Thursday, September 28, 2017

Volume de la conferințe


Volumele de la conferințele de informatică au fost tipărite în cu totul alte condiții decât se realizează publicarea acum, atunci tipărirea se făcea fie prin litografiere, fie în tipografii cu metode clasice de atunci, căci de calculatoare nu se vorbea, iar culegerea de texte se făcea nu departe de metodele lui Johannes Gutenberg, cu litere de plumb și cu cerneluri fără prea multă automatizare. În acele vremuri am participat la multe astfel de manifestări științifice de informatică, fiind la început de drum și doritor să cunosc cât mai bine acestă lume a informaticii din cercetare, din învățământ dar și din practica întreprinderilor, căci acolo se întâmplă lucrurile benefice pentru toată lumea prin computere. Dintre manifestările științifice enumăr numai pe cele la care am participar, ele fiind cu mult mai multe, dar niciodată nu vor fi cunoscute toate, drept care cer iertare celor nemenționați.
Simpozion de informatica si conducere, Cluj-Napoca, cu prima ediție în anul 1975 a reunit de fiecare dată spuma informaticii din țara noastră fiind o manifestare de mare anvergură prin gradul de cuprindere și prin participarea celor mai importante nume ale informaticii românești. Acolo, la ediția a III_a din 1977 a fost prezentată lucrarea Model de conducere prin simulare a proceselor de productie dintr-o sectie, Al III-lea Simpozion de Informatica si conducere, realizată de Ludovic TOVISSI, Ion IVAN, Emil MOSCOVICI, iar rezumatul a fost  publicat in volum la pg. 80
Simpozionul Modelarea cibernetică a proceselor de producție, organizat de facultatea de Cibernetică  din ASE, Bucuresti și de Comisia de Cibernetică a Academiei RSR a avut prima ediție în 1980 a avut mai multe secțiuni de informatică, dând posibilitatea celor care proiectau sisteme informatice, dar și celor care dezvoltau software să vină să-și prezinte rezultatele. Am participat împreună cu colegii mei Tudor BARON și Alexandru BALOG la a III-a ediție cu o comunicare intitulată Aspecte privind definirea metricilor pentru evaluarea calitatii produselor program, care se găsește în volum la paginile 573-580.
Conferința națională de cibernetică economică organizată începând cu anul 1982 de către Academia RSR și ASE București avea ca tematică  Cibernetica în slujba dezvoltării economico-sociale a țării. Catedra de Cibernetică economică de după 1989 a organizat tot felul de manifestări științifice începând numărătoarea de la 1, deși era continuatoarea unei tradiții care i-ar fi pemis ca acum în anul 2017 să aibă o conferință al a 46-a ediție, care este mare lucru dacă judecăn și după vechime.
Al III-lea Congres Mondial de Cibernetică și Sisteme Generale,  București din 25-29 august 1975 a avut numeroase secțiuni de informatică, iar la deschiderea din Aula Magna a Academiei de Studii Economice pe lângă mesajele oficiale citite de marii organizatori D.J. Rose și Manea Mănescu, am avut plăcerea să-l ascult pe Silviu Guiașu cu o prezentare despre aspecte teoretice din teoria informației.




(28 septembrie 2017)

