Informatizarea societății

Când aud chestia cu informatizarea societății îmi vin în minte cuvintele profesorului meu de Economie Politică Vasile NICHITA care spunea că teoria socialismului științific a luat-o cu mult înaintea realității, iar atunci se vorbea de societatea socialistă multilateral dezvoltată - SSMD, în condițiile în care oamenii nu aveau ce mânca, realitatea fiind cu mult mai crudă decât idealurile propagate prin teoria cu care se dădeau trăsăturile acelui SSMD despre care nu numai televizorul vorbea, ci și mașina de călcat.

Despre informatizarea întreprinderilor s-a vorbit tot timpul, înțelegându-se:

- dotarea cu calculatoare;

- pregătirea de personal de specialitate;

- acceptarea calculatorului de către specialiști;

- prelucrarea contabilității cu calculatorul;

- automatizarea lansării producției;

- clacul automat al salariilor;

- gestiunea stocurilor pe calculator.

Centrele de calcul au realizat pași importanți în acestă direcție. S-a ajuns ca multe dintre activitățile din întreprinderi să depindă de rezultatele de la calculator și chiar s-au îmbunătățit deciziile și calitatea rezultatelor obținute pe baza rezultatelor date de calculatoare pe imprimante. Faptul că se perforau cartele nu a deranjeat pe nimeni, iar scrierea de documente primare pe formulare direct utilizate în perforare era deja ceva cotidian.

Apariția calculatoarelor personale a adus schimbări radicale în ceea ce privește societatea informațională. Au început să se dezvolte strategii de informatizare, s-a vorbit de societatea informațională, apoi de societatea informațională dezvoltată, iar în ultimul timp se vorbește de societatea cunoașterii. Când 40% din populație este analfabetă, când 30% din populație este sub pragul sărăciei și când apar foarte mulți oameni desculți, a vorbi despre societatea informațională dezvoltată mi se pare un act de maximă indecență. Este adevărat că trebuie creionat cam ce înseamnă societatea informațională dezvoltată, dar alocarea de fonduri imense spre a ajunge acolo în defavoarea creșterii ponderii celor care știu carte sau în defavoarea ridicării nivelului de trai, sunt decizii total greșite. Informatizarea societății înseamnă cu mult mai mult decât a băga banii în calculatoare, ci o nouă atitudine, în care cetățeanul este respectat în primul rând de informatician care va concepe programe în care cetățeanul este suveran și nu slugă cum se întâmplă azi în administrație sau în zona comercială, unde cetățeanul joacă după cum i se câtă, fiind umilit pe banii lui. Consider că nici 5% din ceea ce s-ar numi informatizare nu este făcut la noi.

(16 octombrie 2017)

Strategii ale informatizării

Informatica la noi în țară nu s-a dezvoltat la întâmplare, ci au existat de la începit strategii ale informaticării pentru că:

• societatae socialistă s-a dezvoltat pe baza planului centralizat, iar urmărirea realizării planului se făcea tot centralizat, ceea ce presupunea derularea unor procese de dezagregare de date, dar și a unor procese de agregare de date, procese bazate pe prelucrarea unor volume foarte mari de date culese și analizate în timp real, convenabil definit în raport cu viteza de reacție a sistemului;
• eficiența deciziilor luate la nivel centralizat depinde de uzura informației și de calitatea informațiilor rezultate în procesul de prelucrare în cadrul unui sistem informațional cu structură națională, în care fiecare fabrică, instituție sau universitate trebuiau să fie integrate omogen;
• creșterea complexității proceselor de producție, dinamica socială și mai ales schimbările de opțiuni la nivelul conducerii de partid, trebuiau reflectate în modificări la nivelul capitolelor de plan, fără a se pierde din vedere realizarea acelor proporții care caracterizau obligatoiu economica socialistă legate de ritmul de creștere al industriei producătoare de mijloace de producție care produc mijloace de producție folosite în realizarea de produse finite, ritm care obligatoriu trebuia să fie superior celorlalte ritmuri pentru restul tipologiilor de producție;
• viteza cu care se schimbau lucrurile în domeniul informaticii a impus întotdeauna existența unei viziuni clare, căci investițiile în ytehnică decalcul erau extrem de costisitoare, iar pregătirea specialiștilor necesita durate destul de lungi de timp, neacceptânsu-se pierderi nici planificare și nici accidentale în această zonă;
• sistemul informațional național trebuia să funcționeze integral, fără sincope și ritmic într-un timp foarte scurt de pregătire, chiar dacă se începea simultan din mai multe puncte, componentele trebuiau să alcătuiască în final un întreg perfect echilibrat și numărul de iterații disponibil pentru eventuale ajustări era minim.

