Când spun limbaje evoluat zic limbajul PASCAL și limbajul C. Aceste limbaje au fiecare tăticul lui. Pentru limbajul PASCAL tăticul a fost Niklaus WIRTH, iar limbajul a fost creat cu puțin timp înainte de 1970. La noi a pătruns cam după 10 ani, dar mai sigur după 1977 când a fost produs calculatorul I-100. Tăticul limbajului C a fost Dennis RITCHIE, iar apariția limbajului s-a produs în anul 1972. Când am studiat limbajul PASCAL vedeam că era destul de apropiat de limbajul ALGOL, iar când am studiat limbajul C am văzut că avea frumusețea și simplitatea de la FORTRAN dar atât PASCA cât și C erau altceva, adică limbajul C era cel mai cel și de aceea el a prins foarte multe. Eu zic: ac, cui, nasture, C. Atât de utile, atât de necesare, atât de simple!
Primele implementări superbe au fost făcute de compania Borland și tot timpul se vorbea ce Borland PASCAL și de Borland C. Această companie avea mediile de dezvoltare cele mai bune. După aceea au venit alții din urmă și poezia s-a dus, a făcut loc programării obiectual, unde reutilizarea însemna totul, iar arta prea puțin.
În C pentru a defini variabile de tip întreg se folosește cuvântul cheie int, în PASCAL se folosește cuvântul cheie integer, delimitat de lista de variabile prin două puncte. Trecerea de la 3 litere la 7 litere plus caracterul două puncte însemnând 8 caractere e o diferență supărătoare, iar FORTRN-iștii s-au enervat teribil.
În C o definire de forma:
int a,b,c,d:
devine în PASCAL
a,b,c,d: integer;
Operatorului de incremetare ++ din C nu-i corespunde un operator în PASCAL. Ceea ce în FORTRAN se scria
x = x +1
în C devine:
x++;
iar în PASCAL
x:=x+1;
În FORTRAN sunt 5 caractere, în C sunt 4 caractere și în PASCAL sunt 7 caractere.
La definirea masivelor există deosebiri foarte mari între limbajele C și PASCAL, iar dacă îi luăm în calcul pe cei ce proveneau din zona FORTRAN ca programatori, lucrurile sunt și mai încurcate.
Pentru a defini un masiv unidimensionat cu 100 de componente de tip întreg în FORTRAN se folosea
integer x(100)
deci se folosesc 13 caractere,
iar pentru a defini același lucru în C se folosește:
int x[100];
se folosesc 10 caractere
în timp ce în PASCAL pentru a avea același efect definirea este:
x = array [1..100] of integer;
unde se folosesc 25 caractere fără separatorul blanc. În PASCAL se dă senzația modului în care este strigat Gheorghe bețivanul a lui Leana din deal, la țară în loc de Gheorghe Popescu să zicem.
Lumea nu avrut să creadă că motivele din care limbajul PASCAL a fost abandonat nu sunt legate de puterea limbajului, putere comparabilă cu cea a limbajului C, ci datorită lungimilor supărătoare. Așa se explică faptul că americana este diferită de limba engleză de manual, clasică întrucât maericanii mănâncă litere din cuvinte tocmai pentru a se exprima rapid și concis și evită folosirea lui of și the. Trebuie să spun totuși că în zona variabilelor pointer limbajul PASCAL a depășit granița celor trei niveluri de indirectare, dar e mult prea puțin pentru a câștiga un război.
Delimitările dintre limbaje nu sunt concludente întotdeauna și atribuirea multiplă arată acest lucru.
Istoria românească a limbajelor evoluate arată cu claritate că programatorii noștri n-au prea scris software în PASCAL, ci în limbajul C iar mai apoi în C++ și C#, limbajul PASCAL părându-li-se greoi, vetust și aiurea.
Primele implementări superbe au fost făcute de compania Borland și tot timpul se vorbea ce Borland PASCAL și de Borland C. Această companie avea mediile de dezvoltare cele mai bune. După aceea au venit alții din urmă și poezia s-a dus, a făcut loc programării obiectual, unde reutilizarea însemna totul, iar arta prea puțin.
În C pentru a defini variabile de tip întreg se folosește cuvântul cheie int, în PASCAL se folosește cuvântul cheie integer, delimitat de lista de variabile prin două puncte. Trecerea de la 3 litere la 7 litere plus caracterul două puncte însemnând 8 caractere e o diferență supărătoare, iar FORTRN-iștii s-au enervat teribil.
În C o definire de forma:
int a,b,c,d:
devine în PASCAL
a,b,c,d: integer;
Operatorului de incremetare ++ din C nu-i corespunde un operator în PASCAL. Ceea ce în FORTRAN se scria
x = x +1
în C devine:
x++;
iar în PASCAL
x:=x+1;
În FORTRAN sunt 5 caractere, în C sunt 4 caractere și în PASCAL sunt 7 caractere.
La definirea masivelor există deosebiri foarte mari între limbajele C și PASCAL, iar dacă îi luăm în calcul pe cei ce proveneau din zona FORTRAN ca programatori, lucrurile sunt și mai încurcate.
Pentru a defini un masiv unidimensionat cu 100 de componente de tip întreg în FORTRAN se folosea
integer x(100)
deci se folosesc 13 caractere,
iar pentru a defini același lucru în C se folosește:
int x[100];
se folosesc 10 caractere
în timp ce în PASCAL pentru a avea același efect definirea este:
x = array [1..100] of integer;
unde se folosesc 25 caractere fără separatorul blanc. În PASCAL se dă senzația modului în care este strigat Gheorghe bețivanul a lui Leana din deal, la țară în loc de Gheorghe Popescu să zicem.
Lumea nu avrut să creadă că motivele din care limbajul PASCAL a fost abandonat nu sunt legate de puterea limbajului, putere comparabilă cu cea a limbajului C, ci datorită lungimilor supărătoare. Așa se explică faptul că americana este diferită de limba engleză de manual, clasică întrucât maericanii mănâncă litere din cuvinte tocmai pentru a se exprima rapid și concis și evită folosirea lui of și the. Trebuie să spun totuși că în zona variabilelor pointer limbajul PASCAL a depășit granița celor trei niveluri de indirectare, dar e mult prea puțin pentru a câștiga un război.
Delimitările dintre limbaje nu sunt concludente întotdeauna și atribuirea multiplă arată acest lucru.
Istoria românească a limbajelor evoluate arată cu claritate că programatorii noștri n-au prea scris software în PASCAL, ci în limbajul C iar mai apoi în C++ și C#, limbajul PASCAL părându-li-se greoi, vetust și aiurea.
(07 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment