLOGA
Ion BOLUN
Claudiu BRÂNDAȘ
Paul BRESFELEAN
Alexandru BRODEALĂ
Dominic BUCERZAN
Robert BUCHMANN
Ion BUCUR
Jean BUCUR
Dan BURDESCU
Irinel BURLOIU
Sergiu CAPISIZU
Ioan CATONA
Doru CAZAN
Virgil CĂZĂNESCU
Oleg CERNIAN
Virgil CHICHERNEA
Cristian CIUREA
Cătălina COCIANU
Sergiu COMAN
Mihaela CONSTANTINESCU
Paul CONSTANTINESCU
Radu CONSTANTINESCU
Liviu COTFAS
Ilie COSTAȘ
Vitalie COTELEA
Valentin CRISTEA
Marian CRISTESCU
Janette CUCU
Niculae DAVIDESCU
Adrian DAVIDOVICIU
Doina DĂNĂIAŢĂ
Marian DÂRDALĂ
Cristian DEACU
Otniel DIDRAGA
Andreea DIOȘTEANU
Ovidiu DOBRICAN
Carmen DOGARU
Mihai DOINEA
Octavian DOSPINESCU
Mihai DRĂGĂNESCI
Roland DRĂGOI
Emil DRAGOMIRESCU
Margareta DRĂGHICI
Liliana DUGULEANĂ
Viorel DUMITRACHE
Eugen DUMITRASCU
Horia DUMITRAȘCU
Liviu DUMITRAȘCU
Ioan DUMITRESCU
Florin DUMITRIU
Doru DUȚĂ
Ali EDEN
Nicolae ENESCU
Gabriel GARAIS
Horia GEORGESCU
Ana Maria GHIRAN
Alexandru GHIȚĂ
Cristian GIUMALE
Anatol GODONOAGĂ
Mihaela GORODCOV
Sabin GORON
Radu GRAMATOVICI
Iulian ÎNTORSUREANU
Csaba FABIAN
Florin FILIP
Adina FLOREA
Vasile FLORESCU
Tiberiu FORIȘ
Doina FOTACHE
Marin FOTACHE
Felix FURTUNĂ
Gabriel GARAIS
Ladislau GAȘPAR
Zenovic GHERASIM
Bogdan GHILIC-MICU
Nicolae GHIȘOIU
Grigore GRAMA
Mugurel GRIGORE
Marius GURAN
Eduard HERTELIU
Constantin HÎRTU
Radu HOMESCU
Marcel HOMORODEANU
Silviu HOTĂRAN
Gabriela HRIN
Doina HULUȚĂ
Florin ILIA
Clotaire INGAUTA
Adriana IONESCU
Codrin IONESCU
Constantin IONESCU
Cornelia IONESCU
Dan IONESCU
Mihai IONESCU
Traian IONESCU
Vasile IONESCU
Cristian IONIȚĂ
Valeriu IORGA
Dorin IRIMESCU
Anca IVAN
Cosmin IVAN
Laur IVAN
Sergiu JECAN
Mihai JITARU
Radu JUGUREANU
Ramona LACUREZEANU
Gheorghe LAZEA
Adrian LICURICEANU
Vasile LĂZĂRESCU
Dorin LIXĂNDROIU
Radu LIXĂNDROIU
Leon LIVOVSCHI
Daniel LUCA
Cosmin LUGOJI
Ion LUNGU
Gheorghe LUPU
Ramona LUPU
Cazimir MACARIE
Emilian MACOVEI
Mircea MAGDA
Mircea MALIȚA
Nicolae MANEA
Ion MARCU
Gheorghe MARIAN
Marius MARIAN
Mihai MARINESCU
Zsolt MARK
George MATEI
Marian MĂCEȘANU
Elena MĂNESCU
Manea MĂNESCU
Ștefan MĂRUȘTER
Radu MÂRȘANU
Daniel MICAN
Vasile MIERLEA
Dan MIHALCA
Rodica MIHALCA
Adrian MIHALACHE
Liviu MIJACHE
Daniel MILODIN
Gabriela MIRCEA
Teodor MISDOLEA
Ion MIU
Mircea MOCA
Loredana MOCEAN
Trandafir MOISA
Ștefan MORCOV
Mihaela MUNTEAN ase
Mihaela MUNTEAN uvt
Emil MUNTEANU
Jean MUSCALU
Ștefan MUSTĂȚEA
Lucian NAIE
Floarea NĂSTASE
Pavel NĂSTASE
Sergiu NEDEVSCHI
Florin NENCIU
Ion NEGESCU
Mihai NEGULESCU
Stelian NICULESCU
Eugeniu NICULESCU-MIZIL
Silviu NICULESCU
Livia NISIPEANU
Codrrin NISIOIU
Ștefan NIȚCHI
Gheorghe NOȘCA
Gheorghe OGRINJA
Dumitru OPREA
Dragos PALAGHITA
Varujan PAMBUCCIAN
Adrian PANĂ
Marius PANDURU
Victor PATRICIU
Sorin PAVEL
Ion PĂTRĂU
Gheorghe PĂUN
Margareta PENCEA
Valeriu PESCARU
Vasile PETEANU
Adrian PETRESCU
Mircea PETRESCU
Razvan PETRUȘEL
Florin PILAT
Paul PISCUC
Otilia PÎRLOG
Paul POCATILU
Adrian POCOVNICU
Gheorghe POPA
Marius POPA
Cristian POPESCU
Gheorghe POPESCU
Lucia POPESCU
Mihai POPESCU
Alexandru POPOVICI
Viorel PREOTEASA
Costin PRIBEANU
Irina PUGNA
Nicolae RACOVEANU
Dan RACOVIȚAN
Emil RĂDULESCU
Iulian RĂDULESCU
Adriana REVEIU
Ioan ROȘCA
Ion Gh ROȘCA
Valer ROȘCA
Lucia RUSU
Gheorghe RUXANDA
Gheorghe SABĂU
Ana Maria SANDI
Andrei SANDU
Iulian SATRAN
Leonard SĂCUIU
Catalin SBORA
Gheorghe SILAGHI
Dan Andrei SITAR-TAUT
Alexandru SMEUREANU
Ion SMEUREANU
Irina SOCOL
Gheorghe SOFRONIE
Dan SOMNEA
Emilia STANCIU
Marian STOICA
Silvia SUMEDREA
Traian SURCEL
Nicolae SURUGIU
Octavian ȘĂRBAN
Alexandru ȘTEFĂNESCU
Ilie TAMAȘ
Gabriel TĂNASE
Cătălin TĂNASIE
Marius TIRON
Ion TEODOR
Laurentiu TEODORESCU
Carmen TIMOFTE
Jak TIMOFTE
Dumitru TODOROI
Mihai TOGAN
Andrei TOMA
Cristian TOMA
Liviu TOMA
Nicolae TOMAI
Cosmin TOMOZEI
Cornel TUDOR
Sorin TUDOR
Doru TSAGANEA
Nicolae ȚĂPUȘ
Diana TÂRNĂVEANU
Doru UNGUREANU
Adina UȚĂ
Dragoș VAIDA
Raluca VASILACHE
Adrian VASILESCU
Ilie VĂDUVA
Ion VĂDUVA
Ion VÂLSAN
Manole VELICANU
Marius VETRICI
Ionel VIDA
Alexandru VINEA
Bogdan VINTILA
Adrian VIȘOIU
Teodor VLĂDUȚ
Mirela  VOICU
Ileana VREJBA
Gheorghe WIESZ
Tamara ZACON
Dorin ZAHARIE
Gabriel ZAMFIR
Alin ZAMFIROIU
Otto ZELCH
Bogdan ZURBAGIU
Această listă include acele nume de persoane pe care le-am întâlnitr și de care mi-am adus aminte azi. În viitor dacă voi mai regăsi în memorie și alte nume, cu siguranță le voi adăuga aici, căci vreau să fie cât mai completă această listă. Sunt și unii, nu mai mult de 5 pe care nu-i voi include niciodată aici pentru cât rău mi-au făcut mie prin anul 1977.

(26 septembrie 2017)