Partidul Comunist a avut la dispoziție sistemul informatic statistic, sistem aproape militarizat, de tip sovietic, în care datele se colectau la nivel de județ de la toate entitățile de acolo folosind formulare tipizate, numite dări de seamă. Se efectuau centralizări la nivel de județ și documentele centralizate erau trimise la centru și de acolo urma un nou proces de centralizare, rezultând indicatorii de la nivel național. Centralizările de la județ erau trimise comitetelor de partid județene pentru analize și pentru a lua decizii mai ales în vederea eliminării cauzelor care au generat neîndepliniri de plan.

Aceștia erau raportați conducerii centrale.de partide și de stat. Acolo se făceau analize și se propuneau măsuri concrete de remediere a unor lipsuri, căci se identificau erori profunde de legislație sau de măsuri neadecvate în ceea ce privește derularea de activități cu caracter mult mai cuprinzător, mai ales dacă erau luate pompieristic, doar pentru că la un moment dat dădeau bine la imaginea unor decidenți, care în final se dovedeau a fi măsuri pripite cu efecte inverse decât cele scontate.

Strategiile de informatizare nu au avut acest nume de la început, ci au purtat nume de programe sau de măsuri, înscriindu-se în linia politică a diferitelor momente în care au fost elaborate și adoptate, dar ele strategii erau pentru că:

- defineau un obiectiv esențial și subobietive;

- precizau responsabilii și resursele;

- vizau un orizont de timp, de regulă 10 ani;

- propuneau etape de oarcurs;

- stabileau resurese și termene;

- descriau efectele pe care le generează;

- erau parte a  politicii partidului;

- se constituiau într-o viziune unitară.

Mult mai târziu, după anul 2000 s-a pus problema constituirii unei strategii de informatizare a societății românești, lucru ambițios, cu obiective ambițioase, ușor fanteziste, căci din câte știam de la prietenii mei din ICII, această instituție fusese ocolită la elaborarea respectivei strategii, ceea ce m-a dus cu gândul la o chestie cam de aceeași natură, cum că într-o țară africani președintele organizației naționale de femei de acolo era un bărbat.
Dezvoltarea informaticii românești de la începuturi până în 1989 s-a dezvoltat pe baza unor documente programatice realizate de specialiști de înală clasă și însușite de Partidul Comunis Român, devenind în acest fel sarcini ce trebuiau transpuse în viață.
Astfel, în anul 1967,  profesorul Mihai DRĂGĂNESCU împreuna cu profesorul Mircea PETRESCU Nicolae COSTAKE, Vlad IANCOVICI, Ștefan BÂRLEA, Emil MITESCU, Cornel MIHULECEA și  Nicolae SUCITULESCU au elaborat primul progam de informatizare a României intitulat Programul de dotare a economiei nationale cu echipamente moderne de calcul si de automatizarea prelucrarii datelor,1967, iar până în anul 1985 toate activitatile în domeniul informaticii din țara noastra s-au desfasurat etapă cu etapă, conform celor înscrise în acest program, cu unele corecții datorate evoluției în doemniu hardware și software, pentru a ține pasul cu tot ce se întâmpla în informatica mondială.
În anul 1971 în ședința din octombrie a Comitetului Politic Executiv al PCR s-a dezbătut și aprobat Programul cu privire la sistemul național de informatică și conducere, care la vremea aceea era în concordanță cu ceea ce se prefigura prin dotarea județelor cu tehnică de calcul în care datele de intrare erau introduse cu cartele perforate, iar teleprelucrarea avea caracter de pionierat, centralizările efectuându-șe prin metodele convenționale, destul de greoaie ale momentelor de atunci, prin deplasarea la nivel fizic a cartelelor perforate sau a benzilor magnetice, iar în cazuri excepționale prin folosire de  telex sau de telefon.
Pentru perioada  aprilie 1972 a fost adoptată în aprilie Hotărârea CC al PCR cu privire la perfecționarea sistemului informațional economico-social, introducerea sistemelor de conducere cu mijloace de prelucrare automată a datelor și dotarea economiei naționale cu tehnică de calcul în perioada 1971  -1980. Cine a citit cu atenție acel document vedea că se vor produce calculatoarele FELIX C256, dar și alte echipamente perifcerice la noi în țară și vor apare structuri coerente de a efectua prelucrări informatice unitare la nivelul județelor, concepția fiind revoluționară.
A existat și o schită de plan pentru informatizare comunistă pe durata 1980 - 2010, cu o viziune centrată pe tot ceea ce presupunea societatea socialistă multilateral dezvoltată, văzută de conducerea partidului, care era cam ruptă de realitate în raport cu progresele din informatică, zic eu.
Apariția Centrelor de Calcul Teritoriale, dezvoltarea de facultăți cu profil de informatică și construirea fabricii de calculatoare de la Pipera s-au efectuat într-o viziune unitară, toate având semnificația acelor roți dințate ale unui angrenaj perfect, care a r fi trebuit să fie sistemul informatic național, care să folosească 100% pentru conducerea unitară, centralizartă și cu maximă eficiență a economiei socialiste, cu un punct unic de comandă.

(09 octombrie 2017)