Dan Dezideriu FARCAȘ un pionier al informaticii în adevăratul sens al cuvântului

Dan Dezideriu FARCAȘ, recunoscut după cărțile pe care le semnează ca Dan D. FARCAȘ, este unul dintre informaticienii generației de aur, acea generație care i-a avut reprezentanți pe Margareta DRĂGHICI, pe Stelian NICULESCU, pe Ioan CATONA și pe Alexandru TEODORESCU.

El a lucrat la CEPECA și a fost acela care a proiectat multe dintre sistemele informatice de mare anvergură care au făcut ca informatica să fie acel element cheie pentru dezvoltarea economiei românești de dinainte de 1989.

Lui i se datorează primele cursuri de COBOL de la CEPECA și primele soluții moderne de analiză logică de sistem pentru informatizarea de pe marile platforme industriale din România. Trecând prespe clasicul sistem de salarizare cu tipărire de fluturași, se ajunge la sisteme de planificare, programare și urmărire a producției pentru RELON Săvinești, pentru Danubiana, dar și contribuții majore la realizarea sistemului informatic național al sănătății și a celui de la CNST. Dan Dezideriu FARCAȘ este un autentic pionier și în zona reutilizării de software, dar și în zona proiectării de sisteme informatice customizabile.

Trebuie să remarc aici că Dan Dezideriu FARCAȘ a elaborat multe materiale pentru cursanții de la CEPECA, dar cea mai cunoscută carte rămâne cea scrisă cu Ilie VĂDUVA de COBOL, referită prin:

Dan FARCAȘ, Ilie VĂDUVA, Vasile FLORESCU - Autoinstruire în programare: date, algoritmi, depanare, cartele de comandă, limbajul COBOL, programe complexe, Editura Tehnică, București, 1982, 408 pg.

El a mai elaborat și cărți de popularizare pentru domeniul informaticii și s-a aplecat și asupra altor teme din alte domenii, precum UFO.

(20 august 2018)

Mediul virtual

Mediul virtual se confundă cu Internetul. Este un concept care include tot ce este pe internet. Există pe Internet:

- poștă electronică,

- youtube,

- magazine virtuale,

- aplicații de B2B,

- aplicații web,

- portaluri,

- jocuri,

- instrumente,

- cărți pdf,

- albume foto,

- orice.

Oricare dintre noi are tot ce trebuie pentru a construi conținut digital pe care să-l plaseze în mediul virtual cu costuri zero, asumându-și toate riscurile și beneficiile din ceea ce face conștient și nesilit de nimeni.

Există în mediu virtual aplicații accesate:

- direct,

- după crearea unui cont,

- condiționat de vârstă,

- după efectuarea unei plăți,

- cu flux în timp real.

Cred că nu există ceva care să nu fie în mediul virtual pentru a permite documentarea, relaxarea sau pentru a satisface curiozități de orice natură. Mediul virtual ne-a invadat pentru că noi ne-am dorit acest lucru. Așa că n-ar trebui să pozăm în victime inocente, pentru că nu suntem, din moment ce ac acceptat să selectăm tot feluri de opțiuni și în final ne dăm seama că lucrurile nu au stat așa cum am gândit inițial. Ipoteza că nu există alții mai deștepți ca noi și în mediul virtual este falsă, cu atât mai mult cu cât în acest mediu se află mai mulți indivizi decât se află în cercul nostru real în care ne învârtim.

(21 aprilie 2018)

Banca virtuală

Când acum mulți ani am fost într-o comisie de doctorat cu o teză de bănci virtuale, totul mi se părea de domeniul fantasticului, pentru că trebuiau îndeplinite multe condiții, care la noi sunt greu de îndeplinit și pentru BNR dar și pentru băncile clasice. Acum am cont la o bancă virtuală din Londra și mă simt confortabil.

