Sisteme informatice în acțiune

Dezvoltarea informaticii în țara noastră s-a făcut constant și ascendent. În fiecare întreprindere exista fie un oficiu de calcul, fie un centru de calcul și toate aveau o dotare destul de bună în raport cu costurile echipamentelor de calcul de la acea vreme. În biruri existau mașin mecanice sau electrice pentru calcule simple. În oficiul de calcul existau mașini de facturat. În centrele de calcul existau calculatoare FELIX C-256 și toate echipamentele pentru pregătirea cartelelor în vederea prelucrării.

În plus, existau Centrele Teritoriale de Calcul Electronic și la ministere erau Centre de Calcul și la Centrale erau Centre de calcul și marile insitute de cercetări aveau Centre de calcul, așa că se făceau prelucrări de mare anvergură pe componente. căci cu disponibilul de atunci al suporților magnetici de stocare era aproape imposibil de a gestiona regundanța în sisteme și mai ales de a face sisteme integrate cu baze de date în accepțiunea de azi, știut fiind faptul că atunci nici de baze de date relaționale nu se vorbea și cu atât mai puțin de baze de date orientate obiect, de UML sau SOA și alte concepte specifice memoriilor de masă existente acum. Să nu se uite că o dischetă avea 1,2 Mb, iar cine avea un calculator cu 8 MB pe RAM și 20 GB pe HDD era deja un excentric bogat sublim și de invidiat.

Informatica din întreprinderi se concretiza prin modul importante care prin integrare, în timp dădeau sistemul informatic al întreprinderii. În contextul prelucrării de date cu cartele, fără a exista nici intranet și nici internet, filosofia de a dezvolta module de sine-stătătoare care să funcționeze și care în timp să fie integrate prin adaptări adecvate, dădea operaționalitate informaticii din întreprinderi. Am participat la:

• proiectarea de sisteme informatice integrate cu termene de realizare undeva între 3-5 ani ce era cam mult și dacă beneficiarul plătea primele faze, se plictisea de așteptările prelungite și abandona acele proiecte concretizate prin scheme de sistem ce ocupau pereți întregi și care erau stocat în nenumărate bibliorafturi;
• realizarea de aplicații punctuale care prin rulări periodice la calculator ofereau soluții care permiteau luarea de decizii concrete și mai ales ofereau o imagine clară asupra unor aspecte, precum stocuri fără mișcare, materii prime pentru care s-au făcut aprovizionări nenecesare și stocuri aflate la nivel critic pentru materii prime, nivel determinat de duratele de reaprovizionare, incluzând și aspectele de birocrație și de transport;
• proiectarea de fișiere și la popularea lor în așa fel încât să se lucreze pe date reale, cu nenumărate chei de control pentru că acele rezultate generau fluxuri materiale și fluxuri bănești, iar corecțiile nu erau chiar așa de comode cum s-ar crede, căci o greșeală atrăgea după sine sancțiuni destul de dure, căci cel mai important era planul, fără abateri și întârzieri;
• realizarea de procese de mentenanță în zona de salarii, știut fiind faptul că se modificau de la o lună la alta condițiile și chiar și baza de date a celor care lucrau în întreprindere și salariile nu se dau cu erori chiar dacă ele se corectează destul de rapid, mai ales când muncitorului i se iau din bani din greșeală.

În 1972 am văzut la ICL Alimentara din Cluj un sistem de prelucrare a facturilor folosind mașinile de factural electro-mecanice ASCOTA.

În centrele de calcul se prelucrau datele privind:

- mijloacele fixe;

- stocurile de materiale;

- comenzile;

- stocurile de produse finite;

- contractele de aprovizionare;

- livrările de produse;

- contabilitatea;

- evidența de personal;

- bonurile de materiale;

- stadiile produselor;

- planificarea producției;

- reparațiile capitale.

Centrele de calcul aveau o activitate deosebit de intensă și paginile de imprimană erau utilizate în toate compartimentele pentru a întocmi documente necesare plăților, livrărilor și realizării analizelor la nivelul conducerii. Toți foștii mei colegi de facultate care au lucrat în centre de calcul puternice erau ancorați în plan informatic în tot ce mișca în întreprinderi, ei preluând toate solicitările conducrii întreprinderii în a satisface nevoile de fundamentare cât mai solidă a deciziilor.

Pe măsură ce voi prelua elemente concrete din mărturiile unor foști colegi, voi include elemente de detaliu aici pentru a veni cu chestiuni concrete, pentru că la nenumărate conferințe și simpozioane de informatică, se venea cu comunicări ce vizau noutăți legate de sisteme informatice complexe.
Sistemele informatice în acțiune erau proiectate de cei ce lucrau în centre și oficii de calcul, cu tehnica de prelucrare specifică acelor vremuri. Nu trebuie uitat că atunci se lucra cu cartele perforate, iar o cutie de 2-3 kg vaea numai 2.000 de cartele, ceea ce înseamnă că zilnic se lucra cu 5-10 cutii pentru a actualiza cum se cuvine un sistem informatic să rămână viabil și rezultatele date de calculator să aibă utilitate.

(15 octombrie 2017)