Designerul aplicații informatice este ceva mai mult decât analistul de sisteme informatice pentru că el tot timpul când face analiza se gândește la clientul-cetățean, nu la proprietarul aplicației, cel care se adresează cetățenilor pentru a-și rezilva propriile-i probleme din organizație, cu o aroganță care depășește anumite limite, el considerându-se deasupra cetățenilor căci are poziție de monopol. Este o schimbare de paradigmă. Să nu uităm de vremurile în care analiștii, programatorii și proiectanții de aplicații informatice ai anilor '80 în nesimțirea lor infinită nici nu-l luau în calcul pe cetățean. orice interacțiune a cetățeanului cu listingurile din fașa unui funcționar era o calamitate. Pentru a plăti telefonul, în acele vremuri, musai trebuia să se vină la ghișeu cu factura. Mi s-a întâmplat să nu am acel document și mi s-a zis că nu mi se încasează banii cum că eu aș fi un altul decât proprietarul telefonului, de parcâ eu l-aș fi urât pe proprietar în asemenea hal încât să-i plătesc telefonul. O altă situație era aceea cu plata unei rate la un credit, caz în care musai trebuia să am contractul și funcționarul să introducă în computer datele de pe acel contract, de parcă nu ar fi fost suficient codul meu numeric personal pentru a mă găsi în baza lui de date. Să nu mai vorbesc de aplicațiile stupide de la IDEB tot de pe atunci în care datele din buletin mi s-au introduc cam de 3 ori, iar baza lor de date nu era actualizată, din moment ce operatoarea m-a apostrofat că nu știu unde stau, ea având strada Dumitru Petrescu, care devenise Turnu Măgurele și se schimbase ca pe Dâmbovița și numerotarea blocurilor.
dar să revin, căci istoria informaticii trebuie să-l vadă pe designerul de aplicație în evoluția lui. La început lucrurile erau și puține și rigide. Analistul avea foarte puține grade de libertate: cartela perforată, macheta, tabulatorul și tabloul cu fișe. Cânt au apărut calculatoarele electronice analistul avea posibilitatea să aleagă între tipuri de fișiere, între limbaje. După aceea lucrurile au evoluat, interbvenind bazele de date și interfețele, diversitatea resurselor pe care designerul trebuie să le aloce fiind foarte mare. Între o soluție foarte bună și una excepțională diferența este ca de la cer la pământ. Acum sunt instrumente de asistare și designerul este bine ghidonat. Totul este ca el să fie pe fază și să facă alegerile cele mai potrivite, fără a fi încorsetat în principii de rutină, vechi, deși sigure.
(18 ocotmbrie 2017)
No comments:
Post a Comment