Esistă mai multe tipuri de aplicații informatice și anume:
Costurile în informatică nu au interesat prea mult în vremurile de demult cum nu interesează nici acum. Informaticienii cred că totul li se cuvine, calculatoare, tehnologii, instrumente, cărți, stagii de instruire, adică fix totul. Este exact situația acelui copil răsfățat pe care nu-l interesează dacă părinții au sau nu au bani, el vrea jucăria și când vrea o obține chiar tăvălindu-se pe jos prin magazin și făcând ca toți dracii. Și la informaticieni tot așa stau lucrurile. Ei s-au considerat dintotdeauna și se consideră și acum deasupra tuturor, deci au toate drepturile din lume să ceară, să ceară și mai ales să li se ofere. Ei nu pun niciodată problema existenței resurselor. Ei nu pun niciodată problema cheltuielilor și nici problema încasărilor. Ei cred că ceea ce fac este implicit excepțional, nemaipomenit, eficient, optim, sursă de profit, drept care cer și cer și cer, fără să se oprească. De cele mai multe ori ei primesc din respect, de teamă, din scârbă, dar primesc și pentru informaticieni acesta este lucrul cel mai important. Ei capătă acele resurse cu care cred că au posibilitatea de a oferi soluții care să leaducă în primul rând lor faimă și în al cincilea rând să soluționeze problemele clienților, pe care oricum 93,87% dintre informaticieni îi disprețuiesc în primul rând că nu se ridică la nivelul lor de inteligență și în al doilea rând pentru că sunt cei cu banii și cei inteligenți fac bani pentru alții, nu au bani lor. Numai după ce au apărut investitorii în informatică și au apărut companii care dezvoltă software ca investiție s-a pus problema costurilor, s-a dezvoltat ideia de eficiență măsurată riguros și mai ales s-a pus problema managementului cheltuielilor, ceea ce i-a revoltat pe informaticienii de rasă. În proiectele informatice sunt marje de siguranță suficiente, acceptate de toată lumea, marje care permit și unele extravaganțe în zona cheltuielilor ineficinte, deci perpetuarea acelui stau quo al celor ce lucrează în domeniu ca specialiști recunoscuți, un fel de bibelouri fine și fragile.
În informatică au apărut deja:
- costuri de producție;
- costuri de marketing;
- costuri de exploatare;
- costuri de mentenanță;
- costuri cu depanarea;
- costuri cu dotarea;
- costuri de instruire;
- costuri de reinginerie.
Și în informatică se vorbește de:
- planificarea costurilor;
- calculul costurilor;
- estimarea costurilor.
De asemenea, în informatică se înregistrează în contabilitate:
- cheltuieli cu salariile;
- cheltuieli cu echipamentele;
- cheltuieli cu consumabile;
- cheltuieli cu chiriile
- cheltuieli cu utilitățile;
- cheltuieli cu bonusurile;
- cheltuieli indirecte.
Și în informatică se vorbește de:
- planificarea cheltuielilor;
- calculul cheltuielilor;
- estimarea cheltuielilor;
- depășirea cheltuielilor;
- analiza cheltuielilor;
- devizul de cheltuieli;
- defaclarea cheltuielilor.
Acum de când se construiesc aplicații informatice ca obiective de investiții toată lumea vrea profit. Vor profit investitorii. Vor profit companiile de software care realizează aplicațiile pe bază de investiție. Ori profitul rezultă ca diferență între venituri și cheltuieli, dacă și numai dacă venitul este mai mare decât suma cheltuielilor efectuate.
Costurile în informatică sunt esențiale de când aplicațiile informatice sunt obiecte de investiții și nu sunt realizate de o organizație ca ei să-i fie bine, indiferent cât cheltuie pentru acest confort, uneori nejustificat.