O bancă virtuală:

- nu are sucursale fizice,

- nu plătește salarii exorbitante unor salariați aroganți și nepricepuți,

- nu justifică acele comisioane aberante,

- oferă facilități nebănuite de plăți, conversii și transferuri,

- are un nivel de securitate foarte bun al tranzațiilor.

banca virtuală nu este neapărat doar un calculator, ci mulți bani proprii și înscrierea în sistemul bancar cu tot ceea ce acesta impune. Banca virtuală face tot felul de operații pe care și băncile clasice le efectuează, dar costurile sunt cu mult mai mici. Dacă băncile clasice nu vor avea replici în sistemul băncilor virtuale, va fi vai și amar de ele.
Banca virtuală este concurenta băncii reale prin nenumăratele avantaje pe care le oferă. Există însă și condiții realabile pe care acestea trebuie să le îndeplinească, strict dependente de studiul propilului fiecărui client. Acordarea de credite presupune analize automate pentru capacitatea de plată și pentru comportamentul clienților, căci în niciun caz nu este posibilă o armată de funcționari care să analizeze dosare. Mediul virtual permite studierea profilului oricărui client și fundamentarea corectă a deciziei de a acorda sau nu a creditului în condiții de risc asumate.

(21 aprilie 2018)

Realitate virtuală

Realitatea virtuală este cel mai frecvent folosită la jocurile pe calculator dar și în filme. Acum toate incendiile, toate salturile în gol ale mașinilor, animalele preistorice sau efectele cele mai spectaculoase sau înfricoșetoare, sunt făcute pe calculator, Este rodul construcțiilor virtuale, cu imagini generate ale unei realități, astfel încât nu există mari diferențe între ceea ce ar fi fost în realitate și ceea ce este în realitatea construită pe calculator.

Acum este o literatură extrem de bogată pe virtual reality, există software specializat să construiască jocuri și filme de animație care se înscriu în zona aceasta a realității virtuale. Chiar pe piață există mici aplicații unde este dată figura unei persoane și cu era se fac tot felul de chestii, inclusiv aceasta este pusă să vorbească, de parcă avem în față persoana reală, în condițiile în care totul pornește de la po singură poză.

Realitatea virtuală apare la jocurile unde se merge cu mașini, cu motociclete sau se simulează lupte armate, unde chipurile sunt ale unor actori sau chiar ale noastre. Realitatea virtuală face minuni și atunci când se falsifică probe în instanță, cu poze trucatem cu filme trunchiate și cu pixelul albastru.
Realitatea  virtuală este marea provocare. Acum doar ideile trebuie să existe și orice chestie imposibilă inițial, devine posibilă, cu actori reali, cu mașini reale, într-un decor real, fără pagube, fără riscuri  și fără victime.

(21 aprilie 2018)

Întreprindere virtuală

Mulți vorbesc despre întreprinderile virtuale amintind strict de producția de software. Am studiat problema și pe producția de confecții. Totul este posibil, cu condiția existenței:

- unui management special,

- banilor cu care plățile să fie prompte,

- calității sistemelor informatice,

- disciplinei de producție,

- unui transport dedicat și rapid,

- securității efective de flux.

Să presupunem definirea unui obiecti, care va fi concretizat printr-un produs finit. Produsul finit este format din subansamble și repere. Pentru a avea produsul finit la poartă trebuie efectuate o serie de activități. Întreprinderea virtuală presupune:

- un calculator,

- bani, ideia de produs,

- obiectivul,

- informația,

- managementul.

De pe Internet se știu:

- producătorii de repere,

- furnizorii de materiale,

- compamniile de transport,

- prețurile,

- calitatea proceselor, persoanelor, produselor,

- riscurile care apar la producție, asamblare, transport.

Cel care se ocupă de întreprinderea virtuală angajează:

- persoane care să facă proiecte și plătește,

- companii de producție repere șim plătește,

- companii de transport și plătește,

- persoane care asigură managementul calității și plătește.

Se definesc fluxuri de producție, de transport, de asamblare, de livrare, de plăți și de încasări, fără ca producătorii efectivi, cei ce asamblează, cei ce fac transportul și cei ce fac livrările la beneficiari să se cunoască între ei. Se separă managementul de producție, virtualitatea apare din faptul că toate fluxurile sunt generate de pe un calculator, iar riscurile sunt 100% ale managerului întreprinderii virtuale, căci el trebuie să se asigure că deciziile luate sunt în cunoștință de cauză. În întreprinderea virtuală metricile de analiză sunt esențiale, iar sentimentalismele sunt catastrofale.
Întreprindera virtuală este și pentru producția de software dar și pentru producția de cămăși bărbătești și pentru avioane. Robotizarea permite acel nivel de flexibilitate încât să fie satisfăcute cele mai excentrice abordări personale.

(21 aprilie 2018)

Magazin virtual

Ma gazinul virtual este acela de la care cumpărăm de pe Internet orice. Amazon.com e-Mag.ro bilete.ro booking.com okazii.ro și multe altele sunt exemple clare de magazine virtuale. Un magazin virtual trebuie să conțină informații despre: 

- mărfuri,

- prețuri,

- bonusuri,

- reduceri,

- plăți,

- livrări,

- securitate,

- costuri,

- returnare,

- eficiență,

- calitate.

Acum este și banal să mă apuc eu să fac apologia magazinelor virtuale, căci cine a vrut confort și economie a apelat la un magazin virtual, cine nu, nu și nici nu o va face vreodată.
Magazinul virtual este o formă de comerț modern dar și o sursă de îmbogățire a unor escroci. la noi sunt prea mulți intermediari care nu dispun de depozite, nu fac investiții, dar fac comerț electronic, la prețuri cam cu 30% mai mari ca la alții, iar calitatea produselor livrate este jalnică, datorită lăcomiei, nepriceperii și conjuncturilor.

(22 aprilie 2018)

Bază de date virtuală

Bazele de date virtuale sunt cele mai frecvente în informatica modernă și cazul celabru de astfel de bază de date virtuală este acela creat prin aplicația luiCambridge Analytica unde niște băieți deștepți s-au plimbat peste tot pe Internet și au pus cap la cap înregistrări din tot felul de baze de date, constituind o bază de date virtuală, doar cu adresele de unde au ciugulit informații, după care au tot prelucrat, iar rezultatele le-au vândut pe bani adevărați.

Acum există tot felul de vaze de date. Important este să fie accesate, luate adresele înregistrărilor care interesează și cu aceste adrese să se constituie o bază de date. Cine este deștept va ști ce să facă din acele informații dispersate prin tot felul de baze de date, dar reunite  în baza de date virtuală. Nici nu trebuie să existe datele propriu-zise, ci adresele unde ele se află și informații despre forma în care ele sunt stocate în bazele de date inițiale. 

Și la noi DNA, ANAF și alții fac astfel de baze de date virtuale, deși cred că acolo se fac și stocări de date, nu numai de adrese, căci trebuie tehnici adecvate pentru a crea baze de date virtuale, tehnici pe care spiritul nostru de a avea ceva care este al nostru, spirit care ne domină, face să se copieze conținutul din tot felul de baze de date într-o bază de date mamut, în loc ca baza de date să rămână virtuală, doar cu adresele unde datele se găsesc. la noi există și teama că datele se pierd, că bazele de date inițiale sunt volatile și pentru siguranță se fac copieri de conținut. Deci nu sunt acelea baze de date virtuale. În sistemul bancar se lucrează cu baze de date virtuale, fiecare sucursală având baza ei de date și numai la un moment dat de fac toate operațiile între baze de date și undeva se fac niște rezumate într-o bază de date virtuală, dacă. Lucrul cu o bază de date unică este vulgar și primitiv.

(21 aprilie 2018)