Reviste de informatică

Dacă imediat după Revoluția din 1989 piața de tipărituri a fost invadată de ziare de scandal și reviste deochiate, simultan au apărut și multe reviste despre calculatoare, unele preluate după exemplele din străinătate, altele fiind însă creații românești. Viața a arătat că literatura scrisă este viabilă dacă și numai dacă cititorul găsește în ea exact ceea ce are el nevoie pentru a soluționa problemele cu care se confruntă. Aceeași cauză care a generat moartea presei scrise și nu mai există ziare prin chioșcuri, a făcut ca revistele despre calculatoare sau despre software sau despre informatică să dispară. Cititorul
nu este interesat în niciun caz de:
- lucruri aproximative;
- gargară ieftină;
- ceea ce deja știe din alte surse;
- lucruri vechi și prăfuite;
- teorii care nu duc niciunde;
- banalități excentrice;
- pierderea propriului timp;
- lucruri lipsite de originalitate;
- subiecte particulare;
- chestii ineficiente;
- soluții neaplicabile;
- răfuieli neproductive;
- a cheltui banii fără folos.
Mie mi-au prins bine acele reviste pentru că acolo am publicat niște rezultate ale cercetărilor pe care le-am întreprins împreună cu unii dintre colegii și prietenii mei.
Buletinul român de informatică - BRI, este o revistă extrem de profesională publicată sub egida ICI și acolo erau articole ce se defineau ca barometru cu ceea ce se întâmpla în informatica de top din țara noastră. Ea realiza un echilibru între teorie și practică și uneori făcea treceri în revistă ale unor manifestări științifice din lumea informaticii. A apărut între anii 1980 și 1990 cu regularitate, fiind bilunară.
Revista Română de Informatică şi Automatică - RAIRO este o revistă care apare tot sub egida ICI, fiind de un nivel înalt de exigență și profesionalism. Mă laud cu acest prilej că de câțiva ani fac parte din colegiul de redacție al acestei reviste și știu cât de mult se muncește pentru asigurarea nivelului de calitate cu care ICI ne-a obișnuit pe toți.
Studii și Cercetări de Calcul Economic și Cibernetică Economică - SCCECE, este revista fondată de marele profesor Manea MĂNESCU, revistă care a apărut în anul 1966. În bordul științific al revistei
s-au găsit personalități precum: Octav Onicescu,  Grigore Moisil, Nicolae Racoveanu, Edmond Nicolau, L. Tövissi,  Vladimir Trebici, I. Cuculescu, Octavian Stănăşilă, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Aristide Halanay,  Mircea Petrescu,  Gheorghe Boldur, Ion Văduva, Silviu Guiaşu, John Rose, C.V. Negoiţă, Robert Vallé și multe alte nume de referință. În paginile revistei s-au publicat articole din zona informaticii care includeau rezultate originale ale cercetătorilor legate de ingineria sofyware, de optimizări în dezvoltarea de softare, de eficiența utilizării bazelor de date, dar și probleme moderne ale rețelelor neuronale, ale data mining și cele legate de managementul calității aplicațiilor informatice sau probleme legate de aspectele teoretice ale economiei generate de aplicațiile înformaticii ca factor de potențare a muncii intelectuale și de creare a plusvalorii. Este revistă ISI de câțiva ani și am a mă lăuda că am început să public în paginile ei articole încă din 1977, perioada în care lucram la teza de doctorat și am continuat relativ constant mulți ani după aceea.
Revista Informatica economică este apărută în 1997 și așa cum îi arată numele, este destinată publicării de articole de către toți cei care au preocupări in domeniu și care au posibilitatea de a oferi soluții originale spre analiză și spre generalizare. Am a mă lăuda că în intervalul 2007 - 2016 am fost editorul șef al acestei reviste și împreună cu o serie de colegi valoroși am reușit să o menținem la un standar ridicat de calitate. Nu am să spun aici nimic despre ce și cât am publicat pentru a nu se concluziona că cine împarte, parteți face.
Au intrat în piață și s-au găsit la chișcuri revistele:
PC magazin.
PC REPORT, revistă lunară cu primul număr în 1991 la Tîrgu Mureș. Aici am publicat articole privind compresia de date, căci împreună cu Daniel VERNIȘ aveam niște rezultate originale interesante, bazate pe multe date experimentale.
PC WORLD, are primul număr apărut în 1993.
NET Reort, are primul număr apărut în 1991.
Computer Wold are numele legat de cel al Mihaelei GORODCOV.
BYTE, are primul număr apărut în 1994 și are un corespondent valoros în USA. Și în această revistă am plublicat ceva, șucru de care sunt foarte mândru și în ziua de azi.
Revista de statistică a publicat și ea articole de informatică mai ales prin faptul că sistemul statistic este unul dintre cele mai bine informatizate sisteme din economia noastră. Acolo am publicat și eu câteva articole începând cu 1977, ea având prima apariție în anul 1952. La această revistă am apreciat ancorarea ei în realitățile utilizării metodelor cantitative în studiul informaticii sub numeroase aspecte precum productivitatea programatorilor, calitatea programelor și diversitatea resurselor utilizate de programatori.
Au mai fost tentative de a realiza reviste de informatică științifice, dar acestea necesită pe lângă bunele intenții o importantă forță umană și financiară. Chia și numai în format digital, o revistă necesită eforturi foarte mari pentru a fi atractivă și pentru a obține o cât mai bună vizibilitate.
Revistele de informatică au o viață influențată de numeroși factori dintre care noutatea a ceea ce conțin este esențială. În contextul informațiilor de pe Internet este foarte greu ca o revistă de informatică să supravieșuiască. Ea trebuie să aibă un asemenea conținut încât cititorul să fie atras, să nu-l găsească pe Internet și el să găsească acolo soluții la problemele lui concrete.




(28 septembrie 2017)

Cărți de C, C++ și C#

Limbajul C și derivatele lui ulterioare C++ și C# au prins în lumea programatorilor pentru:
- simplitate;
- mbogăție;
- ușurință.
De aceea au apărut și compilatoare extrem de puternice, dar și cărți care să-i facă pe programatori să utilizeze cât mai bine resursele în marea lor diversitate, pentru a obține cele mai eficiente soluții. Cărți trecute aici dar și folosite sunt:
  • Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Structuri de date si obiecte in C++, Editura CISON, Bucuresti, 1998
  • Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Limbajul C++ prin exemple, Editura CISON, Bucuresti, 1995, pg. 256, ISBN 973-96370-0-0.
  • Ion SMEUREANU, Ion IVAN, Marian DARDALA - Structuri de date si obiecte in C++, Editura CISON, Bucuresti, 1998
  • Ion IVAN, Ion SMEUREANU - PROGRAMAREA IN LIMBAJUL C, Culegere de probleme, Editua ALFAR, Rm. Valcea, 1992 261 pg, ISBN 973-95080-6-5
  • Sorin TUDOR - Bazele programarii in C++, Editura L&S, Bucuresti, 1998,300pg., ISBN 973-96382-7-9
  • Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol 1 : partea I : Limbajul C, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 309 pg.
  • Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol. 2 : Limbajul C++, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 519 pg.
  • Liviu NEGRESCU - Limbajele C si C++ pentru incepatori : vol. 2 : Limbajul C++, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 1996, 1030 pg.
  • Liviu NEGRESCU - Limbajele C şi C++ pentru începători : Programe de optimizare şi grafică. Vol. 4, Editura Albastra, Cluj-Napoca, 2000, 407 pg.
  • Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ - Programarea orientata obiect in limbajul C++, Editura CISON, București, 2002, 333 pg.
  • Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ, Adriana REVEIU - Visual C#.Net, Editura CISON, București, 2004, 311 pg.
  • Ion SMEUREANU, Marian DÂRDALĂ, Ion IVAN - Structuri si obiecte in C++ : note de curs si teste grila, , Editura CISON, București, 1998, 189 pg.
  • Mirel COȘULSCHI, Octavian MUSTAFA. -Programare în C++ : Concepte moderne şi aplicaţii, Editura Prouniversitaria, Craiova, 2015
  • Dragoș ACOSTĂCHIOAE - Programare C şi C++ pentru Linux, Editura Polirom, Iași, 2002, 216 pg. 
  • Laurenţiu PĂDEANU - Programarea orientată pe obiecte în limbajul C++ : Suport de curs, Editura Eurobit, Timișoara, 1993, 110 pg.
  • Ioan JURCĂ - Programarea orientată pe obiecte în limbajul C++,, Editura Eurobit, Timișoara, 1992, 134 pg.
  • Liviu NEGRESCU, Lavinia NEGRESCU - Limbajul C# pentru începători : depanarea programelor şi tratarea erorilor; proprietăţi, tablouri şi clasa Array. vol.6: Mediul de programare Visual Studio C#, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 2005, 200 pg.
  • Dorin IRIMESCU, Cristian MORĂRESCU - Programmieren mit C und C++, Editura Printech, București, 1997.
Cărți de C, C++ și C# au o largă răspândire în rândurile programatorilor pentru că cele trei limbaje ilustrează cel mai bine evoluția de la programarea structurată către programarea orientată obiect, cu creșterea accelerată a reutilizabilității construcțiilor prin tehnici de generare evoluate care pornesc de la stabilirea moștenirii de proprietăți în raport cu componente de bibliotecă transformate ușor în operanzi prin transmitere de proprietăți de la parte către întreg.
Mai sunt și alte cărți valoroase despre acest limbaj pe care le știu, dar de care mă voi ocupa în perioadele viitoare pentru că nu doresc să nu fie consemnate aici, căci din ele am reținut elemente interesante pe care le-am și folosit în activitatea mea de la catedră și încă îmi mai sunt necesare.

(28 septembrie 2017)

Publicațiile de informatică

Fără a greși deloc, spun că suntem o nație de persoane care scriu, scriu și iar scriu, uneori chiar mai mult decât ar face-o dacă cineva le-ar dicta-o, căci până la un punct cărțile, articolele și extrasele din proceedings-uri aduc puncte foarte necesare promovărilor. Pentru unii care mai dau și lovitura cu best sellers-uri mai le aduc și bănet cu sacul.
Cunoscând pe unii autori le-am purtat respectul, cum pentru unii nu am avut nicio considerație pentru că știam cum scriu cărțile, mai ales că a pune monopolul pe un domeniu este și indecent dar și imoral, lucru pe care editurile de dinainte de 1989 îl practicau doar pentru că exista un parandărăt de 30% din drepturile de autor statuat între părți și mai ales respectat tacit de ambele tabere ca tîrg murdar.
După 1989 au apărut și edituri și autori foarte mulți, existând o concurență acerbă în a fi primii care ies cu ceva pe piață pebtru a rupe gura târgului, pentru a avea o cifră de afaceri cât mai mare, căci este vorba de economie de piață, inclusiv prin condiționări de o vulgaritate crasă privind dezvoltarea ritmului de achiziții de carte în preajma examenelor la oarece discipline, cu profesori-autori de volume supraevaluate, grupul țintă fiind definit 100% prin concordanța între cuprinsul cărții și structura programei analitice a disciplinei de examen.
Un business drăgălaș s-a făcut și cu manialele de liceu și se mai face, căci se știe cu rigurozitate numărul de elevi, potențiali cumpărători și dorința editurilor de a face profit, corelația fiind legată de riscul pierderii licitațiilor, căci informatica a ajuns și la ciclul de învățământ unde manualele se distribuie gratuit, iar chestia este identică cu mersul gratuit al pensionarilor pe mijloacele de transport în comun supraterane, formă de a scoate din rahat pe prestatorii de servicii.
Am scris și eu un manual, dar eroarea perpetuată de editură între byte și bit m-a umplut de scârbă și oroare, iar privirea cu detașare mă determină să fieu rezervat față de mocirla editării de manuale, căci cu cei 7% din prețul manualului dați autorului, niciun autor nu și-a cumpărat vreodată un Ferarri și nu-și va cumpăra în veacul veacurilor, vorba marelui Ștefan din piesa lui Barbu ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA, actul I, scena a VIII-a.
Publicațiile de informatică sunt nenumărate, cărți, reviste care n-au rezistat, volume de la conferințe, materiale multimedia și multe, foarte multe chestii puse în mediile virtuale. Cărțile și volumele de la conferințe ar fi un business dar cu riscuri enorme, căci lumea nu prea mai citește cărți tipărite.
În continuare voi scrie despre cărți, ceva mai mult, despre reviste, ceva mai puțin căci revistele de informatică nu au rezistat și am să scriu și despre volumele lucrărilor prezentate în conferințe, deși au un circuit ceva mai restrâns, că așa dă bine oricărei istorii a informaticii manifestată la mioritici.


(28 septembrie 2017)

Cărți de structuri de date

În opinia mea cărțile de structuri de date reprezintă abecedarul definirii și utilizării re resurse pentru orice dezvoltator de software, fără a trece la scrierea de variante de programe, prin alegerea celor mai potrivite dintre ele, pornind de la cunoașterea în prealabil a proprietăților pe care structurile de date le au. Una este a scrie un program de inversare a unei matrice folosind ca structură de date o matrice definită prin linii și coloane și cu totul altfel stau lucrurile dacă programatorul va construi un fișier în care are atâtea articole câte elemente are matricea sau și mai rău, linii sau câte coloane are matricea, iar referirea unui element ar presupune de fiecare dată deschiderea fișierului, cu localizarea elementului căutat.  dacă însă se lucrează cu o matrice rară de un milion de linii și un milion de coloane, ar fi o catastrofă să se lucreze cu blocuri de  matrice de dimensiuni mai mici definite static în loc să se lucreze cu o structură dinamică să zicel listă dublu înlănțuită.
Cam toate cărțile de structuri de date sunt construite după aceeași regulă, folosindu-se un șablon unitar pentru fiecare structură, descriere, proprietăți, funcții, soluții pentru operații pe ele cu proceduri nerecursive, proceduri recursive, evaluări de complexitate și biblioteci eficiente de texte sursă cu abordări clasice, respectiv, obiectuale. Există nenumărate cărți despre acest subiect și am extras doar o parte din ele, fiindcă nenumărați autori au fost ispitiți să scrie în legătură cu acestea, căci perfecțiunea atrage ca un magnet. Cărțile de  structuri de date își au rădăcinile în vechimea programării de la tătucul D.E. KNUTH, căci ele a scris cu ardoare despre toate acestea folosind calculatorul său ipotetic cu soluțiile perfecte date în limbajul perfect MIX, niciodată, bag samă, implementat 100% și la scară planetară pentru a fi folosit de noi, epigonii săi cei nevrednici.
  • Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 1, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 768 pg., ISBN 978-606-505-032-7.
  • Ion IVAN, Marius POPA, Paul POCATILU - Structuri de date, Vol. 2, Editura ASE, Bucuresti, 2008, 532 pg., ISBN 978-606-505-033-4
  • Cristian BOLOGA - Algoritmi si structuri de dateEditura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005, ISBN 973-651-003-8, 323pg.
  • Ioan TOMESCU - Data Structures, Editura Universitatii Bucuresti, Bucuresti, 2004, ISBN 973-575-866-0, 206 pg.
  • Emanuela CHERCHEZ, Marinel ȘERBAN - Programarea in limbajul C/C++, Editura POLIROM, Iasi, 2006, 291pg, ISBN (10)973-46-0109-1
  • Valentin CRISTEA, Irina ATHANASIU, Eugenia KALISZ, Valeriu IORGA - Tehnici de programare, Editura TEORA, Bucuresti, 1997, 169 pg, ISBN 973-601-072-4
  • Marian GHEORGHE, Octavian PATRASCOIU, Marius MARIAN, Eugen DUMITRASCU - Tehnici de programare Editura Universitaria, Craiova, 2007, 217pg, ISBN 973-742-304-6
  • Ion IVAN, Cristian IONIȚĂ, Cătălin BOJA, Marius POPA, Adrian POCOVNICU, Daniel MILODIN - Practica dezvoltarii software orientata pe structuri de date, Editura ASE, Bucuresti, 2005,223pg, ISBN 973-594-630-0
  • Valeriu IORGA,Cristian OPINCARU, Corina STRATAN, Alexandru CHIRIȚĂ - Structuri de date si algoritmi. Aplicatii C++ folosind STL, Editura POLIROM, Iasi, 2000, 349pg, ISBN: 973-681-872-1
  • Clara IONESCU TEXE - Proiectarea si analiza structurilor de date spatiale. Quad-arbori,Editura Presa Universitara Clujana, Cluj Napoca, 2006,360 pg., ISBN (10)973-610-460
  • Mirela Catrinel VOICU - Aplicatii cu baze de date si structuri de date in JAVA, utilizand mediul de programare JBuilder, Editura Universitatii de Vest EUV, Timisoara, 2007, 191pg, ISBN 978-973-125-128-8
  • Ion ODĂGESCU, Gheorghe MANOLACHE - Structuri arborescente de date aplicate in economie,Editura Universitatea XXI, Iasi, 2008, 212pg, ISBN 978-973-7889-82-9
  • Catalin NĂCHILĂ, Dorel DUȘMĂNESCU - Structuri de date si algoritmi in limbajul C++,Editura SOLNESS, Timisoara, 2009, 313pg, ISBN 978-973-729-187-5
  • Teodor RUS - Data structures and operating systems, John Wiley & Sons, Bucureşti, 1979, 364 pg.
  • Ion IVAN, Paul Pocatilu,  Romică ADAM, Mark ZSOLT- Structuri de date. Culegere de probleme, ASE Bucureşti, 2000
  • Ion IVAN, Romică ADAM - Structuri de date si Programe Pascal, Bucuresti,1992
  • Ion IVAN, Romică ADAM - Culegere de probleme – Structuri de date, Bucuresti, 1992
  • Ion IVAN, Doru UNGUREANU - Structuri de Date. Ghid pentru elaborarea proiectelor, Editura ASE, Bucuresti, 2003, 70 pg., ISBN 973-594-316-6.
Am a mă lăuda și eu cu ceva: câteva zeci de ani am predat la studenții de la secția de informatică disciplina numită Structuri de date, care are corespondent pe colo și pe colo Data structure, iar faptul că am stămânit cât de cât programarea în limbaje de asamblare mi-a permis să văd dincolo de banalitatea de progrmator, ce și cum cu utilizarea eficientă a zonelor de memorie ca raport între ceea ce este ocupat de informația utilă, de ceea ce este folosit pentru implementarea mecanismelor de referire a elementelor din fiecare tip de structură de date. 



(28 septembrie 2017)

Doctorate în informatică

Doctoratele din informatica de dinainte de 1990 se deosebesc radical de doctoratele de după 1990 și nu mai au nicio legătură cu doctoratele de după 2011, după decretul semnat de Emil BOC legat de cum se pregătește un stagiu doctoral, pentru că pe vremuri:
- numărul de conducători de doctorat nu era așa de penibil de mare ca acum;
- doctoratul nu era învățământ de masă;
- durata stagiului doctoral era obligatoriu de 4 ani pentru examene și referate;
- elaborarea tezei avea obligatoriu o durată a ei, fără a se suprapune cu examenele;
- comisiile de examene de doctorat aveau caracter solemn și exigent;
- susținerea tezelor avea un ritual, iar furcile caudine ale exigenței erau dure;
- tribunalele și justiția nu-și băgaseră coada în știință;
- doctoranzii profesorii coordonatori de doctorat;
- doctoratul se plătea cu 15% în plus la salariu pentru cei ce-l aveau;
- rata de susținere a tezelor era cam de 1:5, adică la 5 doctoranzi 4 ratau;
- transparența avea un nivel atât de mare încât nimeni nu-și permitea compromisuri;
- graba nu era un element care să genereze ambiții penibile de niciun fel.
Trebuie remarcat că profesorii coordonatori de teze de doctorat cu teme dinn informatică nu aveau la rândul lor doctorate în informatică pentru simplu fapt că acest domeniu, informatica în cele trei variante de informatică teoretică, computer science și informatică economică nu existaseră până în 1950, ci erau oameni de știință care studiaseră domenii de top la vremea lor și care avuseseră capacitatea dea se apropia de acest nou domeniu și de a-l frecventa, inclusuv de a face cercetări, unde obținuseră rezultate dintre cele mai deosebite și aici numesc pe academicienii Grigore MOISIL și Tiberiu POPOVICIU, pe profesorul Solomon MARCUS, dar și pe profesorii Mihai DRĂGĂNESCU, Mircea PETRESCU, Ludovic TOVISSI, Mircea BULGARU, Manea MĂNESCU. Informaticienii anilor'70 care au doctorate în informatică precum Vasile BALTAC, Octavian BÂSCĂ, Horia GEORGESCU, Adrian ATANASIU, Afrodita IORGULESCU, Valentin CRISTEA, Nicolae ȚĂPUȘ, Vasile PETEANU, Ștefan NIȚCHI, Victor PATRICIU, Ștefan MĂRUȘTER au avut astfel de coordonatori științifici, oameni de știință de o valoare incontestabilă.
Abia generațiile de doctoranzi de după 1995 care au avut conducători științifici care și-au făcut teze de doctorat cu teme de informatică este corect să se spună că sunt doctori adevărați din punct de vedere formal în informatică, deși s-a tot vorbit de domenii fundamentale și apoi de specializări. Doctoratul a avut o perioadă grea după 23 august 1944, foarte mulți specialiștii cu dosare politice curate, fiii de muncitori și de țărani de la CAP dar și memnri ai P.M.R., trebuind să urmeze studiile doctorale în Uniunea Sovietică, devenind doctori sau candidați în științe la revenirea în după terminarea stagiilor la universitățile de acolo. După plecarea armatelor sovietice de la noi din 1958  și cu deosebire după plenara de partid din din 15-22 aprilie 1964 unde s-a adoptat Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale, s-a produs o răcire a relațiilor cu marele vecin de la Răsărit, lucru reflectat și în studiile doctorale, începând  mai timid cu decretul 13/18.XI.1965.
Despre doctorat vorbește în decretul cu numărul  1058 DIN 15/11/67 privind titlurile științifice în Republica Socialistă România unde articolul 5 precizează:
ART. 5 
Doctoratul consta dintr-un stagiu de pregatire si din sustinerea tezei de doctorat. 
Pe durata stagiului de pregatire, persoanele care efectueaza acest stagiu sint doctoranzi. 
Stagiul de pregatire poate avea durata de cel mult 4 ani. 
Unii doctoranzi pot primi burse de stat pe timp de maximum 3 ani consecutivi, perioada care, pentru acesti doctoranzi constituie stagiu de pregatire. 
Numarul burselor pentru doctorat se aproba anual, pe ramuri de stiinta, de Consiliul de Ministri. Repartizarea pe specialitati se face de Ministerul Invatamintului in colaborare cu Academia Republicii Socialiste Romania si cu acordul Consiliului National al Cercetarii Stiintifice si Comitetului de Stat al Planificarii. 
Un conducator stiintific nu poate indruma in acelasi timp mai mult de 10 doctoranzi. 
ART. 10 
Stagiul de pregatire se desfasoara sub indrumarea unui conducator stiintific de specialitate. 
In timpul stagiului, doctorandul este obligat sa promoveze 2 pina la 4 examene de verificare temeinica a pregatirii sale de specialitate, si pe baza cercetarilor stiintifice efectuate, sa lucreze la intocmirea tezei de doctorat. 
ART. 19 
Titlul de candidat in stiinte confirmat sau recunoscut de Comisia superioara de diplome este echivalat de drept cu titlul de doctor, iar titlul de doctor in stiinte este echivalat de drept cu titlul de doctor docent in stiinte. 
ART. 20 
Titlurile de doctor obtinute in tara pina in anul 1952 si nerecunoscute de Comisia superioara de diplome pina la data de 18 noiembrie 1965, precum si titlurile stiintifice obtinute in strainatate vor putea fi echivalate de Comisia superioara de diplome cu titlul de doctor sau doctor-docent in, stiinte tinind seama de activitatea stiintifica desfasurata dupa obtinerea titlului. 
ART. 21 
Academia de stiinte social-politice "Stefan Gheorghiu" si Institutul de studii istorice si social-politice, de pe linga Comitetul Central al PCR se asimileaza, in ce priveste drepturile de acordare a titlurilor stiintifice si de organizarea doctoratului, cu institutiile de invatamint superior. 