- aplicațiile informatice hobby realizate de programatori de dragul de a soluționa probleme proprii, din pasiune, fără a interesa consumurile de timp și de alte resurse, deci nu interesează cât și nici cum din punct de vedere economic; dacă se finalizează și dacă iese cu o astfel de aplicație în piață succesul și eficiența vin să încununeze o muncă, fără a se face calcule de eficiență economică;
- aplicația informatică proprie pe care proprietarul o comandă programatorilor proprii sau unei companii dezvoltatoare de software pentru a-i soluționa o problemă, problemă pe care el ca proprietar o consideră esențială și pe care el consideră că prin soluția dată va obține o sserie de avantaje dintre care o parte sunt de natură economică, mai ales ca economie de timp și de personal; calculele sale de eficiență nu sunt decât nște estimări, pentru că activitatea sa de bază nu este de acolo și profitul obținut din activitatea de bază îi permite să cheltuiască și cu achiziționarea de software;
- aplicația informatică investiție realizată atunci când investitorul identifică o problemă pe care nenumărați clienți și-o doresc rezolvată; clienții aceia formează grupul țintă ale cărui nevoi un investitor le identifică și contra cost dorește să le rezolve; investitorul comandă aplicația ca investiție; o plătește dezcvoltatorului de software; acesta o realizează și investitorul devine proprietarul ei; aplicația se implementează în mediul online sau se vide cu licență și fiecare client prin ceea ce plătește permite recuperarea investiției dar și realizarea unui profit important.
Costurile în informatică nu au interesat prea mult în vremurile de demult cum nu interesează nici acum. Informaticienii cred că totul li se cuvine, calculatoare, tehnologii, instrumente, cărți, stagii de instruire, adică fix totul. Este exact situația acelui copil răsfățat pe care nu-l interesează dacă părinții au sau nu au bani, el vrea jucăria și când vrea o obține chiar tăvălindu-se pe jos prin magazin și făcând ca toți dracii. Și la informaticieni tot așa stau lucrurile. Ei s-au considerat dintotdeauna și se consideră și acum deasupra tuturor, deci au toate drepturile din lume să ceară, să ceară și mai ales să li se ofere. Ei nu pun niciodată problema existenței resurselor. Ei nu pun niciodată problema cheltuielilor și nici problema încasărilor. Ei cred că ceea ce fac este implicit excepțional, nemaipomenit, eficient, optim, sursă de profit, drept care cer și cer și cer, fără să se oprească. De cele mai multe ori ei primesc din respect, de teamă, din scârbă, dar primesc și pentru informaticieni acesta este lucrul cel mai important. Ei capătă acele resurse cu care cred că au posibilitatea de a oferi soluții care să leaducă în primul rând lor faimă și în al cincilea rând să soluționeze problemele clienților, pe care oricum 93,87% dintre informaticieni îi disprețuiesc în primul rând că nu se ridică la nivelul lor de inteligență și în al doilea rând pentru că sunt cei cu banii și cei inteligenți fac bani pentru alții, nu au bani lor. Numai după ce au apărut investitorii în informatică și au apărut companii care dezvoltă software ca investiție s-a pus problema costurilor, s-a dezvoltat ideia de eficiență măsurată riguros și mai ales s-a pus problema managementului cheltuielilor, ceea ce i-a revoltat pe informaticienii de rasă. În proiectele informatice sunt marje de siguranță suficiente, acceptate de toată lumea, marje care permit și unele extravaganțe în zona cheltuielilor ineficinte, deci perpetuarea acelui stau quo al celor ce lucrează în domeniu ca specialiști recunoscuți, un fel de bibelouri fine și fragile.
În informatică au apărut deja:
- costuri de producție;
- costuri de marketing;
- costuri de exploatare;
- costuri de mentenanță;
- costuri cu depanarea;
- costuri cu dotarea;
- costuri de instruire;
- costuri de reinginerie.
Și în informatică se vorbește de:
- planificarea costurilor;
- calculul costurilor;
- estimarea costurilor.
De asemenea, în informatică se înregistrează în contabilitate:
- cheltuieli cu salariile;
- cheltuieli cu echipamentele;
- cheltuieli cu consumabile;
- cheltuieli cu chiriile
- cheltuieli cu utilitățile;
- cheltuieli cu bonusurile;
- cheltuieli indirecte.
Și în informatică se vorbește de:
- planificarea cheltuielilor;
- calculul cheltuielilor;
- estimarea cheltuielilor;
- depășirea cheltuielilor;
- analiza cheltuielilor;
- devizul de cheltuieli;
- defaclarea cheltuielilor.
Acum de când se construiesc aplicații informatice ca obiective de investiții toată lumea vrea profit. Vor profit investitorii. Vor profit companiile de software care realizează aplicațiile pe bază de investiție. Ori profitul rezultă ca diferență între venituri și cheltuieli, dacă și numai dacă venitul este mai mare decât suma cheltuielilor efectuate.
Costurile în informatică sunt esențiale de când aplicațiile informatice sunt obiecte de investiții și nu sunt realizate de o organizație ca ei să-i fie bine, indiferent cât cheltuie pentru acest confort, uneori nejustificat.
(17 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment