Calcularea salariilor

Calcularea salariilor a fost, este și va fi centrul universului pentru orice sistem informatic. Istoria calculului de salarii a început cu apariția mașinilor de calcul care erau în stare să facă cele patru operații aritmetice. dacă vrem, chiar cu aritmometrul, acea râșniță mecanică se făceau calcule de salarii. Contabilul scria cu mâna unele chestii, făcea calcule la aritmometru și iar scria cu mâna. Ca să lucreze cu zecimale, de fapt înmulșea totul cu 100 și în final, împărțea totul la 100. 

Evoluția a adus-o calculatoarele IBM 360 și FELIX C256 dar și utilizarea cartelelor perforate, unde statele de salarii se obțineau prin rularea de programe COBOL. Îmi aduc perfect aminte că în acele timpuri ideia de parametrizare lipsea, în așa fel încât modificările din legislație duceau la schimbări destul de importante în programe. Apariția acelei glume cu părțile sociale a generat apariția unui nou câmp. Când s-a pus taxa pe celibat, a apărut alt câmp. Au apărut și calculele. Se mai știe că la un moment dat s-a lucrat numai cu salariul net și atunci filosofia a devenit alta. Tot așa s-a procedat și la schimbarea grilelor de impozitare.

Abia după anul 1985 am simțit că venirea bazelor de date pe scară largă a adus un suflu nou, nemaifiind necesar să se perforeze cartele chiar cu toate datele ale fiecărui salariat lună de lună. Acele date care nu se modificau era introduse o singură dată și pe cartele apăreau numai modificările de la o lună la alta. La stat lucrurile erau destul de previzibile. Doar la cei ce lucrau în acord sai cei care făceau ore suplimentare aduceau modificări și trebuiau perforate cartele.

Mă așteptam ca acum în anul 2017 să fie făcut un produs software la comanda statului pentru calculul de salarii, să fie pus undeva și acolo tot poporul să-și calculeze salariile. Să nu mai fie un milion de astfel de programe, căci mare risipă se face de muncă vie cu cei care trebuie să facă același lucru, căci legea salarizării este aceeași și la București și la Cluj și la Ghimpați dar și acolo unde se agață harta în cui. În mod normal, acum cu câtă achiziție de date există în organizații, un produs software de calcul al salariilor ar trebui să țină seama de:

- momentul de intrare al salariatului în companie;

- de momentul de plecare al salariatului din companie;

- cantitatea de repere executate sau de documente soluționate;

- timpii neutilizați din cele 8 ore de muncă efective;

- reținerile date de organismele judiciare;

- activitatea lucrată prin suprapunere la alte job-uri;

- creditele luate fără știința organizației;

- avantajele acordate de manageri.

Oamenilor le este frică dacă lucrează aplicații în cloud computing că există careva care le-ar fura bazele de date, că ar ar afla oarece de acolo, neglijând că securitatea informatică este cu mult mai tare acolo decât oriunde. În plus, aplicațiile informatice ar face tot ce trebuie ca să se efectueze:

- preluarea de date prin achiziții;

- transmiterea de modificări în date;

- tipărirea automată de fluturași în plic;

- transferurile către bănci pentru carduri;

- plățile de taxe și impozite;

- efectuarea de plăți impuse.

Soluția ar fi de 2017 și nu de primitivismul anilor de început ai informaticii, când fiecare era cu moșioara lui și scria programe de calcul de salarii încât pentru același individ dacă i se rulează datele pe 1637 de programe se vor obține 1637 de salarii diferite, căci fiecare interpretează legea cum îi bubuie țeasta.

(23 noiembrie 2017)