ART. 23 
Decretul nr.880/1965 privind titlurile stiintifice in Republica Socialista Romania, publicat in Buletinul Oficial, partea I nr. 13/18.XI.1965 se abroga. 
A existat decretul nr. 95 din 29 iulie 1975 privind trimiterea la studii, doctorat şi specializare în străinătate, ceea ce arăta o oarecare deschidere a statului comunist spre locurile unde știința dădea rezultate efective.
 Foarte des s-au dat hotărâri de guvern asemeni Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 de organizare a studiilor doctorale, ceea ce arată stabilitatea precară a;
- duratei stagiului doctoral;
- criteriilor de selecție pentru doctoranzi;
- specializărilor la doctorat;
- structurii stagiilor doctorale;
- ponderii actului creativ în realizarea tezei;
- condițiilor privind originalitatea;
- selecției conducătorilor științifici;
- domeniilor și specializărilor doctorale;
- condițiilor speciale legate de caracterul secret din teze;
- exigenței impuse pentru tezele de doctorat.
Acum  Guvernul României a aprobat în 29 iunie 2011 Codul studiilor universitare de doctorat care ulterior a fost amendat în 10 martie 2016. Această abordare arată că totul decurge ca la carte, după reguli extrem de precise, asemeni tehnologiilor deterministe din industrie, industrie unde creativitatea și originalitatea își au locul și rostul numai atunci când se concepe ceva, un proces, un produs, o linie tehnologică, restul merge după rutină, ceea ce nu este deloc cazul în situația studiilor doctorale, unde și inițiativa și creativitatea și originalitatea sunt pe primul plan, sunt determinante în acordarea titlului științific de doctor. Aceste încorsetări nu au caracterul specific proceselor creative și transformă doctoratul într-o activitate oarecare, asemeni rezolvării unei ecuații de gradul al doile, adupă ce elevul mai rezolvase alte o sută de astfel de ecuații.
Pentru informatică există următoarele specializări:
Calculatoare și tehnologia informației,
Informatică,
Informatică economică,
dar în multe locuri există teze de doctorat unde calculatorul electronic este element dominant în a se obține și a se valida  soluții originale din varii domenii. Conducătorii științifici ai acestor teze sunt absolvenți ai unor facultăți de specialitate din domeniul informaticii, dar în timp lucrând în alte facultăți s-au apropiat de domenii în care informatica este indispensabilă precum medicina, contabilitatea, arhitectura, construcțiile și multe alte domenii.
Specializarea de Informatică economică are un trecut sumbru, ea fiind asimilată forțat și samavolnic domeniului de Cibernetică economică și statistică și numai prin Ordinul Nr. 4843 din 1 august 2006 semnat de ministrul educaţiei şi cercetării, Mihail HĂRDĂU a reușit să se desprindă deplin și definitiv de sub asuprirea nedreaptă a celor care au folosit informatica drept scut personal.
Trebuie remarcat faptul că în informatică stagiile doctorale au avut înainte de 1989 durate de 4-10 ani incluzând aici și sustinerea tezelor de doctorat, întrucât trebuiau date 2-4 examene în comisii formate din coordonatorul științific și alte două cadre didactice cu notorietate în domeniul definit de titulatura temei de examen, stabilit în planul de pregătire individuală a doctoranduluiși prezentate în fața catedrei de specialitate 2-3 referate. Rezultatele la examene nu erau obligatoriu note foarte mari, iar referatele primeau numai admis sau respins în urma unor desbateri foarte aprinse, neconvenționale și fără niciun menajament.
teza de doctorat înainte de a fi prezentată în ședință publică era obligatoriu să fie prezentată:
- sub formă de comunicări în conferințe importante  sau în secțiuni de informatică;
- în seminarii științifice la insitute de cercetări;
- în fața catedrei de specialitate și în prezența conducătorului științific.
În plus, de la locul de muncă trebuia o caracterizare privind profilul moral-politic al doctorandului. Această caracterizare însoțea o serie de piese de dosar pentru a primi avizul comitetului de partid unde era localizată universitatea și numai cu acest aviz se stabilea comisia de susținere a tezei de doctorat, iar finalul era stabilirea datei de susținere dacă și numai dacă referatele membrilor comisiei de doctorat erau favorabile. Nici susținerea tezei de doctorat nu era deloc o formalitate, în orice moment fiind posibilă apariția unor contestatari care studiaseră teza de doctorat depusă cu două săptămâni de întocmire a dosarului de susținere la biblioteca universității unde avea loc susținerea. Mai exista și un afiș care anunța clar cine susține, ce susține, unde susține teza , ziua, luna, anul, ora. Nu era acceptat sub nicio formă niciun viciu de procedură.
Doctoratele în informatică de demult se deosebesc de doctoratele în informatică de acum pentru că acum cu totul altfel se face documentarea și cu totul altfel se înțelege stagiul doctoral. Atunci latura calitativă era dominantă. Acum latura cantitativă este preponderentă, numărul de articole, numărul de pagini și citările fiind esențiale.
Fiind o temă de istorie, ceea ce se întâmplă cu doctoratele în informatică acum rămâne să discutăm cu altă ocazie, dar vom discuta, căci merită, mai ales că acum există software antiplagiat, vai de noi.





(27 septembrie 2017)

Wednesday, September 27, 2017

Învățământul de informatică

Trebuie spus din capul locului că în învățământul de informatică, indiferent de nivel, s-a făcut performanță deosebit de ridicată pentru că:
- selecția la examenele de admitere erau extrem de riguroase;
- se pica întotdeauna cu medii sub 8,50;
- cererea era ce 4-5 ori mai mare decât oferta de locuri;
- autoselecția juca un rol covârșitor;
- dificultatea în anii de studiu era extrem de mare;
- nivelul de inteligență cerut cursanților depășea cu mult media;
- responsabilitatea la locurile de muncă era cu totul specială;
- noncalitatea nu era posibil de acoperit în relația om-calculator;
- munca intelectuală avea un nivel istovitor;
- necesitatea de a învăța continuu era evidentă;
- obstacolele de natură intelectuală erau filtre hotărâtoare.
Numai așa se explică nivelul deosebit de ridicat al liceelor de informatică și cel al facultăților fie că se numeau Facultatea de calculatoare, Facultatea de cibernetică sau Informatica de la Universitate. Toată lumea știa că un absolvent de la oricare din cele trei facultăți este monedă deschimb cu indicele de paritate 1:18, adică la un specialist informatician se oferă 18 din ceilalți. Am lucrat în Centrul de Calcul al ASE și  acolo am ântâlnit ansolvenți de la cele trei facultăți și spun din practică despre existența unei diferențe ca de la cer la pămân dintre aceștia și oricare alt absolvent de studii superioare provenit de oriunde altundeva.
Diluarea învățământului de informatică pentru a deveni un învățământ de masă a avut efecte dintre cele mai ciudate din moment ce au obținut diplome persoane fără un nivel de cunoștințe corespunzător și fără un grad de înțelegere a problemelor specifice programării de înaltă clasă, lucru care s-a văzut fără niciun efort în calitatea sistemelor informatice dezvoltate în stil amatoristic sau în livrarea de aplicații informatice de o mediocritate strălucitoare în întunericul de nepătruns al performanței deșănțate pe care o generează risipa de resursă timp multiplicată la un număr impresionant de clienți așa cum se întâmplă la aplicațiile web mai ales.
Învățământul de informatică adevărată presupune o selecție pe măsură, lucru care de fapt este transformat în autoselecție din moment ce transparența totală dezvălui nivelul de exigență al disciplinelor și examenelor din anii de studii, nivel la care răspund numai cei dotați corespunzător de mama natură.
Voi rămâne în nota optimistă doar pentru faptul că numai câteva licee și numai câteva facultăți oferă societății elite în informatică, elite care de regulă își iau tălpășița spre meleaguri unde câștigă de 5-10 ori mai mult ca în spațiul nostru mioritic, bucolic, empiric și drăgălaș.



(27 septembrie 2017)