Wednesday, November 1, 2017

Sisteme de operare

Un curs de Sisteme de operare de acum nu seamănă câtuși de puțin cu un curs de Sisteme de operare de acum 30 sau 40 de ani. În acele vremuri lumea știa prea puține despre calculatoare și la cursul de Sisteme de operare trebuiau prezentate multe elemente de hardware unde descriptivismul era la putere și abia după foarte mult timp se trecea la prezentarea sistemului de operare propriu-zis. Întrucât exista într-o vreme un singur calculator, era prezentat sistemul de operare al respectivului calculator. Până să se producă FELIX C-256, calculatorul românesc, cursurile de Sisteme de operare prezentau sistemul de operare al calculatorului IBM 360. După ce a intrat în producție calculatorul românesc a fost prezentat sistemul de operare al acestui calculator, diferențele fiind majore față de sistemul de operare al calculatorului IBM.
La apariția calculatorului I-100, s-a trecut la prezentarea sistemului de operare al acestuia și tot așa.
Indiferent despre ce sistem de operare era vorba, rețeta era aceeași și anume:
- reprezentarea informației;
- algebra booleană;
- partea de hardware;
- structura sistemului de operare - SO;
- funcții și comenzi;
- accesarea resurselor;
- fluxuri de prelucrare;
- configurarea unui SO;
- mentenanța SO.
Acum ceva ani am predat limbaje de asamblare și am văzut râvna cu care se dorea ca această disciplină să fie încorporată la disciplina Sisteme de operare, pentru că ar fi făcut mai crocante lucrările de laborator, deși cele mai multe cărți de sisteme de operare scrise în lumea spălată dezvoltau aspecte de programare folosind fie limbajul C++, fie Java.
Prin 1979 am avut ocazia, nefericită să concurez pe un post didactic care avea în normă o rămășiță de la disciplina de Sisteme de operare și numai dialogul cu buni prieteni ai mei de la Academia Tehnică Militară și de la Catedra de Calculatoare din Politehnică m-au salvat din hățișul descriptivismului aiuritor al unor manuale tipărite pe Dâmbovița sau al unor hrisoave îngălbenite și neîmprospătate din vremea studenției mele, care circulau încă asemeni baladelor recomandate elevilor corijenți.
Acum lucrurile stau cu totul altfel căci cei ce audiază un curs de Sisteme de operare au deja noțiunile despre calculator și vor să treacă rapid la exploatarea eficientă a acestuia și de aceea așteaptă de la profesor să li se prezinte cu precizie cum se rezolvă anumite clase de probleme și abia după aceea ei reconstituie acel puzzle, pas cu pas, sinteza revenindu-le lor, alte abordări fiind plictisitoare.
Cărțile de sisteme de operare au avut în opinia mea prea multe elemente descriptiviste, mai ales atunci când era vorba de a vorbi despre DOS sau despre sistemele de operare AMS, MINOS ale lui I-100 sau despre sistemul de operare SIRIS al calculatorului FELIX C-256, unde nu apăreau decât linii de comandă și nu secvențe de program ca mai târziu, atunci când se dorea să se acceseze anumite resurse al calculatorului.
Cartea Gheorghe DODESCU, Vladimir DUMITRESCU, Dan IONESCU, Cristian POPESCU, Cornel TUDOR - Calculatoare electronice si sisteme de operare, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1974, 744pg, trata următoarele probleme:
- un istoric al calculatorului;
- teoria informației;
- bazele logice ale calculatoarelor numerice;
- bazele numerice ale calculatoarelor electronice;
- circuite logice;
- blocuri funcționale;
- dispozitive de complementare în cod binar;
- sisteme de memorie;
- unități periferice de intrare;
- unități periferice de ieșire;
- unități perfiferice de intrare-ieșire;
- unitatea centrală;
- unitatea centrală a calculatorului IBM 360
- unitatea centrală a calculatorului FELIX C-256;
- sistemul de intrare-ieșire;
- informații de control utilizate în unitatea centrală;
- schema de funcționare a unităților de calcul la operații I-E;
- sisteme de operare (începând cu pagina 594 din 740 de pagini) cu subcapitolele de gestiune resurse logice, execuția programelor, sistemul de comunicație, structurarea programelor, gestiunea lucrărilor; sistemul de operare  DOS 360 unde este prezentat supervizorul, componentele LIOCS, JCL și IPL.
Lucrarea Operating, Systems, Concepts, ajunsă la ediția a VIII-a în anul 2009 și elaborată de  Abraham SILBERSCHATZ, Peter BAER GALVIN și Greg GAGNE, în cele 22 de capitole probleme precum:
- sisteme informatice;
- managementul memoriei;
- arhitecturi de calculatoare;
- structura SO;
- mașini virtuale;
- procese și programarea lor;
- sinvronizări și blocări;
- gestionarea memoriei;
- memoria virtuală și gestiunea ei;
- sisteme de fișiere;
- HDD și gestiunea lui;
- sisteme de I/E;
- protecția SO;
- protocoale;
- sisteme în timp real;
- rețele și interfețe.
Lucrarea are un număr important de anexe, probleme și rezolvări folosind texte sursă în C++.
Dacă vom compara cele două viziuni, se observă că în cei 45 de ani dintre aparițiile cărților mutațiile sunt fundamentale. De la descriptivismul pasiv s-a trecut la un mod activ de a vedea sistemul de operare ca depozitar de resurse care sunt accesate folosind secvențe de program pentru apelarea de funcții, acum un SO este privit ca o construcție deschisă și accesibilă celor care o studiază. Internetul abundă de programe de studiu pentru sisteme de operare. Cine are curiozitatea, fără nicio dificultate și fără niciun cost descarcă cursul de sisteme de operare pentru studenții de la Computer Science din cadrul MIT - Massachusetts Institute of Technology, folosind numai cuvinte cheie potrivite de regăsire. Și totul la nivelul anului 2017.





(01 noiembrie 2017)

No comments:

Post a Comment