Calculul consumurilor specifice

Calculul consumurilor specifice și a duratelor pentru operații sunt necesare pentru calculul capacităților de producție și pentru calculul de necesar. Consumul specific este unul stabilit de standarde și unul efectiv al fabricii unde se derulează procesele de producție, unde se vorbește de:

- echipamente reale, cu uzură fizică și cu uzură morală precis stabilite;

- diferențieri de calificare a muncitorilor;

- calități diferite ale materiilor prime ;

- modalități de manipulare diferită;

- necesitatea de a face substituiri;

- interpretarea schemelor de prelucrare;

- precizia cu care se fac măsurătorile.

În acest context trebuie să existe o bază de date cu înregistrări privind toate reperele care se realizează și cu toate consumurile înregistrate, pentru a se ști:

- ce și cât este încorporat în reper;

- ce și cât este rest nereutilizabil;

- care sunt rebuturile;

- cât a rămas neprelucrat, dar introdus în proces.

Având aceste elemente se obțin consumurile specifice la nivelul fabricii ca niveluri medii corectate cu coeficienți de ponderare a abaterilor medii standard care se adaugă mediei. Consumul specific efectiv e una, consumul specific mediu este alta și un sistem informatic care se respectă trebuie:

- să creeze o imagine asupra a ceea ce se întâmplă în producție;

- să permită analize ale factorilor ce vor permite căile de scădere a consumurilor specifice;

- să genereze corecții atunci când în toate cazurile consumurile specifice din tabele se depășesc;

- să stabilească nivelurile optime ale stocurilor în raport cu dinamica utilizării materiilor prime.

Acum în condițiile robotizării calculul consumurilor specifice este o chestiune esențială pentru că de la ele pornesc toate și cheltuielile pe produs se reduc dacă:
- scad pierderile din prelucrări;
- se optimizează stocurile;
- productivitatea crește;
- consumul specific e abordat realist;
- consumul specific este abordat responsabil;
- se reduc pierderile de dinaintea prelucrării;
- aprovizionarea se face cu materiale de calitate;
- au loc sortări înainte de prelucrare;
- se știu consumurile specifice efective pe loc de muncă.
Sistemele informatice de la începuturi preluau consumurile specifice din documentații și efectuau calculele rezervelor de materii prime pornind de la niveluri de rebuturi calculate pe baze experimentale, dar cu fundamentări indirecte. Acum lucrurile ar trebui să stea altfel, dar sunt propagate multe din metehnele trecutului jalnic al informaticii bazată pe cartele perforate.
Calculul consumurilor specifice este o aplicație informatică unde statistica trebuie să evidențieze toate abaterile față de niveluri reper, niveluri care dacă sunt analizate sunt de fapt niște medii aritmetice, care ar trebui să fie acoperitoare, car care să nu acopere erori grave de prelucrare sau neglijențe ale executanților sau ale celor ce manipulează materiile prime sau reperele.

Aplicația de calcul de necesar este trâns legată de cea de gestiune a stocurilor. Știu un caz când s-a încercat penalizarea celor care rebutau produse, drept care rebuturile erau ascunse prin îngropare. Când s-a trecut la săparea fundației unei noi secții de producție au fost găsite produsele finite rebutate îngropate, tocmai că nu se corela ceea ce s-a produs cu ceea ce s-a consumat. Diferențele ar fi pus mii de întrebări căci nu se regăseau îm nateriile prime care erau resturi nereutilizabile.

(24 noiembrie 2017)